Breviar pentru pastrarea clipelor

September 21st, 2006 | Altele, Ioana Ristea |

Autor: Alexandru Paleologu in dialog cu Filip-Lucian Iorga
Rating:

Nascut in al doilea deceniu al secolului XX, Alexandru Paleologu a fost scriitor, eseist, om politic si diplomat. Dintre scrierile sale, amintim: Bunul-simt ca paradox (1972), Despre lucrurile cu adevarat importante (1997) sau L”™Occident est a l”™Est (2001).

Breviarul infatiseaza momente. Acele momente din viata, pe care, ajuns la o anumita varsta, le vrei cat mai aproape, amintiri care-ti ung sufletul si-l fac sa tresalte. Spumozitatea conversatiei nu rezida in intrebarile prestabilite si raspunsul la acestea, tonul se modifica pe masura ce intervievatul avanseaza pe calea logicii si stabileste punti cu alte lumi, cu alte subiecte, pe care intervievatorul se simte obligat sa le acopere, manat de o curiozitate fara margini pentru un tip de viata de mult apus.

Sunt discutate originea nobila a Paleologilor, familie cu un arbore genealogic care se pierde in negura timpurilor, sunt prezentati oameni ilustri din familii aristocrate, toate inrudite cu Paleologii: “Starea sociala e un fenomen mental”. Sunt rememorate (este incredibila uneori infailibilitatea lui Paleologu in a reda nume de demult) toate personalitatile care au trecut candva pragul casei, printre care Enescu sau Pallady, “oameni de mana intai”, inteligenti si sofisticati. Paleologu scoate de multe ori in evidenta “randuiala” lumii adolescentei si tineretii lui, care contrabalanseaza violent cu “harababura si dezmatul comportamental al lumii de azi”.

De mare finete este descrierea lumii boieresti moldovenesti, privilegiul de care se bucura luand masa cu adultii, participand, chiar si doar ca auditor, la arta conversatiei. Lumea buna care ii frecventa constituie un parfum si culori specifice, miresme care-l fac pe povestitor sa se cutremure, pentru ca este martor lucid al nimicniciei timpurilor actuale. Mosia Blanzi are parte de o expunere exhaustiva, cu camerele mari si inalte, parcul, prezentarea vietii de familie sau a rafinamentului culinar. Vizualul alterneaza cu auditivul, acesta ultim cu olfactivul pentru ca, mai apoi, toate sa se impleteasca si sa ofere cititorului placeri sublime si nostalgii dupa lumi pe care nu le-a cunoscut.

Intrebat fiind, Alexandru Paleologu isi expune transant parerile despre cele mai variate teme: lectura, politete, prostie, frumusete, frivolitatea (gustata de oamenii inteligenti), in opozitie cu seriozitatea, muzica, teatru si, evident, politica.

Interesante sunt si referintele la printi si printese, Paleologu fiind un monarhist convins. Suntem introdusi in lumea balurilor, a saloanelor si a cluburilor frecventate de elita aristocratica din acele vremuri, ne lovim de snobismul caracteristic omului de lume, dar nu ne deranjeaza, zambim si facem o reverenta. Hedonismul se integreaza si el perfect in aceasta art de vivre: “Ce poate fi mai frumos decat sa privesti un spectacol frumos al naturii sau al vietii, sau decat sa citesti o poezie de un mare poet, sau decat sa mananci o masa excelenta?” Peste tot si toate, atotputernica este, insa, moderatia; in toate aspectele vietii, trebuie sa fii cumpatat, inteligent si stilat si mereu atent la ceea ce se petrece in jurul tau.

Personal, am avut pe tot parcursul lecturii senzatia de cald. Acea stare de bine pe care ti-o da un foc de semineu bine intretinut, molcom, cateodata cu zvacniri si plin de stralucire. Dorinta sa nu se stinga”

“”marea dorinta a omului este aceea de a pastra clipa. Eu cred ca putem eterniza clipele fecunde si inspiratoare: un ton al vocii, o privire, un gest, un zambet sau o lacrima care, prin gratia si armonia lor, creeaza o frumusete nepieritoare. Restul e zadarnic. Carticica aceasta nu se vrea altceva decat o colectie de clipe trecatoare si vesnice.”

Reviewer: Ioana Ristea

Acest post este scris cu Microsoft Word 2010. Acum, cu suita Microsoft Office 2010, putem edita posturi oriunde ne-am afla si lucra mult mai usor in echipa.


Noi aparitii la

---