bookblog.ro

---

Apararea Lujin

Scris de • 16 November 2007 • in categoria Altele

Autor: Vladimir Nabokov
Rating: Vladimir Nabokov - Apărarea Lujin rating - recenzii carti

Vladimir Nabokov - Apărarea Lujin - recenzie carti

Pace şi bine!

Acest titlu îmi suna cunoscut din vagi recenzii de pe vremea lui tata Noe, dar şi dintr-un film recent intitulat cred Şahistul cu un scenariu adaptat după romanul lui Vladimir Nabokov. Evident că filmul scăzuse intensitatea finalului prin relevarea moştenirii şahistice a lui Lujin şi printr-o vagă pomenire a procedeului numit Apărarea Lujin care ar fi adus până la urmă un câştigător în celebra sa partidă neterminată.

Un prieten, dispus uneori să-mi asculte lecturile în progres, m-a încurajat să-i spun rapid despre subiect şi dacă merită să citească această carte. De altfel, cred că putem convinge un număr indefinit de oameni la lectură dacă reuşim să stârnim curiozitatea unuia dintre prietenii noştri ale căror preocupări îndeobşte evită asemenea teme.

Este ca în povestea cu Iona care trebuia să facă oraşul Ninive să se pocăiască într-un termen foarte scurt. Chibzuit, a mers la rege, nu la fiecare dintre locuitorii cetăţii, altfel nu ar fi convins probabil pe nimeni. Oamenii s-au pocăit, majoritatea, de spaima regelui, nu din convingere. Aşa şi aici, dacă reuşesc să conving una dintre figurile importante de pe tabla de şah a lecturii, voi mişca toţi pionii indecişi spre o anume carte. De pildă spre Apărarea Lujin a lui Nabokov.

Este un bildungsroman care intră destul de greu în substanţa vieţii lui Lujin, debutând cu câteva zeci de pagini descriptive ori de presupoziţii despre ce ar fi însemnat viaţa copilului Lujin. Impresionează acum caracterul său retras, modul cum se izolează şi refuză orice comunicare cu colegii de vârsta lui. Are clar o fire predispusă spre autism şi îşi duce viaţa într-o suferinţă şi retragere continuă. Mă gândeam că deja autorul prefigura conflictul dintre lumea superficială şi cea profundă în care se va adânci şi Lujin.

Superficial, profund! De ce pomenesc aceste cuvinte? Să încep cu un paradox. Când mergeam cu autobuzul am auzit un elev care se lăuda că a luat zece la nuş"™ ce materie după care a tras o înjurătură înfiorătoare. Poate că era un potenţial premiant la învăţătură, dar sigur un repetent încăpăţânat la capitolul educaţie. Şi reflectam că şcoala este doar o canava de informaţii în majoritatea lor inutile, dar un suport excelent pentru dezlănţuiri barbare incredibile. Şi culmea, asta se cheamă socializare!

Cred că şcoala este una dintre cele mai mari gogoşi inventate de oameni. Mari filosofi ori artişti nu pot rezolva problema comunicării dintre oameni sau o numesc ca principală sursă de conflicte, în schimb şcoala pretinde găsirea panaceului universal, învăţarea a câte puţin din tot. Altfel zis, şcoala ne transformă în sportivi de locul optzeci, în matematicieni de colţ, în analişti literari bâlbâiţi, în fizicieni mofluzi care redescoperă oul lui Columb. Şi acestor forme superficiale, de iniţiere vagă li se răspunde pe măsură de către elevi prin tot felul de măsuri de copiere, prin referate furate, prin indolenţă, prin abandon.

Dar ce îl priveşte asta pe Lujin? Problema începe în recreaţie. Neputinţa şcolii de a transmite civilizaţia sau felul rigid în care o face presupune forme traumatizante din care, pentru a evada, tinerii educabili scornesc tot felul de găselniţe. Printre ele - chinuirea câte unui coleg lipsit de apărare, prin porecle, prin violenţe, prin forme de izolare şi respingere. Este ceea ce se întâmplă şi cu Lujin, copil care trăieşte un adevărat coşmar în şcoala Balaşevski din Petersburg.

Are şansa însă într-una din vacanţe să descopere jocul de şah şi, din acel moment, diversitatea lumii nu mai are importanţă pentru el. Ajunge să trăiască prin şah aşa cum sunt şi azi numeroşi oameni care nu mai trăiesc decât prin intermediul unui joc, să zicem Counter Strike sau Second Life. O obsesie care, dacă ar fi fost dezvoltată azi, ar fi dus la integrarea lui Lujin în categoria gamerilor înrăiţi. Sau privind prin perspectiva sportului profesionist, Lujin l-ar fi făcut să devină unul dintre atleţii de top ai minţii.

Noua pasiune a copilului şi mai ales marele său talent îl fac să fie repede apreciat, să fie chemat la numeroase turnee, din ce în ce mai grele şi în curând ajunge un Wunderkind al şahului mare. Este luat prin forţa unor împrejurări neprielnice în custodia unui anume Valentinov, un escroc care ştie să-l îndepărteze de familie şi să-l expună ca la bâlci prin toată Europa cât timp se află în starea de copil-minune. În fond îi creează o altfel de formă de izolare decât cea a copiilor de la şcoală, din nou i se refuză orice formă de comunicare şi mă gândeam că gratiile unui copil-minune obligat să dea reprezentaţii sunt formate din automatismele şi aplauzele publicului său.

Ulterior, acest diabolic Valentinov îl abandonează pe Lujin deşi rămăsese printre jucătorii mari ai Europei. Este însă doar un aspirant la titlul mondial, cu o vagă speranţă a unei evoluţii spectaculoase viitoare. Protagonistul ar putea fi integrat acum în categoria autiştilor cu un sindrom special ce pot fi genii într-un anumit domeniu şi cvasiidioţi ca fiinţe sociale. Cred că autiştii sunt oamenii unui singur joc, pe când cei normali sunt poliludici sau, rareori, antiludici. În fond şi omul de lume practică nişte jocuri sociale, însă fără ambiţii de performer.

După câţiva ani apare cel de-al treilea tutore al său - după tată şi Valentinov - în persoana viitoarea sale soţii Lujina. Există oameni care au nevoie de tutori toată viaţa, fără protecţie sunt expuşi sălbăticiei primului venit.

Logodnica sa nutreşte însă convingerea că Lujin are de fapt o boală datorată şahului şi de aceea - urmare şi unui sfat medical greşit - îl îndepărtează hotărâtă de şah, propunându-i în schimb o lume stupidă de petreceri printre aristocraţi decăzuţi ruşi, momindu-l fără succes spre politică, economii, călătorii. Este o femeie cu o răbdare de fier, foarte tandră, dar obositoare prin energia cu care conservă şi-şi impune lumea în care fusese crescută unui om care nu avea nimic cu astfel de viziune. Sentimentul tulbure al iubirii îl face pe Lujin să încerce să suporte regimul impus delicat, cu blândeţe, dar va ajunge în final să-şi găsească moartea. Cum anume o să dezvălui după ce citiţi romanul.

Printre aspectele paradoxale ale acestui şahist celebru s-ar putea include problema timpului şi spaţiului. Economiei teribile din şah de timp şi de spaţiu i se opune o risipire şi o neştiinţă de neimaginat a guvernării acestor aspecte în viaţa reală. De pildă soţia lui ar fi putut fi mai puţin radicală, ar fi putut accepta şahul, dar în condiţiile unui anumit program zilnic, ar fi putut să-l lase şi cu pasiunea lui şi în acelaşi timp să fie preocupat şi de ea.

Dar oare când scriu această recenzie nu sufăr eu însumi de o formă de autism, oare nu cumva şi viaţa mea e greşită, rău guvernată temporal, plină de obstacole. Este în această privinţă o carte care indispune cititorul, îl tulbură din liniştea şi superficialitatea lui senină, îl face să caute profunzimile proprii, îl decide să aleagă un drum dacă se află încă la vârsta căutărilor sau să caute unul care să fie doar al lui dacă nu şi-a dat seama că viaţa înseamnă şi o perioadă de bâjbâială. În fond, drumul ales este cel corect doar când devine obsesie, când prin el poţi realiza performanţe importante.

Îmi pare că prima piedică în calea acestei căutări a propriului drum este civilizaţia politeţii în care ne aflăm cu toţii. Frecventez din n motive o mulţime de locuri unde sunt nevoit doar să emit banalităţi politicoase - noroc că le pot evita de multe ori - dar realizez totodată că sunt o mulţime de persoane în jurul meu care şi-au făcut din ele un scop în viaţă, iar din negarea oricărei vocaţii profunde un modus vivendi. Ei bine, Apararea Lujin arată că un astfel de refuz al drumului propriu este greşit şi că poate au dreptate gamerii înrăiţi când se izolează de o lume nenaturală, falsă până în vârful unghiilor. Lumea politeţurilor nu e decât o variantă a lumii politice.

De altfel acest roman vorbeşte despre tema geniului neînţeles de o lume burgheză mărginită - similară subiectului din Martin Eden de Jack London.

Dar de ce este aşa de antisocial Lujin şahistul? Presupun din cauza faptului că nu are prieteni. Are fie protectori, fie adversari, dar nu confidenţi. De asemenea am senzaţia că pentru Lujin nu există moarte; a fost înlocuită cu poziţia de şah-mat. Handicapul său constă în neputinţa înţelegerii tragediei altora. Există o salvare şi o percepţie echilibrată doar atunci când îi înţelegi şi pe alţii, prin identificarea cu soarta lor. În caz contrar ajungi să te consideri tot timpul o victimă, iar acţiunile celorlalţi sunt înlocuite cu modele de acţiune din lumea imaginară (strategiile de şah în cazul lui Lujin). Apare o opoziţie clară între lumea imaginară şi lumea reală, cea fără reguli, mult prea complexă.

Ce-i reproşez acestui roman? Oscilarea vizibilă între Bildungsroman şi roman monografic, evitarea problemelor mari, filosofice în favoarea unei proustianism uşor nelalocul lui, psihologismul aproape explicit şi de aici naratorul omniscient, cumva nepotrivit. Calităţile incontestabile ale romanului? Narativitatea, ştiinţa de a grada subiectul nefragmentat, lipsa trucului planurilor multiple, apariţia stării de catharsis şi de ce nu, o provocare declarată de a-l cunoaşte pe Lujin nu numai din perspectiva umană, ci mai ales şahistă. De altfel, după ce o să termin această recenzie voi deschide internetul pentru a încerca să înţeleg procedeul numit Apărarea Lujin.

Părerea mea!

Scrisa de Gabriel Mirea

Citeste cele 2 COMENTARII si spune-ti parerea!

  1. nevermind spune:

    Apararea Lujin, bildungsroman?!

    raspunde

  2. gabimirea spune:

    BILDUNGSROMÁN, bildungsromane, s.n. (Lit.) Roman care prezintă procesul de formare a unui caracter (2). – Din germ. Bildungsroman.
    Sursa: DEX ’98
    BILDUNGSROMÁN s. n. roman care înfăţişează procesul de formare a personalităţii eroului sub acţiunea educaţiei şi a experienţei dobândite. (

    raspunde

Lasa un comentariu

Adresa de email nu va fi facuta publica. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

Copyright ©2011 Bookblog.ro