- 31 mai 2006
- Andrei Rosca
Multumesc !
De aproximativ o saptamana BookBlog.ro a ajuns la o medie de 100 de vizitatori unici pe zi, depasind astfel un prim prag psihologic.
Prezint mai jos doua grafice cu evolutia blog-ului in cele 10 saptamani de cand a fost lansat (fara cea in curs care, pana acum, este cea mai buna din punct de vedere al traficului).
Click to enlarge !
Fara persoane precum Raluca, Mihai, Anca, Irina, Gabi, Dan, Adi, Jen, Lucian sau Silvia in mod cert BookBlog.ro nu ar fi fost astazi aici. Vreau sa ducem BookBlog.ro in topuri si sa ajutam cat mai multi cititori sa isi gaseasca drumul prin "jungla" de carti de pe piata. Si sunt sigur ca impreuna vom reusi !
Multumesc !
Andrei Rosca
- 30 mai 2006
- Raluca Alexe
De-amor, de-amar, de inima albastra
Autor: Ileana Vulpescu
Rating: 
"Ne straduim intotdeauna sa aflam care sunt mecanismele trecerii noastre prin viata.[...] Putem sa ne straduim mult si bine; ele raman, prozaic, neschimbate: foamea, dragostea, frica, invidia.[...] Cartea de fata infatiseaza, fara partinire, prin intermediul personajelor ei, mecanismele vietii nostre, neschimbate ca un mit."
Cei care au auzit de Ileana Vulpescu, o cunosc probabil ca fiind autoarea romanului "Arta conversatiei", un roman destul de vechi, dar cu siguranta la fel de frumos ca si cel de fata. Aceasta frumusete provine in primul rand din autenticitatea trairilor personajelor, care sunt cu atat mai intense cu cat perioada in care are loc actiunea este una de oprimare, si anume perioada comunista.
Argentina Boboc, inregistrata astfel la primarie din cauza ca tatal ei nu reusise sa retina numele pus de nasa, este o fata uratica am putea spune, care nu iese in evidenta decat prin inteligenta si dorinta de a invata; impreuna cu fratele ei s-a nascut intr-o familie de tarani care se luptau cu greutatile impuse de comunism si isi aduce aminte ca cei mai fericiti erau in perioada verii, cand aveau pepeni din belsug si in sfarsit isi puteau simti burtile pline.
Povestea nu este una neaparat fericita; in timp ce firul narativ o urmareste pe protagonista de-a lungul vietii pe care incearca sa si-o faca cat de buna se putea in conditiile date, se realizeaza un portret fidel a ceea ce a insemnat comunismul pentru oamenii obisnuiti.
Romanul nu este atat de sec pe cat ar putea reiesi din aceasta recenzie; autoarea construieste un personaj de exceptie, care reuseste sa se descurce pana in punctul in care ajunge medic radiolog la un spital in Bucuresti (unde are loc cea mai mare parte a actiunii); un personaj care are relatii iesite din comun, cu trei barbati ce ii marcheaza in mod esential existenta, relatii ce merita descoperite de cititor. Este un roman de o sensibilitate rara, si totusi nu siropos, pe care il recomand cu caldura.
O recenzie de: Raluca Alexe
- 29 mai 2006
- bookblog.ro
The Rats in the Walls
Autor: H.P. Lovecraft
Rating: 
O carte care se vrea a fi horror, dar nu e. Pentru cei care nu il cunosc pe Lovecraft, el este un american (a fost; a decedat) care s-a ocupat de domeniul horror.
Printre operele sale mai puteti gasi si The Call of Cthulhu, The Fungi From Yuggoth si multe altele. In acest roman, un om normal, care provine dintr-o familie instarita se intoarce la radacinile familiei, si anume castelul "clanului".
El renoveaza castelul si afla despre sangeroasele crime care s-au petrecut in el cateva sute de ani in urma; dar cea mai ciudata intamplare este asaltul miilor de sobolani care au devorat totul, imediat dupa crime.
Haituit de aceasta amintire neplacuta, personajul principal intra intr-o transa unde este bantuit numai de sobolani. In cele din urma, datorita viziunilor el descopera secretul castelului, o lume pierduta in subteranul castelului.
Sfarsitul este de neinteles, adica nu am putut sa stabilesc cum se termina cartea. Tema principala este psihologia umana, si cele doua planuri, cel real si ireal. Dupa parerea mea este o carte slaba, din acest motiv nu am insistat pe descrierea subiectului.
Reviewer: Stan Gabriel
- 28 mai 2006
- Raluca Alexe
Codul lui Da Vinci
Autor: Dan Brown
Rating:
Stim cu totii povestea deja invechita, asa ca un rezumat, fie el si cat de pe scurt se poate, ar fi inutil. Si cum multa lume este impotriva cartii, m-am gandit sa adaug si eu, alaturi de Irina, un rating de cinci stele, doar-doar vom imbuna "opinia publica".
Acum deja un an, una din colegele mele a adus la facultate cartea despre care vorbim; am deschis-o din curiozitate, am citit prima pagina (cea referitoare la Opus Dei si la Le Prieure de Sion), apoi prologul, apoi... restul cartii, pe care am terminat-o in 2 zile si ceva (cred ca as fi terminat-o si mai repede daca nu ar fi trebuit neaparat sa dorm). Nu stiam nici ca Sf. Graal nu este ceea ce se spune ca este, si nici ca Iisus ar fi avut vreun copil cu Maria Magdalena. De fapt nici macar nu auzisem vreodata de Codul lui Da Vinci.
Si cand, dupa ceva timp, am auzit ca este cea mai citita carte din Parlament (nu avea foarte mare importanta, dar cei de la ProTv nu avusesera despre ce sa mai vorbeasca la Stiri), m-am consolat cu ideea ca eu n-o citisem la recomandarea nimanui, nici nu ma atrasese subiectul...ridicol, ci fusesem captivata.
Nu obisnuiesc sa ma iau dupa turma; nu am citit nici o carte din colectia "Harry Potter" si "Stapanul Inelelor", nu m-am dus la cinematograf sa vad vreuna din ecranizarile acestora (si NU, nu am invatat sa vorbesc elfa!) si in general ma incapatanez sa ma impotrivesc cate unei nebunii din acestea "generale".
Ce ar mai trebui sa spun este ca povestea nu mi-a zdruncinat in nici un fel credintele (sau credinta mai degraba), si nici nu m-am grabit sa cred intreaga simbolistica pe care o expune autorul prin intermediul lui Robert Langdon. Dar unele explicatii (cum ar fi cea referitoare la provenienta notorietatii zilei de "vineri 13") mi-au trezit interesul; acest aspect, cumulat cu faptul ca, spre deosebire de cartile lui Coelho, pe aceasta nu am avut liniste pana nu am terminat-o, ma fac sa recomand cu incredere "Codul lui Da Vinci" (cartea, deocamdata).
O recenzie de: Raluca Alexe
- 27 mai 2006
- bookblog.ro
Conditia umana
Autor: Andre Malraux
Rating:
"Sa fii mai mult decat un om in lumea oamenilor. Sa scapi de conditia umana...Nu puternic, atotputernic...Orice om viseaza sa fie Dumnezeu."
Andre Malraux a fost scriitor, ziarist si om politic francez, implicandu-se in numeroase activitati de ordin cultural si politic, fiind un bun prieten cu generalul Charles de Gaulle, al carui colaborator si prieten fidel va ramane pana la sfarsitul vietii.
Conditia umana, este considerata o capodopera a literaturii (premiul Goncourt), autorul incercand sa gaseasca, coordonatele fundamentale ale fiintei rationale. Cartea prezinta China in perioada socialista, relatand istoria unei revolutii muncitoresti, predestinata esecului.
Personajele sunt inedite, fiecare are o poveste total diferita, sunt ghidate de trairi si aspiratii ce depasesc "limita umanului" din China anilor '30, cand omul ingradit de viata burgheza, se lasa prada trairilor, gasind in umilinta, lupta sau moarte modalitatea de a se detasa de conditia sa umana.
Dupa parerea mea este o carte buna, care merita citita, pentru ca reflecta un fel de a fi in care orice om, intr-o etapa a vietii sale, se regaseste in incercarea de a se detasa de "conditia umana". Orice om...sau poate doar Malraux.
Reviewer: Irina
- 26 mai 2006
- Andrei Rosca
Politetea la toate orele zilei
Autor: Sanda Faur
Rating: 
Politetea la toate orele zilei este o carte scrisa de Sanda Faur si aparuta la editura Ceres in anul 1979, deci probabil ca nu mai poate fi gasita decat in anticariate. Un alt cod al bunelor maniere, probabil ca singurul aparut la vremea aceea dar totusi ceva mai bun decat majoritatea "codurilor" prezente acum pe piata.
Cartea nu enumera pur si simplu "legi" sau "reguli de buna purtare" ci ataca diverse subiecte din acest domeniu, indemnand cititorul la meditatie si incercand sa il faca sa reflecteze pe baza diferitelor moduri de abordare a unor situatii cu care fiecare dintre noi se confrunta zi de zi. Si, intr-adevar, are cateva pasaje destul de profunde.
Evident, Politetea la toate orele zilei are franturi rupte parca direct din era comunista si, la o prima estimare, cel putin 25-30% din reguli nu se mai aplica in zilele noastre. Este interesant totusi de observat ca sunt destul de multe care inca se pastreaza. O carte foarte utila celor ce vor sa faca o paralela intre codul actual si cel de acum 25 de ani.
Reviewer: Andrei Rosca
- 25 mai 2006
- bookblog.ro
Unsprezece minute
Autor: Paulo Coelho
Rating:
(ediţia în limba engleză)
Ultimul roman al lui Paulo Coelho, adus de Humanitas în România la putin timp dupa aparitia sa în occident, începe cu o fraza surprinzatoare - "A fost odata ca niciodata o prostituata pe nume Maria". Într-o lume ideala, o asemenea alaturare de cuvinte, nu ar fi fost deloc neobisnuita. Daca oricine are dreptul la o poveste, de ce nu si o prostituata? Totusi nu traim într-o lume ideala... dar nici romanul lui Coelho nu este asa de surprinzator precum se doreste. Si poate tocmai aceea, 11 minute este la urma urmei o poveste, un basm modern.
Prezentata chiar si de Coelho ca o carte care trateaza un subiect "delicat, izbitor, socant", acest roman nu este chiar atât de departe de stilul care l-a consacrat pe autorul brazilian. O avem pe Maria, o tânara simpla dintr-un sat brazilian care descoperind lumea si descoperindu-se pe sine ajunge la concluzia ca dragostea este un lucru cumplit. Printr-un joc al sortii, Maria ajunge din Rio de Janeiro la Geneva, unde destinul i se schimba - ajungând de la visele de faima si bogatie la prostitutie.
Dar aici se opreste acel film dur si înfiorator pe care-l întâlnim în atâtea reportaje si articole - despre fetele ajunse fara voia lor prostituate pe meleaguri straine. Si asta deoarece Maria alege într-un fel sau altul aceasta meserie si ajunge sa o practice în inima Elvetiei, într-unul dintre localurile "serioase" din Geneva. Asa cum o spune si Coelho - "Elvetia era poate cea mai buna tara din lume ca sa lucrezi ca prostituata", ba chiar - "era o profesie ca oricare alta". Si aici ar putea sa fie una din cheile cartii. Pentru ca fiecare dintre noi este fortat sa-si vânda "trupul" în fiecare zi, fiecare dintre noi trebuie sa nu-si piarda sufletul în lupta pe care o duce zilnic... unii fiind într-un razboi mai dur decât altii.
Astfel Maria ajunge sa-i cunoasca pe barbati si începe sa se cunoasca si pe ea. Iar destinul îi este schimbat numai când face cunostinta cu un tânar pictor. Acesta este cel care-i descopera lumina personala, într-o cafenea aflata lânga vechiul drum de pelerinaj care duce la Compostela (oare este doar o întâmplare ca primul roman al lui Coelho a fost - "Pelerin la Compostela"?)
Întâlnirea cu pictorul o va arunca pe Maria într-o lupta greu de câstigat - între vise si planuri, între ceva la ce tânjeste si ceva ce si-a planuit sa aiba. Astfel va trebui sa-si înfrunte demonii personali si pe aceia ai lui Ralf. Iar toate acestea, în lumea imperfecta în care traim, cu umbrele si lumina ei, lume în care suntem datori sa ne cautam povestea noastra, sa învatam sa ne cunoastem, sa ne urmarim fericirea, asa cum încearca si Maria...
Un regal pentru cei care l-au îndragit pe Coelho, o carte surprinzatoare pentru cei care doar acum îl descopera, 11 minute este la final o poveste care merita citita si care va lasa o urma (fie ea cât de efemera) în sufletul fiecarui cititor.
Reviewer: Dan Radulescu