Tap ispititor. O comedie a secolului XXI in prezenta mortii

**Urmatoarea recenzie din sectiunea noastra este pe cat de vioaie in stil, pe atat de serioasa in tematica, pe cat de lucida, pe atat de spumos colocviala. Ii apartine Mariucai Macovei. Astazi, D.B.C. Pierre - Tap ispititor. :)

Autor: D. B. C. Pierre
Rating:

I beg your pardon, I never promised you a rose garden

Ia sa vedem, dragilor, ce avem noi aici. Am putea spune ca actiunea acestui roman s-ar putea petrece oriunde - banuiesc - iar faptul ca se petrece in America e intamplator. Sau nu?

Personajul principal al cartii, Vernon Gregory Little (mic), e un adevarat Tom Sawyer sau Huckleberry Finn, doar ca mult mai nedus pe la biserica si mai neascultator, fiind un baiat neglijat sistematic de Mami, cu majuscula, preocupata cu alte lucruri mult mai importante, cum ar fi ultimul tip de frigider side by side, sau intrigile tesute cu gasca de amice supraponderale (Avertisment: Mamelor, atentie cum va cresteti baieteii!).

In micutul orasel Martirio, din statul Texas, un nume sugestiv al unui oras inventat deliberat de autor, Vernon devine rapid o adevarata celebritate locala. Unul dintre colegii de scoala, pe nume Jesus, indelung discriminat pentru ca e mexican si este si homosexual (pervertit fiind de cativa dintre profesorii de scoala, care aveau ca hobby intretinerea de relatii sexuale cu minori), se enerveaza intr-o dupa-amiaza atat de tare ca decide sa isi impuste vreo 16 colegi de clasa si-apoi sa se sinucida.

Situatia escaladeaza rapid deoarece comunitatea are nevoie, nu-i asa?, de un tap ispasitor. De aici si pana la distribuirea lui Vernon in acest rol nu e foarte mult. Acum facem cunostinta cu ultimele gaselnite in materie de media, publicitate si marketing ale minunatei societati-spectacol, ale carei inventatori si actori suntem. Un pseudo-reporter intervine in destinul lui Vernon, adancindu-l in c**** pana la gat. Si stiti cum se spune: cand esti in c**** pana la gat, ai face bine sa te descurci singur si sa nu tipi dupa ajutor, ca altfel risti sa-ti intre si-n gura. Cam asta incearca si micul Vernon.

El are aproape 16 ani si nu stie prea multe despre viata, dar incepe sa asimileze rapid cunostinte noi, sub forma de lectii. Si ia sa vedem cam ce il invata viata pe micul nostru star:

1. In primul rand, Vernon descopera ca lumea e plina de ipocriti, care urmeaza doar acele actiuni care le servesc propriilor interese si nevoi. Nu e de ajuns sa stii ca tu esti nevinovat, nu e de ajuns nici sa ai protectia unor "drepturi fundamentale", ale unei "constitutii" si alte metafore din acestea molfaite conjunctural, care ar trebui sa iti garanteze prezumtia de nevinovatie. Nu e suficient nici sa ai acele blestemate de probe, in favoarea cazului tau, care sa demonstreze neimplicarea ta. In societatea de tip spectacol Vernon nu e decat un produs, o marfa, si soarta lui depinde de pozitionarea lui pe piata, de felul in care stie sau nu sa isi vanda povestea, de modul in care poate sau nu sa-si managerieze pozitia. Doar daca o fraza sau o situatie s-a dat la televizor, atunci in mod sigur ea este adevarata. Altfel, daca ai cazut in dizgratia publicului, esti pierdut. Publicul te poate salva sau condamna. Tot el priveste excitat crucificarea ta in direct. Cu alte cuvinte, cui nu-i place cum se joaca, sa iasa din hora.

2. Micul Vernon mai descopera ca aceeasi societate-spectacol e cea care ne face sa ne imaginam ca toti putem deveni intr-o zi vedete, staruri de la Hollywood sau cel putin bilionari. Televiziune si fast-food, pana la varsta cand iti dai seama ca nu o sa devii niciodata vedeta. Atunci, normal, te cuprinde depresia si panica. Asta produce comportamente deviante, de la banalele eating disorders - unii mananca de frica, altii de nefericire, altii de teroare ca trebuie sa slabeasca, si tot asa - si pana la cazuri mai grave de psihopati care intretin relatii sexuale cu minori, sub pretextul ca e ceva normal si frumos numit DRAGOSTE, sau de omucideri (chiar tatal lui Vernon moare in circumstante misterioase si cadavrul sau nu este gasit niciodata. Eu am o banuiala. Voi oare ghiciti unde s-ar putea afla?).

3. Ai putea crede ca e usor sa traiesti in aceasta situatie, aparent relaxata si lipsita de presiune. Un adolescent de varsta lui Vernon ar trebui sa nu isi bata capul decat cu gagici si jocuri video iar nu cu chestiuni filosofice sau chiar pragmatice. Dar deoarece pe hartie calculele sunt intr-un fel, in timp ce in societatea-spectacol ele dau cu rest, micul nostru martir (tap ispasitor, si locuitor al orasului Martirio, nu?) miroase imediat ca, pana sa faci tu primul milion de dolari, vecinul tau a facut deja un bilion, si asa ca indiferent ce faci in viata, niciodata nu e de ajuns.

Asadar, din 1,2 si 3 deducem ca nu conteaza ce faci in viata, atata timp cat reusesti sa impachetezi totul in hartia potrivita si sa te prezinti in lumina favorabila. Auditoriul e atat de imbecilizat, incat e tare usor ca vinovatii sa apara ca martori in procese, ingropand un om complet nevinovat, si e foarte simplu sa convingi, atunci cand te-ai aliat cu cine trebuie.

Vernon decide sa se salveze, dar doar dupa ce isi accepta acest rol de tap ispasitor. Se spune ca daca ii repeti unui om de suficient de multe ori un lucru, chiar daca nu e adevarat, acela incepe sa-l creada. Asa si amicul nostru. Acceptarea rolului negativ ii apare dintr-odata intr-o alta lumina. Tapul ispasitor e mai nou un tap ispititor. Doar stiti cum toata lumea il tine minte cel mai bine pe actorul negativ, ba uneori chiar il simpatizeaza in secret. Intra in joc, si constata ca figura de raufacator ii poate aduce si foloase. Orice fel de publicitate e publicitate buna. Notorietatea adusa de punerea sa sub acuzare il poate aduce alaturi de iubita viselor lui, o fata mai mare ca el.

Planul lui Vernon e simplu. Sa fuga in Mexic, unde sa traiasca intr-o casuta pe plaja, impreuna cu iubita lui, si ulterior sa isi aduca si mama, cand lucrurile se vor fi linistit cat de cat. Se pare ca detalii cum ar fi varsta, lipsa banilor, sau faptul ca fotografia sa e difuzata absolut pe toate canalele de televiziune non-stop nu pot constitui o piedica. Asta si pentru ca, in mod miraculos, Vernon reuseste sa ajunga in Mexic, dupa ce o abureste pe tipa (o alta lectie de viata - no. 4 - ii spune micului martir ca nici o fata nu ii poate rezista unui bad boy) si destinul lui pare salvat. Tipul rau care ramane si cu fata, si cu banii, nu? Ei bine, nu. Fata il toarna chiar de ziua lui de nastere, contra-cost evident, ea urmand sa devina o jurnalista de succes in urma predarii criminalului, dupa ce ii smulge o marturisire in conditii "delicate". Putem spune acum, desteapta negociere! Stupid Vernon!

Din experienta cu Mexicul, Vernon descopera ca mexicanii sunt mai oameni decat americanii, pentru ca nu au fost imbecilizati inca, pentru ca acolo iubirea neconditionata inca exista si pentru ca nu traiesc intr-o societate stupida care ii invata sa isi doreasca tot felul de lucruri de care nu au cu adevarat nevoie. Tot in episodul fugii lui, gasim o scena haioasa si premonitorie pentru cursul actiunii. Adidasii lui Vernon, adica obiectele care il faceau pe Vernon ceea ce era, ii confereau identitate, sunt crucificati, adica suiti pe o cruce veritabila, cu un Jesus veritabil.

In cele din urma, Vernon e capturat si incarcerat. Urmeaza procesul (televizat, cum altfel?), in care se incearca incadrarea lui in criminalul in serie cel mai terifiant. Micul adolescent e ras in cap, machiat, i se pun niste ochelari de dupa care pare ca te priveste cu niste ochi uriasi, ce seamana groaza. E prezentat ca un barbat, alb, homosexual, psihopat. Vi se pare cunoscut patternul?

Show-ul e total. Vernon e gasit vinovat, condamnat la pedeapsa cu moartea. Dar nu, povestea lui nu se opreste aici. Inchisoarea intreaga e transformata intr-un Big Brother, in cadrul caruia spectatorii voteaza si decid cine moare primul. E usor tras de par, poate va ganditi. Dar de fapt cat de departe suntem de aceasta realitate? Tirania majoritatii ca regula "democratica" ar face posibil aproape orice. In tot cazul, ca sa nu scada calitatea spectacolului detinutilor le este luat si dreptul la spovedanie, asa ca bietul Vernon e nevoit sa se impartaseasca in toaleta, unui alt condamnat la moarte, care tocmai mergea pentru ultima oara la latrina. Din fericire, martirul nostru reuseste sa impresioneze destul cat sa isi castige niscaiva timp, pentru reflectare si pentru opera sa de arta secreta: un tatuaj cu mesajul de pe aparatoarele camionului cu care reusise sa fuga in Mexic, care spune: Me ves y sufres = Priveste-ma si o sa suferi. In ultimele clipe, Vernon e urcat pe masa de executie, cu forma unei cruci, pregatit pentru administrarea injectiei fatale.

5. Ultima lectie pe care o invata Vernon este despre moarte. Cum moartea e ca si cum ai pleca dintr-un loc pe care credeai ca il urasti, numai ca dupa ce ai stat o vreme acolo a ajuns sa-ti placa. Din pacate tocmai atunci trebuie sa-l parasesti. Si despre cum e in firea oamenilor sa moara in tacere. The end?

Ei bine nu, nici asta nu e sfarsitul. Va asigur ca nimic din recenzia mea nu va poate impiedica sa savurati aceasta carte, scrisa din perspectiva micului Vernon, cu un limbaj spectaculos si cu foarte foarte mult umor, negru, ce-i drept. Mai intreb doar, ce credeti? Happy end or not happy end?

Scrisa de Mariuca Macovei

Citeste cele 3 COMENTARII si spune-ti parerea!

La multi ani! de Sf. Andrei

La multi ani Andrei si Raluca!
La multi ani tututor cititorilor Bookblog cu numele Andrei sau Andreea!
Sa aveti o zi bestiala si sa nu uitati sa puneti busuioc sub perna la noapte, ca sa va visati jumatatea! :-)

Citeste cele 8 COMENTARII si spune-ti parerea!

Deeeci…

Dupa cum se anunta, la Schimb de Carti Bucuresti e foarte posibil sa avem record de participanti de data asta.
Poate veniti si voi, cei care va tot ganditi de 2-3 editii ca la un moment dat veti participa. Acum e momentul :) Nu trebuie sa cunoasteti pe nimeni, nu trebuie nici macar sa aduceti carti neaparat. Trebuie doar sa va placa ideea si sa vreti sa cunoasteti lume misto.

Parafrazand-o pe Karen Lamb, peste 2-3 editii cand, in sfarsit, veti participa va va placea atat de mult incat va veti dori sa fi inceput mai devreme. De exemplu cu aceasta editie!

Si daca cumva pleaca vreunul nemultumit de acolo imi poate scrie pe andrei[at]bookblog.ro :)

Ne vedem duminica, ora 15:00, in Lucky13.

Andrei

Acest articol are 1 COMENTARIU. Spune-ti parerea!

Atata vreme cat erau acolo ma temeam mai putin

"Imi ramaneau doar cartile. De cand ma stiu, mi-a placut sa cumpar carti si sufeream ca niciodata n-aveam destui bani pentru asta. Cumparam chiar mai multe decat reuseam sa citesc. Imi ziceam ca intr-o zi voi gasi timp pentru fiecare.

In felul acesta, imi umplusem camera. Stateam dimineata sau seara in pat si ma uitam la cotoarele lor pe care le stiam pe dinafara. Pe unele nu apucasem sa le deschid niciodata. Pe altele le rasfoisem. Din altele citisem la intamplare cateva pagini sau cateva capitole. Si, in sfarsit, pe unele le citisem sau le citisem chiar de mai multe ori.

Dar mie imi erau toate dragi. Daca mi le-ar fi luat cineva, daca mi-ar fi facut curatenie in camera si ar fi scos cartile mi-ar fi fost ingrozitor de frig. Atata vreme cat erau acolo ma temeam mai putin. Imi dadeau un sentiment de liniste relativa, pe care nimeni n-ar fi reusit sa mi-l dea. Si pe masura ce relatiile mele cu lumea, in loc sa se clarifice, s-au incurcat si mai rau, cartile mi-au devenit si mai necesare."

Viata pe un peron, Octavian Paler.

Citeste cele 3 COMENTARII si spune-ti parerea!

Exercitii de traducere la hotarele fabilului

Legenda ne spune că un funcţionar al Arhivelor Imperiale se hotărâ spre sfârşitul vieţii să părăsească Imperiul de Mijloc pentru a merge undeva spre Apus. Se născuse în satul Hu Hsien, în districtul Lai, prefectura Hu, regiunea Şu"™u. Numele lui de familie era Lao Che, prenumele - Eul, numele patronimic - Li, numele de adult - Tan. Când fu pe punctul de a trece dincolo de Marele Zid, un străjer îi impuse o condiţie: să scrie pentru el o carte. La graniţa dintre lume şi afara ei, înainte de a dispare pentru totdeauna în misterele unei Istorii ce sta să se nască, Lao Zi scrise prima parte a colecţiei de fragmente Tao Te King, al cărei text începe cu versetul: "Calea ce poate fi numită nu este Tao, Calea Eternă. Numele care poate fi pronunţat nu este eternul Nume".

Având în vedere că ideograma Tao ar putea fi tradusă prin "cale", este riguros corect să luăm în considerare traducerea de mai sus sub forma exerciţiului: "Tao despre care se poate vorbi nu este Tao. Fonemele care pot fi pronunţate nu reproduc în nicio combinaţie posibilă Numele etern." După ce depăşim aparentul paradox, fraza se pretează unor noi reverbalizări.

Metafizica ne permite: "Infinitul nu este definibil, pentru că fiecare dintre cuvintele noastre sunt tot atâtea limitări care falsifică puritatea Lui."

Din perspectiva ei precisă şi limitată, lingvistica saussuriană ne împinge spre o altă epură: "Niciun semnificant utilizat nu este deplin potrivit cu semnificatul în jurul căruia gravitează."

În 1926, Heisenberg formulează şi demonstrează matematic principiul de incertitudine în fizica cuantică: "Cu cât se încearcă măsurarea mai precisă a poziţiei unei particule aflate în deplasare, cu atât mai puţin precis va fi cunoscută viteza ei." Altfel spus: nu este cu putinţă să se cunoască cu exactitate valoarea unui parametru în absenţa unor măsurători, dar orice măsurătoare are o dispersie statistică intrinsecă. În termenii principiului de incertitudine, Lao Zi ar fi zis: "Cu cât un text este mai precis în retorica sa, cu atât mai puţin se adecvează realităţii. Oricât de bun, textul refuză să adere la lume, având statut de simulacru."

Undeva în inima Asiei, un bătrân ne-a avertizat că ceva extrem de important se învăluie şi se dezvăluie cu ajutorul limbajului, că în raport cu lucrul acela inefabil limbajul nu este decât un instrument nepotrivit. Dar că, în lipsă de altceva, folosim limbajul pentru a vorbi despre el, cu rezervele care nu trebuie niciodată abandonate. Cenuşa gândurilor lui Lao Zi este este prima parte a lui Tao Te King, Cartea Căii şi a Virtuţii, un text smuls de un om cu o armă unui înţelept "de neînţeles, supranatural, misterios, pătrunzător, atât de profund încât trecea neobservat... precaut ca cel care traversează podul de gheaţă al unui fluviu în mijlocul iernii, ... rezervat ca un musafir, timid ca gheaţa ce se topeşte, gol ca o vale..." (XV, 1-3). A fost, probabil, cel mai frumos act banditesc din istoria lumii...

Îmi place să cred că numele străjerului a fost Zhuang Zi, primul ucenic al Maestrului, cel care a adăugat a doua parte a lui lui Tao Te King, în fapt, o reluare poetică a celor spuse de cel care a desenat ideogramele la umbra săbiei. Primul a scris un text pe care nu l-a dorit, al doilea a dorit şi a rescris, în absenţa unui text, tot ceea ce fusese deja spus. De va fi fiind aşa, atunci străjerul a înţeles cât cântăresc cele fabile în raport cu Inefabilul...

Scris de Radu Iliescu

Citeste cele 3 COMENTARII si spune-ti parerea!

Schimb de Carti – bannere

Pentru cei care vor sa ne ajute cu promovarea Schimburilor de Carti aveti mai jos bannere cu orasele in care se organizeaza. Daca puneti link catre http://www.bookblog.ro/category/schimbdecarti/ e super fiindca tot ce apare despre schimb de carti apare acolo, indiferent de oras.

Click dreapta, Save as

Citeste cele 6 COMENTARII si spune-ti parerea!

Schimb de Carti #8 – detalii si postere

Schimb de Carti #8 va avea loc Duminica (2 decembrie), ora 15:00, dupa cum urmeaza:
Bucuresti - Lucky13, str. Selari 9-11, in Curtea Sticlarilor, pe stanga, la etaj (Bucurestiul vechi)
Timisoara - Old Boy's Pub, Piata Crucii, Strada 1 Decembrie 1918, nr 27
Iasi - No8 cafe, str. Burada, nr. 8, linga sala CSM/Muzeul de Istorie Naturala
Chonburi - Sukhumvit Road, Robinson Shopping Mall, Sri Racha, Chonburi, Thailanda :)
Tîrgu-Mureş - Clubul Presei "Office" , str. Bolyai nr. 18

Putin mai pe seara vin si posterele pentru celelalte orase. Multumim Sabina :)

Citeste cele 20 COMENTARII si spune-ti parerea!