- 30 aprilie 2008
- Alin Gogan
In Cold Blood
Autor: Truman Capote
Rating: 
(ediţia în limba engleză)
E tare ciudat atunci când vrei să pui acest roman într-o singură categorie. Stau şi mă gândesc ce ar fi mai potrivit: literatură contemporană, istorie, nonficţiune? Poate un pic din toate acestea. Autorul însuşi l-a intitulat "roman nonficţional". O definiţie a termenului sună în felul următor: "este un gen literar apărut în 1965 o dată cu publicarea operei lui Truman Capote. Acest gen surprinde evenimente reale narate prin tehnici literare."
"Romanul nonficţional" a fost acceptat ca gen literar, deşi definiţia în sine seamăna teribil de mult cu cea pentru romanele istorice sau pentru biografii. Una dintre caracteristicile acestui gen este stilul de naraţiune jurnalistică, însă în cazul lui Capote are mai puţină importanţă directă în procesul de povestire. Genul în sine este considerat ca fiind baza mişcării noului jurnalism, un stil jurnalistic ce înglobează tehnici literare (relatare la persoana a III-a, dialoguri complete, descrieri şi detalii care iau locul naraţiunii clasice).
[Citeste tot Articolul]
- 29 aprilie 2008
- Mihaela Butnaru
Povestirea Cameristei
Autor: Margaret Atwood
Rating: 
Una din calităţile pentru care apreciez ficţiunea speculativă este faptul că împinge logica pînă în pînzele albe, începînd cu un loc comun şi sfîrşind cu o concluzie uluitoare, dar...logică. În Povestirea Cameristei, Margaret Atwood porneşte de la idei acceptate de majoritatea oamenilor, exemplele date chiar de ea într-un interviu sunt: femeii îi stă mai bine la casa ei (la cratiţă, am zice noi) şi femeile preferă compania altor femei, aşadar de la generalităţi tolerate, bazele nesfîrşitelor glume şi variaţiuni.
Astfel se construieşte în roman o lume post-americană - Galaadul - în care legea stabileşte care e rolul femeilor: Cameristele nasc copii pentru Comandanţi şi soţiile acestora, Marthele fac menajul, Mătuşile se ocupă de (re)educarea Cameristelor, Econonevestele sunt soţiilor "oamenilor normali", iar orice altceva (Nefemeile şi prostituatele) nu există oficial. Pornind de la cele două exemple de mai sus, în Galaad femeile sunt la casa lor, strict programate pentru o anumită atribuţie, şi trăiesc printre alte femei. De asemenea, sunt în singuranţă, protejate de uniforme largi, roşii pentru Cameriste, albastre pentru Soţii, nu au nevoie de farduri, cochetării, diete, conversaţii, lecturi, nu au drepturi politice sau civile, permisiunea de a ieşi singure în stradă sau de a exprima opinii.
[Citeste tot Articolul]
- 29 aprilie 2008
- bookblog.ro
La multi ani!
La multi ani, Mihaela! Sa ti se indeplineasca toate dorintele si sa mai scrii inca multe recenzii frumoase!
(Da, avem multi sarbatoriti zilele astea :) )
- 28 aprilie 2008
- Georgiana Codrescu
O Carte Cadou
În spiritul concursurilor cu premii în cărţi pe care le-am mai avut, vă oferim acum Madonele din Leningrad, romanul de debut al scriitoarei Debra Dean.
Întrebarea la care vă provoc să răspundeţi: Cât timp a durat asediul german al oraşului Leningrad, oraş considerat simbol al Uniunii Sovietice?
a) 3 ani
b) 28 luni
c) 10 zile
Aştept răspunsurile voastre pe adresa gia[at]bookblog[punct]ro până sâmbătă, 3 mai.
Cartea a fost oferita de Editura Nemira
Succes!
Gia
- 28 aprilie 2008
- bookblog.ro
La multi ani!
La multi ani, Alin! Sa ai o primavara frumoasa si cu multe carti!
- 27 aprilie 2008
- Andrei Rosca
Paşte Fericit!
Să aveţi parte de cât mai multă dragoste şi linişte sufletească.
- 26 aprilie 2008
- Gabriel Adrian Mirea
Tratat de descompunere
Autor: Emil Cioran
Rating: 
Pace şi bine!
Ce m-a făcut să citesc o carte cu un asemenea titlu plăcut? Comandând acum câteva zile un lot de şapte de opere ale lui Emil Cioran, cartea aceasta a venit spre lectură în urma unei mici loterii - mi-a fost mai la îndemână în sacoşă. Cioran nu mă mai putea surprinde, aşa credeam, îi ştiam stilul, întorsăturile de frază, aplecarea spre poezie. Dar în Tratat de descompunere am găsit un alt Cioran care m-a făcut să-i redefinesc poziţia. Este aici altcineva, un necunoscut care în bună parte m-a indispus. Din cauza lui am avut o scurtă ceartă cu o prietenă. Ideea era că pe de-o parte Cioran se dovedeşte un ateu metafizic agresiv, că ia în coarne din toate poziţiile creştinismul, pe de alta că admiră la modul apologetic budismul. El spune că nu crede în niciun cult, dar la o adică urmează politica corectă, loveşte în numeroase discursuri creştinismul, dar nu zice nimic de rău de alte religii. Prietena mea mi-a replicat că are dreptate, că doar nu o să ajung să cred în fantasmele ortodoxe. La care mie mi-a sărit ţandăra: dar tu crezi în cele budiste? Ea a confirmat, spunând că acelea sunt adevărate. Am abandonat atunci discuţia simţind că ne copilărim.
[Citeste tot Articolul]