Se pare că lunea trecută, când am lansat acest minunat blog, am promis întregii lumi videoclipuri cu animale în costume spaţiale. M-am gândit atunci că, să fim serioşi, toată lumea iubeşte animalele şi un procentaj încă nedeterminat din lume iubeşte zborurile spaţiale, deci combinând aceste două lucruri putea duce doar la succese incredibile pe o scară nemaivăzută.

M-am mai gândit că nu o să-şi amintească nimeni ce am promis, dar aparent cititorii mei sunt mai inteligenţi decât mine. Am primit nenumărate mailuri, un telefon de ameninţare şi o telegramă cântătoare care mă întrebau: "Hei, Cristi, unde sunt toate acele videoclipuri cu animale în costume spaţiale?".

Noi la bookblog avem o singură vorbă de căpătâi: "Nu trebuie să afle nimeni unde am îngropat cadavrele". Bine, avem două vorbe. Cea care se aplică aici este: "Cititorul are întotdeauna dreptate". Aşa că vă prezint primul şi (probabil) ultimul articol din seria "Animale în Spaţiu".

Problema pe care am întâmpinat-o când am început să scriu acest articol a fost că nu ştiam absolut nimic despre animale în spaţiu. Știam că am o pisică şi mai ştiam că, în trecut, animalele au fost lansate cu succes în zboruri orbitale, dar problema mea era cum exact să îmi trimit pisica în orbită superioară şi cum să observ ce anume face acolo. Am reuşit să fac rost de o cameră video şi de o rachetă cu artificii neexplodată de la Revelion, dar familia mea a aflat ce intenţionam să fac şi acum dorm în cada de la birou.

Din moment ce nu am mai avut cum să îmi termin experimentul şi să strâng date direct de pe teren (sau mai exact de peste teren), am apelat la surse de informaţie secundare, ca renumitul site de cercetări ştiinţifice Youtube.

În acest documentar, făcut de faimosul regizor avangardist norvegian Trentemí¸ller şi narat de astrofiziciana Ane Trolle, putem vedea povestea primei fiinţe vii trimisă vreodată în spaţiu, căţeluşa Laika.

Documentarul începe cu Laika pescuind la copcă împreună cu stăpânul ei, un bărbat caucazian neidentificat. Peştii nu prea muşcau în acea zi şi cei doi s-au dus să cumpere peşte de la magazin, doar că Laika nu a aşteptat în faţa uşii şi a fost prinsă de hingheri.

În 1957, cercetătorii sovietici voiau să trimită un animal în spaţiu, pentru că era (şi încă mai este) o idee grozavă. Studiile făcute pe un eşantion reprezentativ din populaţia Rusiei arătaseră cum câinii sunt printre cele mai populare animale, fiind depăşite numai de urşii polari şi acea felină foarte fericită care făcea reclamă la mâncare pentru pisici. Studiile mai arătau şi că populaţia dorea maşini de spălat de ultimă generaţie şi blugi, dar ar fi fost ridicol să trimiţi astfel de lucuri în spaţiu.

Unul dintre directorii proiectului Sputnik 2, care a dorit să rămână anonim, a comentat mai târziu asupra alegerii unui câine ca primul animal trimis în spaţiu:

"Iniţial voiam să trimitem ceva mai mare şi iubit de popor, ca un urs polar, dar ştiţi cât cântăreşte un urs? Costă bani să trimiţi orice în spaţiu - o sticlă de apă minerală costă pe staţia Mir de o mie de ori mai mult decât în Uzbekistan (unde apa minerală este foarte greu de găsit) - şi nu am avut resursele necesare pentru a propulsa un urs întreg în orbită. De aceea am ales un câine de şase kilograme."

Întrebat de ce a ales exact acel câine vagabond de pe străzile Moscovei, directorul a mai spus:

"Știţi cât costă un câine de rasă? Nu am avut bani pentru lucruri ca sisteme de menţinere a vieţii sau rachete funcţionale, pe care savanţii americani le considerau esenţiale, de unde să facem rost de un câine cu pedigriu? De ce am ales-o pe Laika în special? Nu mai ţin minte precis, dar cred că am zis cap când am dat cu moneda şi ea a câştigat".

Aşa cum a prezentat şi Trentemí¸ller în filmul său, Laika a fost îmbărbătată cu vorbe bune şi o sticlă de vodcă rusească înainte de a fi trimisă în spaţiu. De ce anume poartă savanţii ruşi pungi de carton pe cap şi dansează probabil că nu o să ştim niciodată (cel puţin nu până când apare un tratat serios despre avangardismul norvegian).

Laika a petrecut câteva ore în orbită gândindu-se la stăpânul ei (vedeţi în film) şi apoi a plecat spre galaxii necunoscute şi aventuri extreme. Savanţii care spun că a murit din cauza supraîncălzirii navetei se înşeală şi probabil că nu le plac animalele. La finalul documentarului se observă clar cum Laika îşi transcede condiţia câinească şi pleacă să exploreze universul.

Laika a mai apărut de atunci în documentare ca Star Trek (episodul în care ea şi Căpitanul Picard salvează galaxia de borg) sau filme istorice ca Star Wars (într-o scenă tăiată din Return of the Jedi).

La aniversarea a cincizeci de ani de la lansarea lui Sputnik 2, un savant rus (din nou anonim) a comentant:

"Mi se încălzeşte inima când mă gândesc că acea căţeluşă mică este undeva acolo sus şi are aventuri extreme sau ne apără planeta de rase extraterestre agresive. Străluceşte în continuare, tu micuţă stea!"

Acelaşi savant a mai declarat că regretă faptul că Uniunea Sovietică s-a destrămat înainte ca planul lor de a trimite un urs polar în spaţiu să fie finalizat. "Asta le-ar fi arătat cu siguranţă americanilor cine sunt cei mai buni!"

Notă:
Legile internaţionale şi colegii mei de la bookblog care iubesc animalele mă obligă să clarific că rubrica "Animale în spaţiu" nu susţine sau încurajează în nici un fel trimiterea animalelor în spaţiu, sau nici măcar în orbită joasă. Nu vom posta sub nici o formă videoclipuri cu voi lansând animale în zboruri orbitale, dar vom fi impresionaţi dacă le primim (mai ales dacă reuşiţi să lansaţi un urs polar).

Articol scris de un jurnalist acreditat Cristi Mitran