Jurnal 1998-2000
Autor: Monica Lovinescu
Rating: 
"După ce-mi pierd timpul răspunzând la felicitări, n-are sens să-l mai risipesc aici plângându-mă. La urma urmei, cum aş reacţiona în faţa unei cutii poştale goale şi a unui telefon amuţit? Nu m-aş simţi părăsită? ["] Pentru ca acest jurnal să nu devină un bulletin de analize medicale şi un lung şir de reţete, mă opresc aici, în pragul anului 2001." Început şi sfârşit în cel de-al şaselea jurnal şi ultimul al vocii de la Europa Liberă, Monica Lovinescu.
În 1998, Monica Lovinescu avea 75 de ani. Scriitura însă e proaspătă, plină de nerv, lucidă, de observatoare fină în deplinătatea puterilor. Mai mult, un prieten de familie, reîntâlnind nu cuplul Monica Lovinescu - Virgil Ierunca, ci "formaţiunea geologică" (aşa cum i-a denumit Gabriel Liiceanu), spune despre ei c-ar arăta ca la 30 de ani. Şi totul în acest Jurnal dovedeşte plenitudinea unei existenţe responsabil asumate. Terminat în pragul noului mileniu, ultimul jurnal este o cronică politică şi culturală ale unor timpuri de prefacere, de adâncă schimbare.
[Citeste tot Articolul]
Sf Andrei
La mulţi ani lui Andrei şi Ralucăi şi tuturor cititorilor noştri care îşi serbează azi ziua de nume!
La apa Vavilonului
Autor: Monica Lovinescu
Rating: 

Cine este Monica?
Nu Monica Lovinescu. Ci doar Monica. Copilul crescut în umbra lui Lovinescu (acceptat ca o pisică), adolescenta euforică şi îngrijorător de lucidă sau femeia mutilată şi întărită de exil şi comunism. Şi tocmai aceste faţete umbrite ale Monicăi Lovinescu se întrezăresc în paginile cărţii, o veritabilă comoară pentru toţi acei cititori curioşi şi fascinaţi de vocea de la Europa Liberă.
Romanul debutează promiţător şi în forţă. Încă de la prima pagină suntem prinşi într-o poveste cu iz interbelic, suntem fermecaţi de adolescenta care scrie un Jurnal "intorelabil de prost, romanţios, sentimentaloid" şi care îşi cucereşte profesorii la examene cu citate din Focillon.
[Citeste tot Articolul]
Muzeul Ţăranului Român
Pentru că este singurul muzeu viu din Bucureşti.
Pentru că valoarea consacrată nu poate fi judecată de nonvalorile vremii.
Pentru ca obtuzitatea şi interesele meschine să nu mai otrăvească cultura română.
"O comisie de control a Ministerului Culturii şi Cultelor verifică recent activitatea Muzeul Ţăranului Român în perioada 2007-2008 şi produce un raport intermediar stupefiant. Întrucât clădirea muzeului se va consolida începând cu anul viitor, membrii comisiei descoperă netulburaţi ocazia ideală de a schimba expoziţia de bază cu una nouă şi evident cu un alt mobilier pentru expunere.
Idealurile noastre sunt radical diferite. Muzeul, prin definiţie, are o altă aşezare în timp decât colecţiile de modă. Nu se schimbă după anotimp. Muzeul Ţăranului Român are noutatea permanentă a stării de graţie. Este o operă de artă, o viziune singulară a lumii ţărăneşti, un muzeu de autor [...] Sunt oameni care se simt ameninţaţi de frumuseţe. Frumuseţea îi doare, libertatea îi muşcă, graţia îi zgârie, blândeţea îi strânge de gât. Se apără şi ei cum pot încercând să distrugă, într-un spirit "novator", capodopera şi propunând desăvârşirea platitudinii." (Şerban Anghelescu)
Susţineţi Muzeul Ţăranului Român semnând petiţia.
Unde scurte
Autor: Monica Lovinescu
Rating: 
Cu toată luciditatea, cu tot exerciţiul imaginativ întru teroare, trebuie să admit: nu recunosc perioada istorică în care a scris Monica Lovinescu ca fiind reală, posibil de cuprins cu simţul realităţii. Am tendinţa de a refuza să cred, cu toate explicaţiile istorice, sociologice, psihologice, cu toată capacitatea de a-mi imagina, refuz să cred că s-a întîmplat comunismul, cu feţele lui cele mai hîde. Prin asta nu vreau să spun că neg sau minimalizez suferinţa necuantificabilă, pentru care statisticile sunt irelevante. Ci mă consider naivă, iluzionată, poate prea mult din amîndouă pentru a accepta realitatea teribilă a comunismului şi, ca să merg mai departe, pentru a accepta acceptarea acesteia.
De altfel, la o privire cercetătoare, mă gîndesc dacă nu cumva a fi lucid înseamnă a fi fost cîndva iluzionat, a fi avut un ideal despre om, construit migălos din copilărie; un ideal care, în contact cu realitatea, este zdrobit. Neînlocuibilă, contrazisă de viaţa reală, fosta lume ideală susţine totuşi repere pentru raportare. Cînd ştim că realitatea aceasta este strîmbă? Cînd contrazice flagrant tot ce am învăţat înainte despre realitate.
[Citeste tot Articolul]
Vrea cineva sa se angajeze? :)
British Council Romania cauta o persoana entuziasta si careia ii plac cartile, cu bune abilitati de promovare si marketing, care sa coordoneze promovarea serviciilor bibliotecii lor (pentru cei ce au participat la ultimul BookTalks, este vorba despre biblioteca in care s-a tinut evenimentul).
Daca va intereseaza, aveti detaliile legate de responsabilitati si cerinte AICI.




