Picnic la marginea drumului

Autor: A&B Strugatki
Rating:

Probabil ca voi fi aspru criticata pentru saracia de stele din rating-ul meu, insa fara sa vreau sa incep o alta serie de contradictii pe tema superioritatii vreunui gen literar, am sa indraznesc sa spun ca acest" roman (pot sa-l numasc roman?!) nu mi-a placut aproape deloc si ca a fost probabil ultima mea intalnire cu SF-ul. Amanuntul pe care ar trebui sa il mentionez este acela ca Picnic la marginea drumului a fost de altfel si prima mea intalnire cu literatura SF. Auzind multe despre aceasta carte, si fiind constienta ca "arunc cu noroi" in literatura SF in necunostinta de cauza, ci doar pe baza unor filme, am plecat in calatorie prin "Zona", recunosc, cu idei preconcepute. Nu stiu daca numai aceste idei au stat la baza reasigurarii ca nu ma inteleg bine cu SF-ul, dar cred ca au avut totusi o pondere destul de mare.

"Zona" despre care vorbeam mai devreme, se afla in oraselul Marmont, unul din cele sase vizitate de extraterestri, si este ceea ce a ramas in urma dupa Vizita. Casele au fost parasite de oamenii care au reusit sa fuga in momentul Vizitei, totul e pustiu, insa nu este nimic miscat din locul lui de altceva decat de timp. Cele cateva cartiere au fost apoi imediat imprejmuite si pazite cu strictete, a aparut Institutul, care se ocupa cu studierea lucrurilor lasate in urma (si numeroase pseudo-stiinte care se ocupa cu studierea a tot ceea ce este legat de faimoasa Vizita). Insa odata cu imprejmuirea Zonei apar si stalkerii, cei care se furiseaza in zona pentru a aduce afara obiecte de acolo, pe care le vand cu bani multi celor interesati.

Un astfel de stalker este si Redrick Schuhart, zis Red, zis Roscovanul, care este printre cei mai buni stalkeri, si care cunoaste Zona mai bine decat toti cei de la Institut, pentru care si lucreaza la un moment dat. Prin ochii lui este vazuta aproape toata cartea, si el este cel care da cititorului informatii pretioase despre Zona; despre cum cei care locuiau in cartierele vizitate spun ca s-a auzit un zgomot puternic, dar sunt singurii care l-au auzit; despre "chelia tantarului" care este un spatiu mic care se deplaseaza si in care gravitatia este atat de mare incat turteste chiar si un elicopter; despre "piftia vrajitorului", un fel de lichid cred, care ataca oasele, molesindu-le, fara a provoca leziuni externe; in fine, despre "baterii", "bratari", "ace", "masina de tocat", rivalitati intre stalkeri, harti insemnate cu locurile in care a mai murit cate un curajos, locuri care trebuie evitate.

Prin ochii lui vedem insa si cele trei vizite pe care le face in Zona, descrise, ce-i drept cu indemanare, pentru ca Red "noteaza" fiecare adiere de vant care ar putea aduce o "chelie" si fiecare scartait al ierbii. Si tot de la el aflam cat de important este ca in momentul in care un stalker experimentat iti spune "Stop" sau "Culcat", tu deja sa fi terminat de executat comanda pana cand termina el de rostit cuvintele. Aflam insa si ca Zona il incearca greu pe cel ce intra acolo, il schimba si il transforma intr-o persoana mai rea si revoltata pe conditia sa de stalker.

Titlul este explicat in carte in felul urmator: "Inchipuieste-ti o padure, un drum, o poienita. De pe drum vine o masina si se opreste in poienita. Din masina ies tineri; apar sticle, cosuri cu mancare, fete, tranzistori, foto si cin eaparate . Se face un foc, se pun corturile, se da drumul la muzica, iar dimineata o intend. Animalele, pasarile, insectele, care toata noaptea au privit cu groaza la tot ce s-a petrecut, ies din adaposturile lor, si ce vad? Pe iarba s-a scurs ulei de motor, benzina varsata, bujii si filter de ulei aruncate ici-colo. Peste tot zac carpe, becuri arse, cineva a uitat o cheie. (") Un picnic la marginea unui oarecare drum cosmic. Si ma mai intrebi daca se vor intoarce sau nu"

Spre sfarsit, Redrick pleaca in cautarea ultimului lucru pretios din Zona, Globul de aur, despre care legendele spun ca ar indeplini orice dorinta. Nu va asteptati sa primiti vreun raspuns, doar cel mult indicii. Insa cu toata distanta intre mine si SF trebuie sa recunosc ca am fost "miscata" de monologul interior al lui Red din final, si intorsatura pe care o iau gandurile sale. In rest, cred ca Picnic la marginea drumului se adreseaza mai degraba impatimitilor genului, si nu celor care vor sa faca cunostinta cu literatura SF. Poate gresesc, sau poate nu am facut alegerea potrivita. Nu cred insa ca va mai exista o "data viitoare" pentru o alta alegere de acest gen.

O recenzie de: Raluca Alexe

Citeste cele 70 COMENTARII si spune-ti parerea!

Colectionarul

Autor: John Fowles
Rating:

Tot mai des, la scriitorii contemporani, cartea de debut este una exceptionala, de o mare forta si o inalta calitate. Cazul lui Fowles este asemanator: desi are carti mai valoroase (ca de exemplu Magicianul si Iubita locotenentului francez), Colectionarul, cartea sa de debut, este una extraordinara, care da de gol talentul scriitorului debutant.

Povestea este simpla: tanara Miranda Grey este rapita de Frederick Cleg. Cei doi provin din doua lumi diferite, care apartin totusi aceleasi societati englezesti. Tanara studenta bursiera la arte, Miranda, este sustinatoarea in teorie a egalitatii dintre clasele sociale. Fred este reprezentantul clasei micilor functionari, frustrat de originea, saracia si incultura sa. Momentul ce declanseaza actiunea romanului este un urias castig la loto, care il propulseaza pe Fred in lumea pe care pana acum doar a privit-o cu invidie. Dragostea sa pentru Miranda, pana acum intangibila, are acum posibilitatea de a se implini, iar banii isi gasesc utilitatea in achizitionarea locului perfect in care sa se materializeze un plan ce pare absurd.

Fowles se foloseste in Colectionarul de procedeul prezentarii aceleasi realitati din puncte diferite de vedere, intalnit si in Cvartetul lui Durrell. Desi Miranda si Fred sunt strans legati, versiunile lor asupra realitatii sunt total diferite, parca nici macar nu se intrepatrund. Cartea este construita din 3 parti: prima si a treia este narata de Fred, iar partea de mijloc este reprezentata de jurnalul scris de Miranda in captivitate.

Fowles face mai mult decat o paralela cu Furtuna lui Shakespeare. Pe langa numele identic al eroinei si rezonanta dintre Frederick si Ferdinand, insesi personajele se folosesc de analogii cu aceasta opera. Astfel, Miranda spera mereu intr-o eliberare miraculoasa de pe «insula» ei subterana si il denumeste sugestiv pe Frederick, Caliban, spirit al raului si al intunericului.

Pe langa firul epic al cartii, care m-a determinat sa citesc cartea pe nerasuflate, Fowles are calitatea de a-si elibera personajele de el insusi, ca si creator. Astfel, Fred si Miranda devin independenti, prind viata si aproape ca nu-i mai putem atribui autorului. Nu mai sunt Fred si Miranda, personajele lui Fowles, ci Fred, functionarul obsedat si Miranda, studenta la arte.

Vocea lui Fred aminteste de cea a lui Benny din Faulkner, prin atentia la detaliile lingvistice, Fawles reuseste sa ii ilustreze si mai bine profilul psihologic. Jurnalul Mirandei m-a facut sa-i simt si increderea naiva in bine si disperarea. Romanul mi-a transmis mai ales o senzatie apasatoare, de situatie fara de iesire, de incatusare si tristete. Iubirea nu mai este suficienta, libertatea nu mai exista si nu se mai poate gasi nici o cale de a scapa.

O recenzie de: Ana-Maria Petritan

Citeste cele 22 COMENTARII si spune-ti parerea!

Dragostea in vremea holerei

Autor: Gabriel Garcí­a Márquez
Rating:

Cand cineva te intreaba care este cartea ta preferata, sau spus in alt fel, care este cea mai buna carte pe care ai citit-o pana acum, sau care este cartea pe care ai lua-o cu tine pe o insula pustie (presupunand ca acolo ai avea timp sa citesti carti despre iepurasi), cititorii ar raspunde cam in trei feluri. Unii ar spune: "asta e cartea mea favorita, imi place sa dorm cu ea pe noptiera, sa o citesc atunci cand am lucruri mai bune de facut, sau sa recit din ea persoanelor care ma urasc din cauza asta." Altii, ceva mai moderati, ar spune despre o anumita carte ca este cea pe care ar citi-o iar si iar daca ar avea suficient timp (asta daca nu citesc de fapt iar si iar cartea respectiva, ceea ce cred ca i-ar plasa in prima categorie). Cititorii cei mai indarjiti ar spune ca sunt atatea carti pe lumea asta, si deci sa alegi una singura ar fi inutil, ca sa nu spunem jenant pentru cel care citeste o carte pe zi.

Acum ar trebui sa raspund singur intrebarii si sa spun de ce ma aflu in unul din cazurile de mai sus. Nu, imi pare rau, dar nu o sa fac asta. Pentru ca, daca cineva m-ar intreba, le-as spune ca nu am o carte preferata, dar daca ar fi sa aleg o carte cu care sa ma identific, aceea ar fi Dragostea in vremea holerei.

Am spus, in prima mea recenzie facuta pe bookblog, ca Un veac de singuratate este lucrarea de varf a lui Marquez, si totodata un varf al realismului magic. In schimb, Dragostea in vremea holerei introduce o naratiune care seduce si in acelasi timp sensibilizeaza cititorul in legatura cu ideea unei iubiri neingradite de barierele timpului, naratiune care in acelasi timp poate fi privita ca o viziune simplista a dragostei, de catre cititorul care este neatent si intra in capcana stilului fermecator al artistului numit Marquez.

Dragostea in vremea holerei reuseste sa lege doua elemente contrastante regasite in literatura: sacralitatea sentimentului de dragoste si transpunerea ei in lumea reala.

Povestea porneste de la ideea respingerii dragostei si a punerii in imposibilitate a acesteia chiar de catre persoana iubita, in timp ce el, Florentino Ariza, isi jura sa repete intr-o buna zi legamantul de fidelitate eterna si iubire nemarginita catre ea, Fermina Daza.
Asa cum poate sugereaza si titlul, dragostea este vazuta si aici (ca in multe din celelalte lucrari ale lui Marquez) ca o boala spirituala si fizica, iar suferinta spiritului pentru dragoste este necesara pentru inobilarea sufletului.

La inceput (asa cum se intampla de atatea ori in tinerete) Florentino Ariza este tipul sentimentalistului exagerat clasic, care isi declara dragostea pentru Fermina Daza, insa viziunea ei diferita despre viata o face sa il respinga la un moment dat. Fermina alege sa traiasca alaturi de doctorul Juvenal Urbino (intr-o casnicie trebuie sa fie mai multa stabilitate si intelegere decat dragoste), care se afla undeva la celalalt capat fata de romantismul lui Florentino Ariza. Chiar daca initial pare usor de descifrat, Fermina Daza devine pe parcurs axa centrala in jurul careia se roteste actiunea intregului roman. Flexibilitatea si independenta ei modeleaza vietile celor din jur, ea insasi fiind romanul, dupa cum spune chiar autorul.

Suferinta pe care o traieste in schimb Florentino nu dispare o data cu timpul, el stiind ca nu-si va mai darui sufletul si dragostea altei femei, este convins ca intr-o zi isi va marturisi din nou sentimentele pentru Fermina.

Maturizarea lui Florentino de sub semnul romantismului exagerat se face intr-un ritm Homeric: el isi demonstraza dragostea prin a avea cat mai multe relatii cu femei, insa fara a-si darui inima inca o data. Cele doua elemente contrastante, sacralitatea dragostei si transpunerea ei in viata, dezvolta in sufletul lui Florentino constiinta ca dragostea trebuie traita in prezent. Pe de o parte iubeste o singura persoana, dar acest lucru nu se percepe la prima vedere prin viata pe care o traieste.

Cartea devine o analiza a dragostei, portretizandu-se atatea si atatea ipostaze ale ei: dragostea nostalgica, dragostea de convenienta, dragostea care reuseste sa creasca in conditiile vitrege ale unei vieti profane, dragostea aflata sub semnul unei singuratati dureroase, dragostea care nu piere o data cu timpul.

Asadar, de ce am spus la inceput ca ma identific cu aceasta carte? Pe de o parte pentru ca s-a intamplat ca tocmai titlul ei sa-mi iasa ca raspuns in urma unui test cu carti pe care l-am gasit pe net (si care mi-a placut foarte mult).

Iar pe de alta parte, pentru ca Dragostea in vremea holerei este precum firul vietii, o barca ce pluteste lin, cu experienta unei vieti traite ce ne ajuta sa navigam deasupra valurilor scepticismului si temerilor, de-a lungul raului pe care lipsa navigatiei ar insemna lipsa dragostei in lume si pe care traversarea lui in amonte ne duce catre lucrurile pe care le tinem cu adevarat in sufletul nostru, printre care se gaseste si un roman stralucit, intitulat Dragostea in vremea holerei.

O recenzie de: Alin Gogan

Citeste cele 31 COMENTARII si spune-ti parerea!

Cateva poze din campania “O carte pt fiecare copil”

1. Faza I: colectarea cartilor (in ASE)

2. tot in Faza I, Jen (roz) si Ioana (la multi ani!) :)

3. Faza II: sortarea cartilor pe categorii si indesarea lor in...uhmm...depozit :D (buna, Jen!)

4. Faza III: selectarea cartilor care vor ajunge la primele 2 case de copii. Raluca, Jen

5. Faza IV: "livrarea" cartilor :) ; in imagine, una dintre cele doua echipe formate (Andrei, Raluca)

Citeste cele 6 COMENTARII si spune-ti parerea!

La multi ani…

...Ioana! :)

Sa fii felicita !

Citeste cele 9 COMENTARII si spune-ti parerea!

Un succes. Multumim!

Salut! Hai sa va zicem ce a mai facut echipa bookblog in ultimele trei saptamani. Pe langa faptul ca a scris vreo 30 de recenzii, unele mai bune, altele si mai bune :), o parte din echipa (Raluca, Jen, Dana, Ioana si Cristina) a pus umarul la initiativa "O carte pentru fiecare copil".

Suntem mandri sa anuntam ca in cele doua zile de colectare a cartilor am reusit sa strangem cam 2000 (doua mii) de carti de beletristica, manuale scolare si multe carti cu povesti care sigur vor desena zambete pe fetele unor copii, facandu-le astfel viata un pic mai frumoasa, mai calda si invatandu-i sa viseze mai frumos.

Dupa sortarea celor ~2000 de carti primite (activitate care a luat numai 2,5 ore - si aici multumirile pentru eficienta merg catre Jen si Raluca) astazi 400 dintre ele au ajuns la Casa de copii Sfanta Maria si la Centrul Colibri, unde sunt in jur de 130 de copii.

Speram ca initiativa sa fie un succes dar trebuie sa recunoastem ca ceea ce s-a intamplat ne-a depasit toate asteptarile. Ne pare extrem de bine ca am reusit sa strangem atat de multe carti insa acum avem nevoie, din nou, de ajutorul vostru. Daca sunt printre voi persoane care stiu case de copii ce ar avea, in mod deosebit, nevoie de carti sau daca stiti un sat sau o comuna aproape de Bucuresti carora le-ar prinde bine o mica biblioteca, va rugam sa ne trimiteti un mesaj folosind formularul de contact.

Am ramas, deci, cu destul de multe carti si incercam sa facem in asa fel incat ele sa ajunga si la alti copii ce ar putea avea nevoie de ele. Acesta este si motivul pentru care nu am mai putut primi carti desi mai sunt cel putin 3-4 persoane care ne-au trimis mail, au vrut sa ne ajute si cu care ramasese sa luam legatura. Deocamdata, vrem ca cele stranse sa ajunga la copii, dupa care, poate ca vom face si o a doua editie a "proiectului" O carte pentru fiecare copil.

Pana atunci, o echipa condusa de Alexandru Ilie, a cerut si primit sprijinul bookblog.ro pentru a demara proiectul si in Iasi. Stim ca cel putin 100 dintre voi ne citesc din Iasi, deci stati cu ochii pe site-ul www.ganduripentruiasi.wordpress.com pentru a vedea exact cum puteti ajuta si voi.

Le multumim celor ce au donat carti copiilor: Erica Iorgulescu, Cami, Raluca, Madalina, Bogdan Scupra, Smaranda, Steluta Dumitrache, Livia, Irina, Cristina, Anca, Raluca, Iulia Nistor, Ana Pobleanu, Alex Morega, Maria Negraru, Ionut, Alexandra Popa, Nicolae Radoi, Diana, Adelina Grigorovici, Simona Verives, Mihai Hazi, Claudia Iacobuta, Jen, Anca, Claudia Darian, Diana Grigoresenco, Roxana Popescu, Ana, Alin Popescu, Anca si Gabriel Danila.

...si celor ce au facut ca mesajul nostru sa ajunga mai departe: tvblog
Adi Ciubotaru,Alex Mihaileanu,Woodisor,Bobby Voicu,Zoso,Mihai Dragan,Medeea,Ionut,Nihasa,Adi,Mihnea,Sorin,Derelict,Optzecea, Mainimic,Catalin, Ilie Catrinoiu, Monica,SuntCalm, Mihaela,Mariko,Jen,Mihnea, Gramos,Fobii

si ne cerem scuze celor pe care i-am omis...ati fost destul de multi! :)

Pentru mine, succesul pe care l-a avut campania inseamna foarte mult. Mi-a aratat ca sunt in Romania si, mai ales printre cititorii bookblog.ro, oameni carora le pasa, oameni care stiu cata influenta pot avea cartile asupra unei vieti si carora nu le este indiferenta soarta unor copii defavorizati.

Mi-a aratat ca intr-o Romanie care pentru multi pare un caz pierdut, exista sperante. Romania nu "se va schimba" dar ar putea "sa fie schimbata". Iar schimbarea trebuie sa porneasca din fiecare dintre noi. "You must be the change you want to see in the world" zicea Gandhi. Inainte sa te astepti ca lumea din jurul tau sa se schimbe, ai obligatia ca TU sa faci ceva.

Luna asta, cititorii bookblog.ro au facut ceva.

Va multumesc,

Citeste cele 7 COMENTARII si spune-ti parerea!

Uluitorul Maurice si rozatoarele lui educate

Autor: Terry Pratchett
Rating:

(ediţia în limba engleză)

Conform unei numărători pe care nu o mai bagă nimeni în seamă oricum, avem în faţă volumul numărul 28 din Lumea Disc. Mie îmi vine greu să cred că bătrânelul acela simpatic a reuşit să scrie atâtea volume (şi multe altele). Aşa că voi pleca de la premisa că are nişte prieteni cronicari care călătoresc prin Lumea Disc şi îi trimit poveştile pe care le aud. Nu de alta, dar de data asta chiar s-a sărit calul" adică şobolanul vroiam să zic. În primul rând duse au fost străzile murdare ale Ankh-Morporkului, nici urmă de vreun vrăjitor sau orice altceva din arsenalul cunoscut al înţeleptului Pratchett. În al doilea rând, unde este descrierea mea favorită cu A"™Tuin? (şi apropo"™" ce este cu atâtea pagini despre Lumea Disc în Wikipedia?)

Nimic nu mai e în regulă în cartea asta. Adică Maurice pare băiat de treabă. Singura problemă este că e motan. Keith pare şi el băiat bun. Şi chiar este un băiat, dar are o adunătură de amici care mai de care mai gri. Adică vreau să zic" o adunătură de şobolani. Iar şobolanii aceştia sunt înfiorători de bine crescuţi. Dacă îi punem pe toţi la un loc, nu credeţi că o să se întâmple ceva necurat? Sau ceva absurd de nostim? Ei bine, nici eu nu am crezut până când am citit despre aventurile lui Maurice şi ale rozătoarelor lui educate (mai mult sau mai puţin).

PS. În nota finală a cărţii, bietul Pratchett recunoaşte că a cam exagerat cu strângerea de informaţii despre şobolani. Sincer, după ce am terminat cartea, am ajuns să-i dau dreptate. Uneori strică să ştii prea multe.

O recenzie de: Dan Radulescu

Citeste cele 5 COMENTARII si spune-ti parerea!