- 28 februarie 2010
- Andrei Rosca
TeaCup.ro – multumiri
Anuntam acum cateva zile lansarea TeaCup.ro, comunitatea oamenilor pasionati de carti si ceai. TeaCup.ro creste, avem peste 600 de prieteni pasionati de carti si ceai care au adaugat multe multe carti. Astfel, pe TeaCup puteti gasi acum peste 13.000 de carti. Dar nu pentru a lauda TeaCup m-am apucat sa scriu post-ul de fata, ci pentru a multumi oamenilor care l-au adus pana aici. E inca in varianta Beta, stim ca mai e mult de lucru (multumim pentru feedback!), insa nu am fi putut lansa fara cei de mai jos:
In primul rand
Iulia Nalatan (bookblog.ro) pentru project management si rabdare
Daniel Enache (Thousand Tiny Tigers) pentru incredere
Adriana, Cristi, Ioana, Mihaela, Raluca, Silvia si Silviu (bookblog.ro) pentru testele initiale si testele ulterioare :)
[Citeste tot Articolul]
- 27 februarie 2010
- Ioana Ristea
- 24 februarie 2010
- bookblog.ro
Atenţie
Mîine (joi) schimbăm serverul. Este posibil să apară probleme de afişare timp de 24-36 de ore, însă vă promitem că după mutare totul se va mişca mult mai bine.
- 24 februarie 2010
- bookblog.ro
Coaching profesionist, dincolo de mituri, povesti si publicitate
I. De ce coaching?
Chiar aşa: de ce coaching? De ce altceva, nou, de ce un serviciu care să mă facă să fiu mai bun? Şi mai ales, ce-i şi cu coaching-ul asta!? Nu este cumva "aceeaşi Mărie cu altă palarie"? Cum ar putea un coach din ăsta să-mi dea soluţiile pe care nu le găsesc singur(ă)? Şi cum s-ar putea pune în pielea mea, unică şi irepetabilă, precum a oricăruia dintre noi?
Întrebări fireşti, nu credeţi? Le-am auzit de foarte multe ori, pe parcursul drumului de aproape 10 ani în această profesie. Le voi mai auzi şi de aici încolo, cu siguranţă. Dar haideţi să facem un pic de lumină în înţelesul cuvântului "coaching".
Pentru asta, voi începe cu două citate. Primul îi aparţine lui Leo Buscaglia, un om dedicat dezvoltării personale şi profesionale: "Comunicarea, arta vorbelor schimbate între oameni, a spune exact ce doreşti să spui, a-l asculta pe celălalt şi a te asigura că ai înţeles corect ceea ce el sau ea îţi spune, toate acestea sunt indicii ale prezenţei unei abilităţi centrale pentru a crea şi a menţine relaţii importante cu ceilalţi." Al doilea, ceva mai general, vine precum o replică la primul. Carl Rogers spunea: "cea mai profundă şi puternică nevoie a timpurilor noastre este aceea de a avea mai multă cunoaştere fundamentală şi mai multe abilităţi practice în a face faţă tensiunilor care există inerent în relaţiile umane".
Să fim realişti, toţi ştim - din experienţă şi chiar din instinct uneori! - că elementul cheie al relaţiilor noastre este comunicarea. Nici măcar una dintre relaţiile noastre nu poate supravieţui în condiţiile unei comunicări defectuoase. Viaţa personală, cuplu, prieteni, socializare, familie, toate relaţiile pe care le trăim şi de care ne bucurăm zi de zi n-ar rezista fără un schimb de vorbe care poartă cu el inteligenţa, strălucirea, relaxarea şi gândurile noastre. Cu atât mai mult în partea profesională a vieţii. În afaceri, până şi cea mai insignifiantă realizare depinde de oameni. [Citeste tot Articolul]
- 23 februarie 2010
- Cristi Mitran
Căutăm Colaboratori
Pentru că nu aveam deja destule secţiuni, ne-am gândit să deschidem una de Science Fiction şi Fantasy. Din păcate, robotul care trebuia să facă toata munca s-a defectat, aşa că avem nevoie de ajutorul vostru!
Dacă vă place bookblog şi puteţi să scrieţi în mod regulat recenzii bune, nu trebuie decât să faceti o recenzie la cartea voastră SF sau Fantasy favorită şi să mi-o trimiteţi la cristimitran[at]gmail[punct]com până miercuri, 3 martie.
- 23 februarie 2010
- bookblog.ro
Noutăţi în limba spaniolă, franceză şi engleză
Cărţi în limba spaniolă
La tia Julia y el escribidor
Mario Vargas Llosa
Romanul, publicat prima dată în 1977, în Lima, are o nuanţă autobiografică şi povesteşte istoria unui tânăr de 18 ani, Mario, al cărui vis este să devină scriitor. El lucrează la un post de radio peruan, al cărui şef l-a adus, din Bolivia, pe cel mai celebru scriitor de piese de teatru radiofonice, Pedro Camacho, un individ excentric care, pe lângă faptul că scrie piese de teatru, şi interpretează în ele. Între timp, Mario sau Marito, cum este numit în operă, se îndrăgosteşte de mătuşa Julia, o rudă a sa prin alianţă, divorţată şi în vârstă de 30 ani. Această iubire interzisă sfidează familia numeroasă a lui Marito, iar el porneşte o odisee ca să o poată savura.
Historia elemental de las drogas
Antonio Escohotado
Această operă propune o călătorie istorică, interesantă şi de documentare în evoluţia tipurilor diverse de droguri şi folosirea lor, începând cu riturile religioase din anumite societăţi care foloseau drogurile ca să acceadă la adevărate revelaţii şi până la invazia drogurilor crack şi a drogurilor de cluburi. De asemenea, se analizează evoluţia comportamentelor în faţa drogurilor de-a lungul istoriei; utilizarea lor cu scopuri religioase, terapeutice sau pur şi simplu hedoniste; reacţia autorităţilor şi problemele care duc la interzicerea lor, la anateme şi la persecuţia poliţiei. Opera contribuie cu un important flux de informaţii şi propune o abordare a universului de droguri departe de clişee, banalităţi şi viziuni simpliste.
Como agua para chocolate
Laura Esquivel
Tita şi Pedro se iubesc. Însă ea este condamnată să rămână singură, îngrijind-o pe mama sa până când aceasta va muri. Iar Pedro, ca să fie aproape de Tita, se căsătoreşte cu sora ei, Rosaura. Reţetele culinare pe care Tita le prepară punctează etapele vieţii ei, mereu marcată de absenţa lui Pedro. Como agua para chocolate (Precum apa pentru ciocolată) este o comedie dulce-amăruie despre iubiri şi dezamăgiri, o operă spumoasă, tandră şi plină de talent, care s-a transformat într-unul din cele mai mari succese ale literaturii latinoamericane.
Bariloche
Andrés Neuman
Tema Bariloche se învârte în jurul a doi gunoieri care străbat străzile unui mare oraş adormit, eliminând deşeurile şi artătând condiţia noastră de orăşeni: unii producem gunoi ştiind că alţii se vor ocupa de el. Primul gunoier are familie, se întreţine cu ajutorul a mai multor locuri de muncă şi, în felul lui prostovan, e un tip ok. Al doilea gunoier (protagonistul) trăieşte singur, doarme până târziu şi, în felul lui inteligent, este un nenorocit. În ritm de tomberoane pe care cei doi prieteni le adună în fiecare dimineaţă, trecutul protagonistului iese la iveală în mod progresiv.
[Citeste tot Articolul]
- 23 februarie 2010
- Adriana Cocic