A fost Schimb de Carti #5

Atmosfera placuta, lume multa, carti si mai multe, discutii filosofice (sau nu), la obiect (sau nu), poze foarte muuuulte si amintiri (speram) frumoase. Le multumim celor doi invitati speciali care ne-au bucurat cu prezenta, Lorena Lupu si Cezar Paul-Badescu, si urmatorilor participanti:

Adrian Cristea
Alina Hodovan
Alex Mihaileanu
Iulian Barbulescu
Alexandra Ivan
Bradut Florescu
Roxa
Ionel Timofte
Daniel D Marin
Iulian Baicusi
Ana Pobleanu
Ion Morega
Catalin (cu un blog nou-nout)
Andreea (Jane)
Roxana Avadanei
Laura Blebea
Monica Micu
Raluca Ene
Florina Rosu
Laurentiu Popa
Simona Moise
Ofelia Prodan
Georgiana Levinta
Adrian Ciubotaru
Gramo
Ioana Ristea
Jen
Gabriel Mirea
Andrei Rosca

(imi cer scuze celor care nu se regasesc pe lista; au fost cam 40 de persoane dar nu toti s-au trecut pe foi cu carti aduse sau luate; stiu sigur ca au fost cativa cu care as fi vrut sa discut putin, dar nu am apucat)

Speram ca v-ati simtit bine si ca ne vom revedea si la editiile urmatoare. Asteptam comentarii, poze, sau link-uri la pozele pe care le-ati facut voi. A! Si" Lectura placuta

Raluca

LATER EDIT:

via Gramo

Citeste cele 4 COMENTARII si spune-ti parerea!

In intimitatea secolului 19

Autor: Ioana Parvulescu
Rating:

Nici tratat, nici eseu, nici roman in sens canonic, In intimitatea secolului 19 face mai mult decat un teanc de manuale de istorie, fie ele post sau ante-decembriste. Nu doar pentru ca d-na Ioana Parvulescu a depus mai mult si mai temeinic efort de documentare decat o buna parte din autorii sus-numitelor, dar si pentru ca volumul are vocatia salutara de a-i readuce la viata pe alde Carol I, B.P. Hasdeu sau Carol Davila din stadiul actual de mumii venerabile, de legende goale de viata pe care "tineretul" (care, fireste, nu mai e ce-a fost) trebuie sa le adore si sa le multumeasca fara sa aiba habar pentru ce.

De altfel, nu numai istoria cea mare, nu numai 1848-1866-1877-1881 intereseaza, ci mai ales fascinanta istorie "mica", pe care autoarea o impartaseste cu migala, gratie si seninatate. Aflam din carte vrute si nevrute: despre cofetarii, despre barbile si mustatile vremii, despre administratia locala (apropo, stiati ca primarului Pake Protopopescu i-au trebuit doar patru luni ca sa construiasca "Bulevardul", adica lunga artera rutiera care se intinde din Cotroceni pana la Soseaua Iancului?). Si despre trenuri, teatre si carti pentru copii, porecle, cadouri, jurnale intime, animale (de casa ori... zdrobite pe strazile Bucurestiului. Ca veni vorba, d-l Vasile Alecsandri avea un caine pe care-l chema... Mocofloşnicoşniţu, care face parte, din cate am aflat, doar din prima categorie). Despre strazi si boli, despre moarte care pare la fel de nefireasca si in secolul 19, despre ziaristi si tipografi, medici, scriitori si politicieni, ba chiar si despre tehnica intima a nasterii si alaptarii asa cum a fost ea perceputa de domni altminteri solemni precum C.A. Rosetti sau Titu Maiorescu.

Nostalgia e inevitabila. N-ai cum sa nu visezi la vremurile acelea in care politica nu se rezuma la tunuri si gainarii, cand surplusul de energie sexuala se consuma discret, acasa, prin hoteluri sau case de toleranta, nu in paginile ziarelor si cartilor "respectabile", cand oamenii nu erau inca terorizati de masinarii si slujbe, cand negresit mitocanul vietuia in mahala si nu in Parlament, unde puteai gasi cate un senator ca P.P. Carp care sa traduca din Shakespeare in timpul liber. Nici o utopie aici, ci doar mediul unor oameni care, ca orice om viu, au conceptii - originale sau nu, programe zilnice, satisfactii, angoase, contradictii si dileme, iubiri si antipatii, rude si sperante.

Ar fi nedrept sa ma opresc la a vorbi doar despre minunata lume veche, trecand cu vederea meritele stilistice ale d-nei Parvulescu: capacitatea rara de a indulci istoria prin umanizarea "personajelor", vraja expresiei, carnea fina si sonora a frazei, tonul prietenos si poznas :

"Sufletul acestor domni se ascunde sub palarie, gandurile lor au lavaliera sau papion, sentimentele lor poarta manusi de piele, mandria lor barbateasca se sprijina in baston. Viata in uniforma, frac sau jiletca are sens, fir si ideal. ["] Cand, dupa un dejun sau o cina de gala, barbatii se retrag in fumoir, sa discute politica si sa faca glume care nu sunt pentru urechile doamnelor, camera se innegreste de la costumele sau fracurile lor grupate. Rochiile colorate raman intre ele, pentru alt gen de discutie, in care inima si istoria mica au intotdeauna un cuvant de spus."

Insa poate cea mai mare virtute a cartii de fata este (re)aducerea in prim-plan a unui modus vivendi, mai firesc si mai respirabil, al unei Romanii in fasa, necoapte si setoase de viata. Oamenii Romaniei secolului 21, mai bogata cu doua razboaie si o dictatura de jumatate de veac, in prezent infestata de virusii aparent contradictorii ai post-stalinismului si consumismului feroce, importatoare joviala de conceptii premestecate, ei bine, romanii de azi au ocazia de a descoperi ca daca in privinta standardelor si sperantei de viata stam bine, la capitolul "savoir vivre" avem mult de recuperat...

O recenzie de: Silviu Man

Citeste cele 8 COMENTARII si spune-ti parerea!

O intamplare ciudata cu un caine la miezul noptii

Autor: Mark Haddon
Rating:
(ediţia în limba engleză)

Cartea face parte din colectia Romane psy a Editurii Trei. Si pe buna dreptate. Pe langa functia beletristica, O intamplare ciudata cu un caine la miezul noptii dezvaluie si mici secrete din lumea unei boli psihice relativ necunoscute pentru oamenii de rand: autismul. Ii debaraseaza de rangul de nebuni pe autisti si ii aduce printre noi, ii face mai simpatici si ne ajuta sa ii intelegem si sa ii acceptam. Ceea ce e deja foarte mult pentru un simplu roman de fictiune, nu? Pentru mine asta face cu adevarat o carte buna. Micile revolutii interioare pe care le declanseaza in fiecare cititor.

Inca de la inceput te prinde prin amanunte neobisnuite: capitolele nu sunt numerotare crescator, incepand de la 1, cum ar fi normal. Va las pe voi sa aflati care e smecheria, de ce cartea incepe de la capitolul 2. Christopher John Francis Boone scrie un roman politist, mai exact el e naratorul romanului de fata. E un baiat aparent normal, locuieste cu tatal sau, mama lui a murit in urma cu doi ani. Intr-o zi gaseste cainele vecinei mort. De aici incepe si povestea. Pe scurt, politia il crede vinovat de moartea cainelui, vecina la fel, iar Christopher isi propune sa gaseasca adevaratul criminal. Ce intriga si ce te face sa continui sa citesti? In primul rand povestea nu e asa simpla cum pare, prin prisma faptului ca mintea si comportamentul protagonistului nu sunt asa simple cum par. E un copil autist, la urma urmei.

Asta face ca aventurile lui prin lumea adultilor, pe drumuri, investigand si intreband, sa fie povestite si resimtite cu totul altfel. Joaca de-a detectivul are de data asta alte reguli. De exemplu, lui Christopher nu ii place sa fie atins. Uraste culorile galben si maro. Nu intelege expresia faciala a unei persoane, decat daca aceasta ii explica in cuvinte ce anume simte. Se intreaba in permanenta de ce oamenii se asteapta sa fii sincer daca nu vor sa auda adevarul. Cel mai cutremurator lucru mi se pare faptul ca el nu isi poate imagina lucruri. Nu intelege metafore, nu are imagini fictive in minte, nu poate presupune. Totul e concret, masurabil, logic sau demonstrat. Ingrozitor de trist.

Romanul este insa departe de a fi previzibil sau plictisitor. Este extrem de interesant sa patrunzi in mintea unui copil autist, sa ii intelegi temerile, perfect normale la un moment dat, sa ii simti intrebarile logice si sincere pe care am putea fiecare din noi sa ni le punem. Si e foarte frumos sa il vezi cum creste in interiorul cartii. Pentru ca poate e un copil autist, insa e un copil special la urma urmei. Si evolueaza cumva, sper sa aveti curiozitatea sa vedeti cum.

Ii dau 4 stele pentru ca e o carte interesanta, cu iz stiintific pe alocuri. Pentru mine a meritat pe deplin.

O recenzie de: Anca Cristina

Citeste cele 4 COMENTARII si spune-ti parerea!