- 31 octombrie 2007
- bookblog.ro
Schimb de Carti #7 – invitatie
multumim Sabina pentru postere. :)
- 31 octombrie 2007
- bookblog.ro
Schimb de carti #7 – Iasi
Are loc in Sage Cafe, tot duminica, tot 4 noiembrie, tot ora 15:00.
- 31 octombrie 2007
- Cristina Teodorescu
Nopti albe, zile negre
Autor: Marian Coman
Rating: 
Nopţi albe, zile negre ar fi trebuit să-mi parvină încă din septembrie, însă din motive obiective am amânat "întâlnirea" cu acest autor despre care, vă spun sincer, auzisem foarte puţin. Şi asta pentru că de-a lungul "experienţei" mele cu privire la cărţile pe care le citesc, m-am învăţat să aleg cărţi cu o anumită topică/stil. Şi uite că am riscat acum să aleg o carte despre care nu ştiam absolut nimic, poate doar că are o copertă impresionantă stil Salvador Dali. Poate acesta este şi motivul iniţial pentru care am dorit să citesc cartea lui Marian Coman Nopţi albe, zile negre.
Îmi vine greu să vorbesc despre romanul de debut al autorului român tocmai pentru că fie s-au spus prea multe, fie prea puţine. Şi cu toate acestea nu pot să nu îmi exprim plăcerea de a fi citit un astfel de roman. Indiferent cum, aplaud iniţiativa grupului Tritonic care a reuşit să promoveze şi autorii români contemporani. Ceea ce m-a impresionat în scriitura lui Marian Coman a fost fluiditatea fiecărui rând citit, astfel încât nu am mai putut lăsa cartea din mână din momentul în care am început-o. Rezultatul? Am devorat-o pur şi simplu!
La prima vedere Nopţi albe, zile negre pare un roman SF compus dintr-o serie de povestiri. Şi cu toate acestea mă abţin de a-l încadra aici şi asta pentru că fantasticul povestirilor se comune din amintirile copilului crescut cu cheia la gât ori din adolescenţa frustră. Cartea este o culegere de mici povestiri care parcă nu au nici o legătura una cu alta. Cu toate acestea, pe măsură ce înaintezi în lectura romanului vezi o membrană care leagă fiecare istorioară una de alta pentru a crea tabloul generaţiei noastre (a celor născuţi în anii "™70-"™80). Ce mi-a plăcut cel mai mult a fost povestea "Nopţi albe, zile negre", cea care dă şi titlul romanului, cea care creează un liant între incipitul şi sfârşitul cărţii, o lume extraordinară pe care am savurat-o de la un capăt la altul. Naratorul îşi pierde şi-şi regăseşte memoria în permanenţă, căutând ceva de care să se agaţe, să găsească ceva stabil, o amintire, o voce ori pur şi simplu un gest ("Târziu, după foarte mult timp, pe vremea când mă mutasem iar la Bucureşti" într-o dimineaţă dintr-asta, la Metropolis, s-a întâmplat ceva. Spaţiul a devenit plan şi m-am pomenit închis, înghesuit în ceva mic. Aşa, ca-ntr-o nucă. Secvenţe, imagini, lumi diferite, universuri întregi au alunecat dintr-o datî în mine" Şi abia atunci mi-am amintit totul").
Este greu pentru mine să mă apuc să vă relatez rezumatul romanului întreg şi asta pentru că v-aş strica poate plăcerea de a-l citi pe Marian Coman. Sunt unele texte la care este aproape imposibil să rezumi acţiunea fără a le strica farmecul. Aşa este pentru mine Nopţi albe, zile negre. Vă spun că este un roman-dramă, în care fiecare personaj cunoaşte durerea, tristeţea, singurătatea şi nu în ultimul rând, simte moartea aproape. Cu toate acestea nu este un roman morbid, mă feresc de astfel de caracterizări. Marian Coman a reuşit să dozeze corespunzător procentul de negru.
Un alt lucru care m-a impresionat la acest roman a fost existenţa conştiinţei personajelor, care trăiesc drama de a le fi şterse memoriile cu radiera şi rescrise de către un autor anonim. Cred că stilul acesta mi-a amintit în treacăt de nuvela REM a lui Mircea Cărtărescu, realizând o conexiune între acest autor-narator şi păianjenul lui Cărtărescu. Indiferent cum, Marian Coman a reuşit să mă facă să-l citesc şi să îmi rămână întipărit în memorie romanul său de debut Nopţi albe, zile negre. Şi asta pentru că deşi pare la prima vedere o carte de week-end, una facilă, în spatele coperţilor se ascunde o lume subterană care îşi întinde tentaculele şi îşi cuprinde cititorii. Rămâne de văzut dacă noi reuşim să vedem mâna aceasta invizibilă în final când întoarcem ultima filă.
Nopţi albe, zile negre este romanul pe care-l recomand azi cu multă căldură, scris de un autor român contemporan într-un mod cu adevărat greu de încadrat. Poate că aşa reuşim să vedem în mulţimea de scriitori - originalitate şi acel stil inconfundabil!
Scrisa de Cristina Teodorescu
- 31 octombrie 2007
- bookblog.ro
Schimb de carti #7 – Thailanda
Editia #7 a Schimbului de Carti organizat de catre bookblog.ro & co. se extinde, in premiera nationala, pe alte continente. Mai exact, pe continentul Asiatic, intr-o tara aflata la 7.000 de kilometri departare de Romania: THAILANDA.
Itinerariul Schimbului de Carti din Thailanda este uramtorul: Bangkok - Chonburi - Sri Racha. Caravana Schimb de Carti Thailanda, formata din subsemnatul + sotia, va pleca din Bangkok sambata, 3 noiembrie a.c., spre inserate, cu destinatia Chonburi. In Chonburi, o provincie aflata la 60 de kilometri la sud-est de Capitala thailandeza, caravana va innopta la casa sotiei mele.
Duminica, 4 noiembrie 2550 (anul in care suntem aici in Thailanda), caravana Schimbului de Carti - Filiera Thailandeza - va porni la amiaza spre Sri Racha, o localitate de la Golful Thailandei, din provincia Chonburi. Ajunsi aici, dupa aproximativ o ora la volanul masinii, in fata la Robinson"™s, un mall de la strada principala Sukumvit, ne vom intalni cu colegul meu de breasla, un roman din Cluj, care preda limba engleza la o scoala din Sri Racha. Va fi prima noastra intalnire, pana acum, tinand legatura doar prin intermediul telefonului si internetului.
In Thailanda exista aproximativ 40 de romani. Cu totii sunt bineveniti. Dar, profit de aceasta ocazie pentru a extinde invitatia tuturor prietenilor bookblog.ro. Va asteptam cu drag la Schimbul de Carti din Thailanda. Va rugam sa aduceti doar carti in limba romana! Aici, in Tara Surasului, acestea sunt foarte rare!
Scris de Mihnea Voicu Simandan
- 31 octombrie 2007
- bookblog.ro
CONCURS – 200 ron
Obsesii.
Fiecare avem lucruri care ne plac atat de mult incat am face orice pentru ele. Dar cat de departe am ajunge? Scrie un articol cu aceasta tema pe blogul tau. Uite cateva carti care o mai prezinta: Colectionarul, Pianista, Ratacirile fetei nesabuite, Jurnalul unui batran nebun, Narcis si Gura-de-Aur. Daca ai citit una dintre ele poti scrie despre ea. Sau poti sa recomanzi altele. Daca nu vrei sa faci referire la nicio carte, iar este okay. Important e sa exprimi ceva despre "obsesiile" tale sau ale oricui. Iar noi te vom rasplati cu carti in valoare de 200 ron.
Vom strange toate aceste posturi intr-o categorie speciala pe bookblog.ro (evident, cu link catre blogul tau). Categoria se va numi "Carti si alte obsesii" iar pentru a intra in concurs nu trebuie decat sa aveti au link catre http://www.bookblog.ro/category/carti-si-alte-obsesii/ si sa dati un click pe el astfel incat noi sa fim anuntati.
Succes! Concursul incepe astazi (31 octombrie) si se termina pe data de 10 Noiembrie.
Later edit: nu am zis exact ce carti vor fi fiindca ne gandim sa dam castigatorului o lista cu mai multe carti si sa isi aleaga el in valoare de 200 ron in functie de ceea ce le place mai mult sa citeasca. Oricum, vor fi de la edituri diferite.
- 31 octombrie 2007
- bookblog.ro
Schimb de Carti #7
Revenim, cu carti si taclale; duminica, 4 noiembrie de la ora 15:00, simultan in orasele pe care le cunoasteti deja si in inca unul, departe de noi, tocmai din Thailanda :). Da, Schimb de Carti se intampla si in Bangkok!
In Bucuresti ne intalnim tot in Lucky 13, pe acelasi Selari din Bucurestiul Vechi.
Cititorii din Timisoara au indragit la randul lor atmosfera din Erik's Coffee House; ii gasiti acolo, speram ca mai multi si cu mai multe carti.
Doar Iasiul si Bangkok-ul ne mai tin in suspans. Pentru locatia exacta urmariti in continuare anunturile, sunt sigura ca nu ati vrea sa ratati intalnirea din Bangkok! :).
Raluca
- 30 octombrie 2007
- Ana-Maria Petritan
Istorii de caz
Autor: Kate Akinson
Rating: 
Fata de romanul sau de debut (In culisele muzeului), al patrulea roman publicat de Kate Atkinson - Istorii de caz - este mai slab conturat. Cu toate ca si in acest roman suntem cuceriti de sensibilitatea cu care autoarea construieste personajele si le descrie trairile, dorinta ei de a scrie un roman politist nu este probabil cea mai buna alegere, sfarsind prin a crea un roman hibrid intre un thriller si o saga de familie.
Romanul porneste de la trei intamplari dramatice si misterioase:
1. o fetita dispare intr-o dimineata din curtea casei;
2. un avocat, chinuit de obezitate morbida, este martor la asasinarea cu sange rece a fetei sale;
3. o tanara, proaspat casatorita si care a nascut de curand, ii infige sotului ei un topor in cap.
Povestea este reluata dupa aproximativ 30 de ani, cand toate aceste trei cazuri se vor elucidate de acelasi detectiv, fermecatorul Jackson Brodie. El se dovedeste a avea un mod inedit de a-si rezolva cazurile, nu o data impletind viata sa de familie si problemele sale cu actiunile intreprinse pentru a-si rezolva cazurile. As putea spune ca misterul ce inconjoara viata personala a lui Brodie este al patrulea caz prezentat de Atkinson.
Terenul propice pe care Atkinson isi poate dovedi fina psihologie si talentul literar este cel al personajelor feminine si al copiilor.
Putem distinge anumite tipologii feminine, precum femeia condamnata sa devina sclava propriei sale gospodarii, legata de copii si asuprita de un sot care nu ii banuieste incarcerarea ("Intrezarise un viitor posibil - casuta simpatica, gradina plina de flori si de zarzavaturi, paine in cuptor, un bol cu capsuni pe masa, copilasul fericit agatat de soldul ei in timp ce ea arunca boabe de porumb la gaini. Era ca intr-un roman de Hardy, inainte ca totul s-o ia pe aratura.") sau femeia ce isi rateaza vocatia materna si ajunge la varsta la care este inspaimantata de nesfarsirea singuratatii care o inconjoara ("Ar fi trebuit sa studieze stiintele, nu sa-si petreaca tot timpul cu capul in romane. Romanele iti dadeau tot timpul o idee complet gresita despre viata, spuneau minciuni si dadeau de inteles ca exista finaluri, cand in realitate nu exista finaluri, totul merge mai departe, continua la nesfarsit.").
Chiar daca nu este cel mai reusit roman al sau, Istorii de caz este un roman alert, usor de citit si care beneficiaza din plin de umorul deosebit al autoarei. Il recomand celor care au nevoie de o lectura lejera intr-o calatorie lunga.
Scrisa de Ana-Maria Petritan