bookblog.ro

Când viaţa bate orice imaginaţie

Scris de • 27 January 2016 • in categoria

Titlu: Castelul de sticlă
Autor:
Rating:
Editura:
Anul aparitiei: 2015
Traducere:
Numar pagini: 374
ISBN: 978-606-93949-1-6
Cumpara cartea

„- Mi-era foame!

Mama m-a privit surprinsă. Încălcasem una dintre regulile nescrise: trebuia să ne prefacem tot timpul că viaţa noastră era o aventură lungă şi incredibil de distractivă.”

Cumpără titlul în engleză

Mi-am dat seama că, de ceva timp, am găsit un nou tip de cărți care îmi plac, și anume scrierile care relatează povești de viață autentice, în care personajele se confruntă cu dificultăți și o soartă neprielnică, pe care reușesc însă într-un final să o transforme într-una prielnică, prin forțe proprii. Exact ca în viață. Deși de multe ori scenariile sunt greu de considerat reale, tocmai prin imposibilul situațiilor descrise. Și îți dai seama că viața va fi mereu cu un pas în fața imaginației noastre în ceea ce privește crearea de astfel de scenografii împinse la limita suportabilului și a umanului.

Jeannette își relatează copilăria trăită alături de părinții ei nomazi, soții Walls, împreună cu cele două surori, Lori și Maureen, și fratele Brian. Pentru ei, lipsurile, sărăcia, instabilitatea, foamea, alcoolemia tatălui și violența erau la ordinea zilei. Și totuși, lucrurile nu se rezumau la astfel de aspecte triste și limitative. Cumva, situația era îmbrăcată de cei doi părinți nonconformiști, iubitori de natură și de libertate, într-o poveste amuzantă și plină de suspans.

În perioada în care am citit cartea, mi-era cumva greu să răspund la întrebarea celor din jur: „Ce citești? Și despre ce e vorba?”, fiindcă în momentul în care începeam să vorbesc despre copilăria trăită în sărăcie, interlocutorul trăgea implicit concluzia: „A, deci e vorba de o dramă.” Și eu atunci trebuia să explic că nu, nu este vorba doar despre asta, pentru că tonul relatării nu este unul deprimant și resemnat, ci unul ironic și chiar amuzat de absurdul situației. Jeannette va păstra de la părinții ei o detașare dusă uneori la extrem în fața situațiilor dificile și o atitudine de un comic savuros, care va da naștere unor replici precum:

„Nu-ţi face griji, Dumnezeu înţelege, zicea mama. Ştie că tatăl tău e crucea pe care trebuie s-o ducem.” (după ce au fost dați afară dintr-o biserică din cauza vociferărilor tatălui pilit)

Deoarece nu aveau bani să le cumpere cadouri, cei doi părinți își vor învăța copiii de mici să NU creadă în Moș Crăciun, o invenție prostească a societății ghidate după reguli total absurde, considerau ei. În schimb, într-un an, de Crăciun, Rex Walls își scoate copiii afară în noapte și le spune să își aleagă o stea. Jeannette vede una mare și strălucitoare postată lângă lună și o cere pe aceea. Tatăl îi explică faptul că este vorba despre planeta Venus, deci nu este o stea. Dar ea insistă că îi place pentru că e mare și strălucitoare. „La dracu`, a zis tata. E Crăciunul. Poţi avea o planetă dacă vrei. Și așa a primit Jeannette drept cadou de Crăciun planeta Venus.

Cei doi părinți nonconformiști reușesc să păstreze încrederea copiilor atât cât a durat magia copilăriei, care aduce cu ea o inconștiență binecuvântată, menită să voaleze adâncimea hăului în care se aflau. Ulterior, cele trei surori și fratele, ajungând în perioada adolescenței, devin din ce în ce mai afectați de realitatea dură în care trăiesc și din ce în ce mai lucizi în ceea ce privește greșelile repetate ale părinților. Nici măcar Jeannette, cea mai înverșunată apărătoare a tatălui, nu va mai crede în el...

Rex, de altfel inteligent și citit, nu va reuși niciodată să aibă o slujbă stabilă, pe termen lung, atât din cauza dependenței de alcool, cât și a firii sale nestatornice, greu de stăpânit prin reguli și limitări. Mama, pictoriță, cu un spirit de artistă la fel de greu de ținut în frâu, va avea două încercări eșuate de a fi profesoară, statut pe care ea îl ura, în special din cauza faptului că era o cerință a mamei ei, cea care i-a impus dintotdeauna norme stricte.

Astfel, banii erau o problemă permanentă pentru familia Walls, care va duce în timp la destrămare și la frustrări greu de suportat, atât între ei, cât şi în relațiile cu ceilalți oameni.

Deși oricare dintre noi va tinde să îi judece pe părinți pentru lipsa de implicare și de responsabilitate, tocmai autoarea este cea care le acordă prezumția de nevinovăție. Ea prezintă întâmplările cu franchețe, în toată splendoarea durității lor, însă își învăluie părinții cu un cocon de înțelegere și îngăduință.

Dar de unde numele cărţii? Ce reprezintă Castelul de sticlă? Aici am să vă las pe voi să descoperiţi povestea. Credeţi-mă că merită plăcerea lecturii, de la cap la coadă. Şi e posibil chiar să vă doriţi la un moment dat o recitire. Eu cel puţin am rămas cu acest sentiment, şi asta mi se întâmplă destul de rar.

 

  • Plusuri

    Una dintre cele mai vii cărți pe care le-am citit vreodată, cu situații la limita normalului și a umanului.

  • Recomandari

    În special celor însetați de autentic, de povești adevărate și de relatarea unor felii de viață.

Categorie: | Autor: | Editura:



Citeste cele 3 COMENTARII si spune-ti parerea!

  1. Zina spune:

    ”alcoolemia tatălui”?… Nu ”alcolismul”?… Sau ”alcoolismul”, hai!

    raspunde

  2. Florinel spune:

    Frumoasa carte!

    raspunde

  3. Radu spune:

    Am citit cartea asta pentru ca era in lista de lecturi a fiicei mele! Parerea mea este ca e o carte mult prea complicata pentru un copil in clasa a IV-a… Parinti neconformisti sau abuzivi!?!… complicata carte si poveste de viata…

    raspunde

Lasa un comentariu

Adresa de email nu va fi facuta publica. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

Citeste si

Copyright ©2011 Bookblog.ro