Cantece cu ingeri
Autor: Rainer Maria Rilke
Rating: 
"Mereu e lume si niciodata un nicaieri fara nimic."
Mi-am adus aminte zilele trecute de acest vers si nu mai stiam cine l-a scris. Tot cautand prin biblioteca si rasfoind mica carticica de poezii l-am aflat. Cautatorul si lucrul cautat s-au regasit. Versul face parte din A Opta Elegie. Totusi, ce inseamna?
Creatia a inceput odata cu Porunca : "Sa fie!" ("Kun!" in araba). Si a fost. Fiind o posibilitate de manifestare a Fiintei, ea nu putea sa nu fie. Dar creatia nu a avut doar un punct primordial, ea s-a repetat si se repeta in fiecare clipa. Toata creatia are o ordine si o lege, nimic nu poate sa nu fie necesar in economia divina". Rilke a intuit acest lucru, Nichita, Trakl la fel.
Versuri exprimand clar un surplus de intuitie intelectuala abunda la Rilke:
"Sa nu incerci viata s-o pricepi,
atunci se face sarbatoare
si fiecare zi s-o incepi ca un copil, ce pe carare,
primeste darul, numai floare
al adierilor ce trec"
atunci se face sarbatoare
si fiecare zi s-o incepi ca un copil, ce pe carare,
primeste darul, numai floare
al adierilor ce trec"
Sa fii in lume, fara sa fii al ei, spun inteleptii Islamului. Daca esti un simplu calator, tinand doar drumul drept, calauzit fiind de inaltimi, nu te poti pierde pe cale. Starea de copil, chiar daca pierduta in timp, poate fi pastrata in suflet.
"Si atunci stiu ca nimic nu moare,
nici o ruga si nici o miscare"
nici o ruga si nici o miscare"
Intram aici in simbolistica gestului. Orice gest al nostru (desigur, facut cu intentie) este o lauda la adresa Creatorului. Acesta este si sensul liturghiei: a repeta cele vesnice in cele trecatoare. Implinirea gestului nu are rezultat aici, el se desfasoara invizibil in sus, in Eternitate, de unde se reintoarce sub forma binecuvantarilor.
Credinta in ideea lui Rilke este cea care se poate gasi in natura, in contemplatie si mirare:
"Toti cei ce te cauta, te-ncearca pe tine
Si cei ce te afla, te leaga pe tine de chip si de gest.
Eu insa vreau sa te pot pricepe, cum te pricepe si glia
Cand parguirea-mi incepe, imparatia-ti e-n parg.""Totul va fi puternic iar si mare,
Ses neted, ape-adanc unduitoare,
Uriasi copacii, zidurile scunde,
Si-n vai, la chipuri, felurit si tare,
Neam de plugari si de ciobani, oriunde.Nu temple care-l strang pe Domnu-n fiare,
Ca pe un fugar, si-l plang in gura mare,
Ca pe o jivina prinsa si ranita,-
Ci oase ce-l primesc pe cel ce bate,
Si-un simtamant de-ofrande nesecate,
In noi si-n orice fapta savarsita"
Si cei ce te afla, te leaga pe tine de chip si de gest.
Eu insa vreau sa te pot pricepe, cum te pricepe si glia
Cand parguirea-mi incepe, imparatia-ti e-n parg.""Totul va fi puternic iar si mare,
Ses neted, ape-adanc unduitoare,
Uriasi copacii, zidurile scunde,
Si-n vai, la chipuri, felurit si tare,
Neam de plugari si de ciobani, oriunde.Nu temple care-l strang pe Domnu-n fiare,
Ca pe un fugar, si-l plang in gura mare,
Ca pe o jivina prinsa si ranita,-
Ci oase ce-l primesc pe cel ce bate,
Si-un simtamant de-ofrande nesecate,
In noi si-n orice fapta savarsita"
Sa fie nostalgia singurul gest metafizic total? Rilke se pare asa ne spune.
Recomand poeziile lui Rilke in momentele de solitudine si visare, atat de necesare azi. Mereu e lume si niciodata un nicaieri fara nimic.
Reviewer: Bogdan Scupra
nicoleta spune:
13 noiembrie 2006 | 4:51 am
sunt bucuroasa ca si in generatia voastra exista iubitori de poezie.