- 29 februarie 2008
- bookblog.ro
Intrebare
Cum va suna ideea de "lecturi publice" in Romania? V-ar interesa, ati participa? Cum ar trebui sa fie sau cum nu ar trebui sa fie? Votati si, mai ales, dati feedback.
O carte si un bătrân
**Mai jos, o întâmplare cu o carte, un bătrân şi două nostalgii...
Miercuri, am intrat într-un mare anticariat din Bucureşti. Aici poţi să cumperi şi să vinzi orice carte. Aproape orice carte. În afară de studenţii care căutau cărţi de medicină şi arhitectură, coada era mai mare la raionul unde puteai vinde cărţi. Aici am văzut mulţi bătrâni. Unul dintre ei a scos dintr-o pungă o carte atent învelită în hârtie de împachetat. Anticarul a răsfoit-o, s-a uitat la ea şi l-a întrebat pe bătrân: "Cât cereţi pe ea?" Se vedea că bătrânul nu mai vânduse cărţi până atunci.
Probabil că nevoia îl împinsese de data aceasta" Şi cu voce timidă, cel trecut prin viaţă răspunse: " Eu am dat pe ea 45.000 de lei. Acum s-au scumpit" şi nici nu se mai găseşte cartea asta, în plus"" Anticarul, un tânăr, îl întrerupse nerăbdător: "Nu ne interesează!" Palid, cu sudoare apărută pe frunte de nu ştiu unde, bătrânul privea lung a nepricepere: "Adică nu e bună?!" Un alt anticar şi el tânăr, care tria cărţile, arătă mai multă amabilitate faţă de bătrân: "Vă dăm 5.000 de lei pe ea!"
Bătrânul îşi întinse tremurând mâinile către carte s-o ia de la anticar. Avea mâini subţiri şi fine, de intelectual căruia vârsta şi nevoile îi mai furaseră din demnitatea de odinioară. Dar tot îi mai rămase ceva" "Nu mulţumesc, nu o vând" mă scuzaţi!" Şi se topi de lână tejghea. Abia când ieşi din anticariat, bătrânul îşi împachetă din nou, cu grijă să nu îndoaie vreun colţ la copertă, cartea despre care i se spusese că valorează cât un ziar pestriţ colorat.
Probabil că în acea zi bătrânul a ajuns mai devreme acasă.
Cred că nici n-a mai mâncat" S-a dus repede şi s-a aşezat la biroul care-l ţinuse treaz multe nopţi. A despachetat cartea. Parcă mâinile îi tremurau mai tare. A început să recitească, cu aceeaşi poftă ca atunci când şi-a plimbat privirea pe literele neîncepute. Pe vremea când cartea valora 45.000 de lei. Respira mai greu ca atunci. A deschis fereastra să intre aer. Ce mult îl obosea acum lectura, ca niciodată. Î se uscă gâtul. A lăsat-o lângă micul tablou cu soţia sa. Îl pusese acolo în urmă cu doi ani, după ce cancerul nu a mai lăsat-o să se întoarcă acasă, într-o zi de septembrie, când aerul miroase a struguri copţi.
Se răzgândi, nu îi mai era sete"Ce obosit se simţea" Se întinse pe pat. Şi o linişte îl cuprinse dintr-o dată, deşi simţea că o gheară îi scurma în piept. " Dacă sunt aşa ieftine cărţile, mâine mă duc să-mi cumpăr câteva"" Nu îşi dădea seama dacă era vis sau aievea" Se plimbau prin porumb" Frunzele îi zgâriau pielea. Dar îi plăcea" era numai el şi soţia lui. Râdeau" Era cald. Rândunelele zburau la firul ierbii. O să plouă" Acum parcă erau la munte. Se simţea bine mai aproape de cer" Norii erau pufoşi. Oftă. Închise ochii"
Scris de Motanes
- 29 februarie 2008
- Ioana Ristea
Moartea lui Ivan Ilici
Autor: Lev Nikolaevici Tolstoi
Rating: 
M-a zăpăcit destul de mult povestirea asta de 60 de pagini a rusului Tolstoi. M-au iritat şi m-au sfredelit cuvintele ce exprimau "cuviinţa", rigurozitatea, veselia şi sociabilitatea personajului principal. Parvenitismul, egocentrismul tuturor caracterelor ce se desfăşoară înaintea noastră, "obligaţiile" pe care orice om aşa-zis normal le are faţă de semenii săi m-au iritat la culme. Actualitatea ipocriziei, simulacrul de bunăvoinţă manifestate de noi toţi, păstrarea aparenţelor, a unei anumite decenţe în relaţiile cu ceilalţi şi a unui minim de probitate morală, care trebuie întotdeauna etalată neprecupeţit, sunt tot atâtea motive pentru ca individul să se simtă atacat şi zdruncinat din temelii.
Golovin moare. Nu are niciun rost să evităm a vorbi despre asta, moartea este prezentă încă din titlu. Deşi ştim de iminenţa sfârşitului lui Ivan Ilici, această pecete nu-l transformă neapărat într-un personaj simpatic. Ca şi în celelalte opere, se simte ponderea acordată de autor mediului social ce are o înrâurire definitorie asupra evoluţiei eroului. Societatea îi formează opiniile şi sentimentele, modelându-i caracterul după cel al amicilor sus-puşi. Om altfel plăcut şi capabil, dă dovadă totuşi de o lejeritate spirituală specific burgheză, iar acţiunile sale sunt dirijate întotdeauna de bunul-simţ colectiv, şi nu de propriile-i dorinţe, pe care, de fapt, nici nu este dispus să le sondeze.
[Citeste tot Articolul]
- 28 februarie 2008
- Raluca Alexe
NLP – Calea succesului
Autor: Andy Szekely
Rating: 
Primul meu contact cu NLP-ul "oficial" (a se citi "mai mult de 2-3 fraze citite în fugă pe câte un site") l-am avut când m-am aventurat să citesc o carte de dimensiuni considerabile, din care mi s-a părut că voi afla cam tot ce mă interesa la acel moment. Intuiţia m-a ajutat, cartea respectivă este un manual foarte bun, însă nu am luat în considerare şi faptul că ar fi trebuit să am câteva cunoştinţe în plus înainte, fie şi numai ale câtorva cuvinte.
Prin urmare m-am cam împotmolit, aşa că, la recomandarea lui Ionuţ , am început să citesc cartea lui Andy Szekely. Carte care este de departe mult mai uşoară, accesibilă, amuzantă (câteodată), genul de carte scrisă pentru publicul larg, o "introducere în NLP". La puţin timp însă după ce mi-am dat seama de asta, am realizat că este ceva ce nu îmi place.
[Citeste tot Articolul]
- 27 februarie 2008
- Alin Gogan
La furat de cai
Autor: Per Petterson
Rating:
Se întâmplă rareori ca un roman să fie încărcat cu o conştientizare a sentimentului că viaţa este precară aşa cum este acest roman, scris de un norvegian, Per Petterson.
La prima vedere cu o imagine narativă simplă, romanul se dezvoltă încet şi în mod captivant pe câteva planuri cronologice care în mod evident se vor lega către finalul poveştii.
Primele pagini ale romanului ne prezintă relatarea unui bătrân pe nume Trond Sander care şi-a achiziţionat de puţin timp o casă micuţă de lângă un lac din partea de est a Norvegiei, în căutarea vieţii liniştite pe care şi-a dorit-o mereu. Nimic special până în acest moment, cu excepţia faptului că naratorul nu încearcă să insinueze sau să propună cititorului o poveste dezarmantă de viaţă care l-a adus până aici. Dimpotrivă, acesta afirmă că a fost un om norocos în viaţă, iar recunoaşterea dorinţei din tinereţe de a fi singur se află în prezentul său solitar ("˜deranjat"™ doar de câinele său).
[Citeste tot Articolul]
- 26 februarie 2008
- Mihaela Butnaru
Caltaboşul
Autor: Torgny Lindgren
Rating:
Recenzia aceasta este despre o carte stranie, de fapt, chiar despre două cărţi, de aceea, de la un punct, ea s-ar putea să devină ireală. "Realitatea pe care păreaţi a o descrie este pur şi simplu închipuită, inventată şi inexistentă.", îi scrie redactorul-şef reporterului. Acesta din urmă povesteşte în articolele şi scrisorile sale (care vor constitui a doua carte de care spuneam) întîmplări din Avabí¤ck şi ţinuturile din jurul aşezării, mai ales minunata călătorie a trei personaje în căutarea caltaboşului desăvîrşit. Ceea ce pare invenţie şi fantasmă de netipărit convinge mai mult decît ar face-o reproducerea unei realităţi.
De fapt, greu de decis despre ce realitate e vorba: pe de-o parte, un bătrîn reporter continuă articolele întrerupte în 1947 de interdicţia redactorului-şef şi întinereşte scriind, se hrăneşte dintr-o ficţiune; pe de altă parte, ficţiunea, povestea din Avabí¤ck, acaparează atenţia cititorului şi face din cel care-o scrie un instrument. Dependenţa dintre autor şi scrierea sa, precum şi încercarea de a intui "ce înseamnă a scrie" duc la multe întrebări, cu unele începe capitolul al treilea: "Dar, de fapt, există vreo legătură între întîmplări şi scriere? E scrierea în sine o întîmplare? (...) Şi, de fapt, întîmplările se petrec în realitate, există întîmplări cu început şi sfîrşit?"
[Citeste tot Articolul]
- 26 februarie 2008
- Georgiana Codrescu
Câştigător – Săptămâna 3
Avem un nou câştigător al concursului nostru ce vrea să încurajeze feed-back-ul, de data aceasta este Alina Pirtac. Ea şi-a ales Vânătorii de zmeie de Khaled Hosseini, iar noi îi urăm să o citească cu plăcere.
Pe voi vă îndemnăm să fiţi la fel de implicaţi ca şi până acum, este important să comunicăm pentru a deveni mai buni :)
Succese!
Gia