Pe 4, ne vedem la…”Toţi cinci”?

bookblog.ro te invită (din nou ;) ) la teatru! La cel mai nou spectacol al Companiei Dan Puric - "Toţi cinci"!
...O tragi-comedie fără cuvinte despre omul contemporan: visele, iubirile, speranţele sale traduse în dans, pantomimă, teatru. Frânturi de viaţă: priveşti, primeşti şi îţi construieşti propriul fir narativ. Concluzia îţi aparţine.
"Toţi cinci" vă vom spune povestea dintotdeauna a omenirii, concentrată în câteva zeci de minute doldora de muzică şi culori, cu sunetele fremătătoare ale paşilor de step, cu misterul pantomimei, al dansului, al gestului spontan şi efervescent. Cinci oameni. Ca cinci degete de la o mână. Nimic din ce-i uman nu va lipsi din poveste: umorul, fericirea, nedumerirea, tristeţea, nostalgia, iertarea... [Citeste tot Articolul]
Schimb de Cărţi
Schimbul de cărţi vă aşteaptă azi, la Bangkok :) şi duminică în Bucureşti şi Timişoara. Detalii aici.
Apariţii Tritonic – ianuarie
Aceşti nebuni care ne guvernează
De aproape jumătate de secol, o disciplină, nascută în Statele Unite, studiază personalitatea celor care ne guvernează: psihologia politică. În sânul CIA, în culisele negocierilor internaţionale şi în echipele preşedinţilor, "profileri politici" urmăresc prin lupă acţiunile liderilor noştri. Le disecă discursurile, le analizează meandrele gesturilor, interoghează colaboratorii şi analizează toate aceste informaţii, fiind prima operă franceză consacrata psihologiei politice. Pascal de Sutter relevă de asemenea profilul psihologic al lui N. Sarkozy, profil realizat împreună cu o echipă de experţi internaţionali.
Un Lun Dun

Un Lun Dun începe cu povestea a două prietene în varstă de 12 ani, Zanna si Deeba, care trăiesc într-un complex rezidenţial londonez. Zanna devine la un moment dat un ciudat obiect al admiraţiei - animale care o privesc cu veneraţie, grafitti uri care o "slăvesc", şoferi de autobuz care se apropie de ea în cafenele spunându-i că sunt foarte emoţionaţi să o intalnească. Sunt conduse într-o Londra alternativă, unde locuitorii cred cu tărie în faptul că Zanna este de fapt Shwazzy, persoana destinată să le salveze oraşul de pericolul care se apropia.
Semne bune

Omenirea are zilele numărate"
Acestea nu pot fi decât veşti proaste atât pentru îngerul Aziraphale (îngerul din Grădina Edenului), cât şi pentru demonul Crowley (şarpele ce a ademenit-o pe Eva), care se acomodaseră cu viaţa umană pe care o duceau pe Pământ, devenind chiar foarte buni prieteni. Decid împreună să îl supravegheze pe micuţul antihrist, în încercarea de a împiedica împlinirea profeţiei Apocalipsei, dar povestea se complică. Romanul devine din ce în ce mai interesant, oferind o perspectivă mai mult decât atractivă asupra genului horror, prin umorul şi ironia situaţiilor şi dialogurilor.
54/24

Volumul reprezintă o colectie de stop-cadre, piesele disparate ale unui mozaic, ce puse împreună dau o imagine colorată, vie, a lumii văzută din mişcare.O expoziţie de impresionism geografic, cu 54 de locuri vizitate din 24 de ţări. Si nici nu este un ghid, deşi detaliile sunt numeroase: când precise, aproape tehnice, ca într-o broşură de travel, când senzoriale, un amestec de arome, murmur de limbi necunoscute, tumult de oraşe, alcătuind o mică enciclopedie şi în acelaşi timp o chemare discretă dar stăruitoare spre alte meleaguri. (Cristian Lascu, Redactor - Sef National Geographic)
Dacă doriţi să aflaţi mai multe despre oricare dintre aceste volume, apasati aici.
*post sponsorizat
Titluri călătoare
Acum nu foarte mult timp s-a pus problema de a mă muta în timp record de acasă. Aş fi avut cam jumătate de oră să îmi strâng strictul esenţial şi să plec, cu puţine şanse de a mai putea lua altceva, altcândva.
Pe drumul spre camera mea ştiam deja ce "recipiente" voi folosi pentru transport şi începusem să trec în revistă hainele despre care ştiam sigur că îmi vor trebui, calculam câte perechi de încălţăminte pot să îmi iau şi încercam să găsesc o modalitate cât mai eficientă de a folosi geanta pentru laptop pentru mai mult decât destinaţia ei iniţială. Stăteam în mijlocul camerei şi localizam în gând fiecare obiect (da, în general pot să localizez cu exactitate orice lucru din camera mea), uitându-mă de jur-împrejur.
Până când m-a lovit. Am simţit o strângere a stomacului şi imediat nevoia să mă cocoşez. Am început să transpir şi am simţit la nivelul nasului genul acela de presiune pe care o simţi atunci când e pe cale să te podidească plânsul. Şi apoi au venit panica şi tristeţea. Mă uitasem pe pereţi.
Pereţii mei "ornati" cu rafturi, după pofta inimii mele. Rafturile pe care se odihneau cărţile mele.Şi biblioteca mea cu alte cărţi ale mele. Rafturile pe care mă odihneam eu. Şi atunci a venit întrebarea: ce iau şi ce las în urmă? [Citeste tot Articolul]
Lansare Femeia care a uitat să nască, Ina Ilie
Pe Ina o ştiam, ca mai toată lumea, cred, de la Atomic. Mi-aduc aminte chiar că-mi plăcea părul scurt şi zâmbetul frumos. Aşa că aseară, intrigată puţin de titlul cărţii ei, am ajuns în ceainăria de la Cărtureşti, la lansarea cărţii Femeia care a uitat să nască (editura Curtea Veche). Un eveniment citadin (cartea a apărut în colecţia Urban) şi exclusiv feminin (la un moment dat, aproape de uşă se instalase un domn la vreo 50 de ani care se uita mirat la marea de femei din ceainărie şi când i s-a spus că este un eveniment destinat numai femeilor, s-a retras un pas în spate, şi a privit înţelegător ca şi cum nu mai avea nevoie de alte explicaţii).

[Citeste tot Articolul]
Revista blogurilor, 19-25 ianuarie
Ce cărţi ne-au făcut să fim ceea ce suntem? se întreabă Gia. Răspunsurile ei le puteţi citi în editorialul de vineri.
La Adinab, o însemnare despre Exploratorul lui Jack McDevitt.
Despre scrisorile lui Kafka adresate Milenei Jesenska am citit pe blogul Moonlightblues.
Jovi scrie despre cartea lui Kobo Abe, Harta arsă, pe care o consideră mai degrabă dezamăgitoare.
Codruţ Constantinescu are o însemnare despre Jurnalul lui Pierre Drieu de la Rochelle: Cazul Drieu de la Rochelle sau despre importanţa unei opţiuni.
În final, ceva de săptămîna asta: via Omnivoracious, cover-story John Updike, Time magazine, 1968. John Updike a murit pe 27 ianuarie anul acesta. Cîştigător al premiului Pulitzer, este cunoscut pentru romane care au în centru omul obişnuit. Dintre cărţile traduse în română, cele mai cunoscute sunt: Centaurul, Vrăjitoarele din Eastwick, Fugi, Rabbit! şi Oraşele. Să se odihnească în pace!
Mulţumesc celor care au trimis recomandări, adresa este aceeaşi: recenzii[la]bookblog[punct]ro. Lectură plăcută!





