Forma versurilor – batalia pentru modernitate

Este oare modernă scrierea în vers liber şi profund conservatoare scrierea în vers clasic? Te poţi numi poet al unei noi generaţii numai dacă adopţi lipsa titlului, a ghilimelelor, a rimelor? Numai dacă eşti înverşunat antimuzical şi în secret prezervi în schimb caligramele? [click pentru restul articolului]

Spune-ti parerea!

Studiu: cultura online si offline

bookblog.ro si-a propus sa realizeze un studiu pe baza caruia sa traga cateva concluzii cu privire la zona de cultura atat pe internet cat si in reviste, ziare. Incercam sa aflam in ce masura preferati sa va luati informatiile de pe bloguri si site-uri in favoarea revistelor culturale sau invers. In plus, ne mai intereseaza si informatii cum ar fi: cat de des accesati site-urile culturale, daca vi se pare normal ca informatia de pe internet sa fie gratuita si cum vad tinerii viitorul presei culturale traditionale.

Asadar, am lansat un studiu atat in zona offline (prin facultati) cat si online, pe un esantion de 500 de persoane. Completarea chestionarului online dureaza 2-3 minute iar intrebarile sunt toate cu variante de raspuns. Puteti sa il completati apasand AICI.

La sfarsitul studiului, concluziile vor fi facute publice, gratuit.
Pentru cei ce vor sa ne ajute cu promovarea, tot ce trebuie sa faceti este sa puneti un link catre aceasta pagina. Sau puteti sa deschideti chestionarul si sa luati linkul din Address Bar.

Citeste cele 29 COMENTARII si spune-ti parerea!

Ingeri si insecte

Autor: A. S. Byatt
Rating:
(ediţia în limba engleză)
Acum ceva vreme am citit cartea autoarei britanice A. S. Byatt Îngeri şi insecte, volum alcătuit din două romane: Morpho Eugenia şi Îngerul conjugal. Din diverse motive am tot amânat redactarea recenziei pentru că spun din capul locului: cartea lui Byatt mi s-a părut greoaie din toate punctele de vedere.

Primul roman, Morpho Eugenia, prezintă viaţa exploratorului William Adamson care se îndrăgosteşte de Eugenia, o fiinţă frumoasă parcă scoasă din poveştile cu zâne. Titlul romanului reiese clar din numele femeii iubite, Morpho Eugenia fiind un fluture extrem de frumos care ajunge la stadiul final printr-o serie de mutaţii morfologice.

Acţiunea pare simplă, deşi extrem de greu de urmărit: William se îndrăgosteşte de Eugenia şi în urma unei declaraţii de dragoste pe care numai un biolog o putea face (anume un nor de fluturi în sera familiei Eugeniei) cei doi se căsătoresc. Deşi în urma căsătoriei cei doi au cinci copii, fericirea lui William este în permanenţă redusă de răceala nevestei cât şi datorită incapacităţii acestuia de a pleca în Amazonia.

Tinerii se îndepărtează pe parcurs unul de celălalt, ajungând ca William să descopere mai multe puncte comune cu guvernatoarea Matty Crompton, care-i împărtăşea pasiunea pentru insecte. De aici până a descrie viaţa furnicilor a fost numai un pas pentru A. S. Byatt, motiv pentru care m-a făcut de multe ori să pun cartea deoparte şi să revin cu greu asupra ei.

Povestea continuă într-un ritm lent şi plictisitor până în momentul în care William îşi prinde nevasta în braţele fratelui, moment în care acesta înţelege de ce primul logodnic al Eugeniei s-a sinucis şi de ce aceasta pare atât de diferită faţă de celelalte femei pe care le-a întâlnit. Finalul este extrem de brusc, William plecând în Amazonia împreună cu Matty, cei doi îmbrăţisându-se pe vasul care-i ducea tot mai departe de Anglia.

Cel de-al doilea roman a fost mai dificil pentru mine, şi asta întrucât nu mă pasionează atât de mult spiritismul şi acest peisaj cenuşiu al Angliei. În Îngerul Conjugal Lilias Papagay este soţia căpitanului care-i duce pe William şi pe Matty în Amazonia, căpitan dispărut pe mare. Lilias încearcă să ia legătura cu soţul ei prin intermediul spiritismului.

Pe lângă acest personaj care în final îşi regăseşte soţul, naraţiunea se împarte între doamna Hearnshaw care a încercat de multe ori să aibă un copil, fiecare încercare eşuând, şi povestea de dragoste dintre Arthur Henry Hallam şi Emilia, sora poetului Alfred Tennyson. Acest triunghi amoros se află sub un semn de întrebare şi asta nu pentru că ar exista şi aici o relaţie incestuoasă, ba dimpotrivă cititorii pot presupune existenţa unei relaţii homosexuale între cei doi prieteni, Arthur şi Alfred.

Indiferent cum, volumul Îngerul conjugal este mai facil (şi chiar mai scurt decât primul). Cu toate acestea, nu pot să îi ofer acestei cărţi mai mult de 2 steluţe şi asta pentru că m-am luptat literalmente cu paginile cărţii (per total cartea este destul de subţirică), cu stilul greoi şi nu în ultimul rând, cu o acţiune care mi se părea fie seacă, fie extrem de puerilă.

Mai mult decât atât, îmi vine şi greu să integrez volumul într-una dintre categoriile noastre! Indiferent cum, aleg să integrez Îngeri şi insecte în categoria literatură contemporană şi asta numai datorită acţiunii post-moderne cu gust victorian a cărţii.

Dacă din primul roman rămânem cu morala inspirată de furnici şi anume faptul că lucrurile nu sunt întotdeauna ceea ce par, din cel de-al doilea roman nu pot să nu observ o viaţă lipsită de preocupări înalte, o viaţă fără idealuri înalte, mistică. Îmi permit să spun că nu mi-a plăcut deşi colecţia Cotidianul o recomandă cu căldură. Desigur, părerea mea este subiectivă, rămâne să descoperiţi voi dacă o să vă placă ori nu scriitura lui A. S. Byatt!

Scrisa de Cristina Teodorescu

Citeste cele 10 COMENTARII si spune-ti parerea!

Castigator concurs

La concursul despre Carti si alte obsesii, castigatorul esteeeee.....Alina cu "Ce patesc soarecii de biblioteca" care castiga un pachet de carti in valoare de 200 ron. Felicitari, Alina! Vorbim pe e-mail.

Multumim tuturor participantilor si promitem sa reluam concursul cat mai curand. Si mai promitem si ca data viitoare vom acorda premii mai multor persoane. :)

Andrei

Citeste cele 3 COMENTARII si spune-ti parerea!

Camera cu vedere

Autor: E. M. Forster
Rating:

(ediţia în limba engleză)

Camera cu vedere este cel mai celebru si popular roman scris de E.M. Forster, analizand societatea engleza in momentul de rascruce reprezentat de domnia edwardiana. Este totodata si cel mai optimist si romantic roman al sau, plin de umor, de iubire si peste care pluteste constant sentimentul ca tineretea si dragostea pot trece peste orice obstacole.

Locul in care isi definitiveaza educatia fiecare englez respectabil al timpului, Italia, este si cadrul in care se desfasoara actiunea primei parti a romanului. Turistul traditional englez este adeseori ironizat de Forster prin vocea personajelor sale, iar acestea fac eforturi sa nu se incadreze in aceasta categorie.

Idealizarea Italiei si italienilor - vazuti ca un popor pasional - este pusa fata in fata cu Anglia conservatoare, rece si inchistata in propria ei traditie. Pentru Forster, Italia este taramul desavarsirii culturale, a libertatii spiritului si a iubirii. De asemenea este locul unde eroina sa, Lucy, incepe sa se descopere pe sine, sa se dezvolte si sa-si asume responsabilitatea pentru independenta ce o doreste.

Antagonia dintre Italia si Anglia mai este ilustrata de Forster si sub forma perioadelor istorico-culturale, avand ca si corespondenti Renasterea si respectiv Evul Mediu. In plus si personajele sunt impartite in acelasi grupe, "medievalii" fiind reprezentati de vechea generatie si cei ce agata inca de vechiul sistem si de "renascentistii" noii generatii ce apare in Anglia.

Temele in jurul carora se construieste romanul reprezinta si pietrele de hotar in dezvoltarea caracterului eroinei - reprimarea iubirii si a atractiei fizice, maturizarea si parasirea cuibului parintesc, libertatea religioasa si curajul de a descoperi adevarata iubire.
Camera cu vedere este un roman simplu si elegant, o curajoasa si frumoasa poveste de dragoste prezentata cu mult optimism si umor, o satira a societatii engleze, dar mai ales o carte scrisa cu multa delicatete si sensibilitate.

Scrisa de Ana-Maria Petritan

Citeste cele 12 COMENTARII si spune-ti parerea!

New Media

Autor: Dorina Gutu
Rating:

Dorina Gutu e lector universitar doctor la Facultatea de Comunicare si Relatii Publice din cadrul SNSPA iar cartea intitulata sugestiv New Media este, din cate stiu eu, cam prima carte aparuta la noi pe aceasta tema.

Ca sa fiu sincer, nu cred in sistemul educational din Romania. Nu am sa ma leg acum nici de politicienii care tot fac reforme, nici de banii care nu se aloca invatamantului. Incerc sa nu judec fiindca nu cred ca sunt in masura sa o fac. Am insa dreptul sa observ ce se intampla iar ceea ce vad sunt tineri care termina facultatile si habar n-au pe ce lume sunt. Mai mult decat atat, ceea ce mi se pare si mai trist, este ca vad si profesori care sunt total depasiti de subiectele pe care le predau. Stiu ca ar trebui sa evit o generalizare insa n-am s-o fac. Exista desigur si exceptii contrastante dar, ca de obicei, ele nu fac altceva decat sa confirme o regula.

Acesta e motivul pentru care am inceput sa citesc New Media asteptandu-ma sa ma lovesc de o carte proasta.

Am gresit

New Media e o lucrare documentata temeinic in care sunt citate ca surse foarte multe siteuri si, mai ales, blog-uri ceea ce, din punctul meu de vedere, da un plus de credibilitate cartii. In definitiv, ar fi fost si greu de crezut ca o carte despre new media, adica bloguri, podcasturi sau retele sociale (myspace, hi5, facebook), e scrisa fara a folosi internetul. Ca o paranteza, sa nu uitam ca exista carti din alte domenii (in general self-help) care sunt "scrise" cu copy-paste-uri de pe site-uri mari si, mai apoi, publicate si scoase pe piata sub numele unor edituri romanesti.

Scrisa ca un blog, cu tag-uri (etichete) si linkuri usor adaptate care trimit in subsolul paginii, cartii ii lipseste un singur element pentru a putea fi confundata cu un blog tiparit: ordinea invers-cronologica a capitolelor. Motivul este insa lesne de inteles: publicul vizat de carte nu e format din specialisti in internet iar cei carora termeni ca social networks, web 2.0 sau user generated content le suna ciudat ar fi fost in mod sigur debusolati de o carte ce incepe cu sfarsitul.

Cititi New Media chiar daca nu lucrati sau nu va tenteaza sa lucrati in industria online! Gasiti acolo date foarte interesante si puteti face cu usurinta comparatii revelatoare intre diferentele de perceptie a internetului ca mijloc (liber) de comunicare in state precum Franta, Japonia, Coreea si, mai ales, China.

Doua exemple scurte

Ca sa dau doar doua exemple din carte, japonezii vad blogging-ul mai degraba ca un loc in care sa isi consemneze gandurile decat un mod de a se face auziti ceea ce, pe de-o parte, e in perfecta conformitate cu mentalitatea lor conservatoare, traditionalista iar pe de alta parte ne releva a nu-stiu-cata-oara discrepanta dintre extraordinara lor deschidere catre noile tehnologii si inhibarea de care dau dovada atunci cand vine vorba de a isi adapta modul de gandire. In cazul de fata, incapacitatea de a vedea in blog mai mult decat un mod (valid, desigur) de a isi fixa niste idei.

Al doilea exemplu e faptul ca Blue House din Coreea de Sud (echivalentul Casei Albe din SUA) are un blog pe care oficialii guvernamenali scriu atat despre munca lor cat si despre viata privata. Coreea de Sud, da? Oare cand se va intampla asta si la noi? Cand vom reusi sa trecem de la a face copy-paste de comunicate de presa pe blog la urmatorul nivel? Cand ne vom maturiza?

Partea mai putin buna

Dorina Gutu a studiat destul de bine fenomenul New Media iar asta se vede. La fel de usor se vede insa, pe alocuri, si lipsa de experienta practica in domeniul blogging-ului si, in general, in ceea ce tine mai degraba de partea tehnica a acestor noi media. Am gasit in carte mai multe astfel de greseli tehnice incepand cu faptul ca blogroll-urile celorlalti au influenta asupra cotatiei in motoarelor de cautare (n-au!) si continuand cu afirmatia ca blogurile nu ar fi site-uri ci cu totul altceva (gresit! blogurile sunt site-uri web din punct de vedere al constructiei/arhitecturii insa au anumite particularitati).

Sa retinem totusi ca Dorina Gutu nu este programator si nici nu e implicata direct in industria online, nu din asta traieste, si sa trecem peste aceste mici erori.

Concluzie

Desi, asa cum am zis si mai sus, e vorba de o carte care se adreseaza mai degraba incepatorilor, New Media s-a dovedit o lectura placuta, bine structurata, concluziva pe alocuri, pe care mi-a facut placere sa o citesc chiar daca ma intalnisem si eu in ultimii ani cu mare parte din datele prezentate de Dorina Gutu.

Scrisa de Andrei Rosca

Later edit: se poate cumpara de aici.

Citeste cele 11 COMENTARII si spune-ti parerea!

O obsesie.

1. Merg pe stradă. Plouă. Hainele sunt ude, degetele reci. Sunt cu ochii deschişi dar nu văd nimic. E mult zgomot dar nu aud nimic. Muşchii sunt încordaţi şi mă dor dinţii.

2. În autobuz. Pe scaunul înalt, rezervat pentru bătrâni (pentru bătrânii sănătoşi din Germania pesemne, pentru că cei de la noi nu se pot căţara până la scaun). Cu mâinile încrucişate peste ghiozdan, degetele reci. Privirea fixă, spre geam. Mă uit fie la praful de pe sticlă, fie la oamenii de pe stradă (cam totuna).

3. În patul meu, cu o carte în mână. Probabil stau de vorbă cu Noica. Degetele reci, înca nu dau ăştia căldură. Îi răspund într-un caiet în care mă străduiesc să scriu frumos, cu 2 culori.

4. Vorbesc cu el, şi îmi spune ce curs are de copiat sau ce a mai învăţat la chitară, sau că Bucureştiul are şi părţi bune. Degetele reci, nu se încălzesc nici de la tastat.

5. Trecut mult de miezul nopţii, în bucătărie, cu coatele pe o bucată de marmură (rece, degete reci). Cu multe carţi şi manuale lângă mine, încă nu m-am decis cu care să-mi petrec ce a mai rămas din noapte.

6. Undeva la câţiva kilometri de oraş, spre ultima casă înainte de pădure. Mai am vreo 50 de metri şi o văd. De când suntem mari ne vedem din ce în ce mai rar; deşi Iaşiul doarme lângă Suceava; deşi în scrisorile scrise cu degete reci şi suflete calde am promis ca funia împletita în 3 nu se rupe uşor. O să mâncăm jeleuri şi o să ne încălzim la aerotermă, şi o să fim cu gura până la urechi şi o să cântăm mult.

7. Cu Frieda. De când i-am schimbat corzile sună mai frumos. Şi de când are capodastru aproape nu mă mai dezlipesc de ea, chiar dacă mi-e greu să cânt cu degetele reci.

8. Oriunde, nicăieri. Frunze. Degete reci.

"Unde e obsesia?" ai să întrebi. În căşti, în boxe, în minte. E ca şi cum ţi-ar cânta la ureche, special pentru tine. Nu are o voce plăcută, s-ar putea chiar să ai o repulsie mai întâi. Cântă aproape ignorant, nu respectă prea mult regulile vocii. Ai văzut ce chitară are? Ai spune că a luat-o de la muzeu sau chiar de la buncăr, iar hainele sunt printre cele mai modeste. Nu face floricele impresionante, uneori urlă iar alteori şopteşte; dar are o emoţie care devine a ta. Apoi e ca un drog de care devii dependent şi deodata te trezeşti că eşti incomplet fără muzica lui. Şi mai este şi vocea ei, şi violoncelul"E muzica făcuta de Damien Rice.
P.S.: Încălzeşte sufletul dar nu şi degetele.

[Time is contagious. Cold"cold water"sorrounds me now"Lord, can you hear me?...]

Alexandra Ursachi
pentru concursul Carti si alte obsesii

Citeste cele 3 COMENTARII si spune-ti parerea!