bookblog.ro

---

Cele o suta douazeci de zile ale Sodomei sau Scoala Libertinajului

Scris de • 26 June 2007 • in categoria Altele

Autor: Sade
Rating: Sade - Cele o suta douazeci de zile ale Sodomei sau Scoala Libertinajului rating - recenzii carti

Sade - Cele o suta douazeci de zile ale Sodomei sau Scoala Libertinajului - recenzie cartiAm inceput lectura acestei lucrari mamut cu mult curaj si nonsalanta. Citind primele 20-50 de pagini eram stapanita de un fel de uimire amuzata in ceea ce priveste libertatea limbajului, a scenelor, a gandurilor si chiar a faptului ca asemenea fapte au fost vreodata asternute pe hartie. Trecand de 100 de pagini, amuzamentul a disparut total si eram mai degraba stapanita de senzatia ca deschid insasi cartea ororilor iadului.

Cele o suta douazeci de zile ale Sodomei a fost scrisa de Sade in 37 de zile, in timpul detentiei sale in Bastilia in 1784. Precipitarea evenimentelor se rasfrange direct si asupra romanului: daca in prima parte avem o descriere elaborata a fiecarei zile, ultimele 3 parti sunt transformate doar in niste liste in care sunt insiruite cazne sexuale. Din acelasi motiv regasim de multe ori in text note si trimiteri pentru verificarea unor informatii. Spre disperarea lui Sade, lucrarea este considerata pierduta, dar manuscrisul este gasit si publicat in 1904.

Povestea este simpla (si putin importanta): patru "libertini" ai secolului XVIII se retrag intr-un castel izolat impreuna cu o mica armata de sclavi sexuali. Sade se ocupa de crearea unui program al desfraului, cu un simt organizatoric aproape deplasat. Fiecare zi are un orar fix dupa care se desfasoara activitati bine stabilite, cu caracter ritualic. De asemenea, se face o atenta impartire a atributiilor fiecarei victime, se fixeaza date pentru ceremonii (nunti improvizate, deflorari), se enumera cu rigurozitate chiar si culorile panglicilor care sa distinga supusii.

Serile zilelor Sodomei erau destinate povestitoarelor, care redau la randul lor un adevarat Decameron al deviatilor sexuale. Aceste deviatii, sau "pasiuni", sunt impartite in patru grade (aferente fiecarei parti), in functie de gravitatea lor. Daca printre "pasiunile" de gradul intai cea mai grava este coprofilia, cele de gradul patru se refera exclusiv la bestialitate, torturi si crime.

Cele o suta douazeci de zile ale Sodomei este fara indoiala un roman greu digerabil si sunt sigura ca isi are numerosi critici. Tocmai repetarea incapatanata si crescand in brutalitate a acestor scene sexuale grotesti ii creaza romanului uriasa sa forta moralizatoare. In viziunea lui Sade, libertatea sexuala este data de putere si de forta sadica (de aici si etimologia termenului) de a-l suprima si chinui pe cel slab.

Dar mai mult decat atat, Sade ne face inca sa ne punem numeroase intrebari. Daca aceste scene chiar s-au petrecut? Ar fi avut ocazia, contextul, conjuctura sa se petreaca? Sunt oameni care gasesc placere in asemenea acte? Sunt aceste acte doar rezultatul desfraului secolelor trecute sau s-au perpetuat? Se intampla si in jurul nostru, ascunse dupa jaluzele trase sau geamuri fumurii? Am devenit mai rafinati, mai pervertiti sau mai brutali in preferinte? Si mult mai important decat atat, trecand de la preferinte sexuale la viata cotidiana: cati dintre noi ne exercitam puterea intr-o forma sadica pentru a ne atinge scopurile?

O recenzie de: Ana-Maria Petritran

Citeste cele 32 COMENTARII si spune-ti parerea!

  1. Andrei Rosca spune:

    pssss. Ama, iar l-ai omorat pe Mihnea. Iar ii ban-eaza astia site-ul in toata Thailanda. :)

    raspunde

  2. Ana-Maria Petritan spune:

    de ce??? ce am pierdut?

    raspunde

  3. oedip spune:

    Cred ca romaul este genial. Nu ma gandesc la acte in sine, ce se intampla de fapt, pot sa fie realitate sau doar penelul desavarsit al unui vizionar, ci ma gandesc la perioada in care a fost scrisa cartea si la faptul ca a fost scrisa. E contemporana cu imperativul categoric kantian for god sake… nu se poate sa nu ramai surprins ca cineva, la vremea aia poate sa debiteze asa ceva. Ce se intampla e irelevant, dar faptul ca o minte a putut gandi asa ceva intr-o epoca relativ rigorista este absolut fascinant. Pentru mine cel putin. Totusi nu cred ca n-ai observat tonul “moralizator”, adica expresii gen “scarbavnic”, “scelerat”, “necuratie” etc sunt la ordinea zilei.
    All in all, cartea e dincolo de manifestul libertinajului aberant si pervers, e o capodopera!

    … parerea mea :D (and i’m not a seek twisted fuck… or am I?!) :DD

    raspunde

  4. Andrei Rosca spune:

    :) Pai cand apar femei dezbracate pe copertile cartilor iar acele coperti apar pe bookblog, lui Mihnea i se mai intampla ca oamenii de pe acolo sa taie accesul catre bookblog.ro la toata Thailanda :)

    Se cheama cenzura :)

    raspunde

  5. Ana Maria spune:

    Oedip ma bucur ca vezi cartea in felul asta :) at least I am not alone anymore! :))

    raspunde

  6. oedip spune:

    Cand am inceput s-o citesc aveam experienta Lunilor de fiere, Femei, Platoforma, Pederast, si altele din categoria… plus colectia de filme porno de rigoare… insa, toate astea, sunt frectie la piciorul de lemn in comparatie cu Sade.
    Intre timp am vazut si filmul, nu merita, adica n-ai cum sa faci un film dupa o asa carte oricum ai face, tot nashpa iese!

    PS.
    A se intelege ca multe din cartile citite de mine, care cuprind sex descris, sunt interesante si au si ele savoarea lor (pe multe le apreciez pentru ca si ele au fost un fel de manifest la vremea lor, sau autorul e genial, spre pilda, Frumosii invinsi a lui Cohen, sau Complexul lui Portnoy a lui Roth), nu mereu pentru scenele de sex, dar ca si Sade… sorry, ne se iashte!!! :)

    raspunde

  7. Mihnea spune:

    Cand eram in Qatar imi blocau accesul imediat ce aparea o femeie mai dezbracata pe bookblog. Aici in Thailanda inca nu mi s-a intampalat acest lucru, dar, daca ne straduim, avem sanse. (Din Aprilie 2007, guvernul militar Thailandez (i.e. junta) a interzis YouTube-ul pe motive politice!)

    raspunde

  8. scorojit spune:

    Daca nu ma insel, dupa cartea asta s-a realizat si filmul Salo or the 120 days of Sodom sau cum ii spune…am vazut filmul si cred ca voi citi si cartea. Am mai invatat ceva in seara asta:)

    raspunde

  9. Jen spune:

    mihnea, si de data asta filtrul de spam ti-a oprit comentariul :P

    raspunde

  10. St. Andra spune:

    Caut de mult ceva de Cohen, unde pot gasi in afara de www/dc?

    raspunde

  11. Jen spune:

    ceva… ce? carte, muzica? eu n-am prea vazut cd-uri de-ale lui de vanzare pe la noi, deci probabil pentru muzica singura solutie ramane internetul…

    raspunde

  12. St. Andra spune:

    ma refeream la romanele lui, despre care am auzit ca sunt deosebite. stiu ca nu sunt traduse si nu se gasesc pe piata in romania si ma intrebam in ce format a citit oedip “frumosii invinsi”. cat despre muzica, nu am nicio problema in a folosi peer2peer. de asemenea, recomand fanilor sa caute versurile melodiilor lui leonard cohen. sunt printre putinele expresii de lirism care ma fascineaza!

    raspunde

  13. Ana Maria spune:

    Romanul Frumosii invinsi este publicat de Polirom.

    Tot Polirom a publicat si un volum de poezii scrise de Coehen (recenzia mea aici http://www.bookblog.ro/x-ana-maria-petritan/cartea-aleanului/)

    Daca nu l-ai gasit in librarii, incearca prin comanda online.

    raspunde

  14. Jen spune:

    ba sunt traduse. frumosii invinsi si joaca favorita au aparut la polirom. mai e un volum de versuri, cartea aleanului (the book of longing), tot la polirom.

    http://www.polirom.ro/catalog/listare(01,,cohen,,,,data_introducere,DESC).html

    raspunde

  15. St. Andra spune:

    thnx guys, direct in librarii ma duc!!!
    @ana maria: felicitari pentru recenzie!

    raspunde

  16. Ana Maria spune:

    Multumesc! Si spor la cumparaturi :)

    raspunde

  17. mace spune:

    Sincer, eu il prefer pe un Bukowsky chiar daca acesta este un mic copil pe langa Sade. Scriitorul francez nu s-a eliberat de lanturi desi a stat foarte mult dupa gratii. In “Justine” mi-a displacut moralitatea sa ascunsa sub descrierile cu lux de amanunte a unor impreunari sfinte, caste si hidoase.
    “Incestul” continua pe acelasi plan, iar “Cele o suta douazeci de zile ale Sodomei” imi provoaca greata.
    Sade este mai moralist decat contemporanii sai, un puritan care are prea multa energie sexuala, Bukowsky mi se pare mai sincer in porniri, mai natural.
    Stiu, daca nu iti place aceasta carte si nici de autor, atunci de ce te chinui sa mai postezi un comentariu?
    Pe langa faptul ca imi manifest dispretul fata de Sade, vreau sa va intreb un lucru: De ce nu oferiti carti gratuite, in loc sa incurajati oamenii sa plateasca o gramada de bani pentru achizitionarea lor? O parte dintre cartile prezentate de voi si in mod sigur “Cele o suta douazeci de zile ale Sodomei”, apartin patrimoniului national (au peste 70 de ani vechime) deci pot fi reproduse fara consimtamantul nimanui, iar multe dintre ele (o sa spuneti ca sunt subiectiv), pur si simplu nu isi merita banii.
    Nu am alta metoda de a spune ceea ce vreau sa spun asa ca o sa fiu cat mai direct:
    Pe blogul meu: http://mace-alex.blogspot.com/2008/02/proiect-nou.html
    ofer carti interesante, gratuite, traduse in limba romana si fiindca tot l-am laudat pe Bukowsky, va daruiesc una dintre cartile sale – Femei. Nu imi fac reclama (am pus numele blogului meu doar pentru a va arata ca nu vorbesc aiurea si ca nu mi-e teama de consecinte) ci doar vreau sa arat ca aceassta este directia spre care trebuie sa mergem. Daca observi o carte care iti place atunci cititeste-o imediat, nu mai astepta a doua zi cand poate vei face un drum la librarie!
    Sigur, asta nu inseamna ca ai dreptul sa iei carti gratis dintr-o parte si le vinzi in alta (sau sa obtii alte avantaje) iar daca intr-adevar apreciezi o carte atunci cumpar-o, dar mai intai convinge-te ca nu dai banii degeaba.

    raspunde

  18. mace spune:

    Astept un raspuns din partea voastra.

    raspunde

  19. Alina spune:

    Mace, la indemnul tau am downloadat cartea lui Bukowsky si urmeaza sa o citesc, dupa ce termin “Umiliti si obiditi” a lui Dostoievski. La intrebarea ta, “De ce nu oferiti carti gratuite, in loc sa incurajati oamenii sa plateasca o gramada de bani pentru achizitionarea lor?” as putea sa iti raspund ca sunt destul de multi oameni care prefera sa citeasca o carte reala decat una virtuala. Sentimentul e cumva mai autentic.

    Oricum, initiativa ta este foarte laudabila si daca e si legala atunci e perfect.

    raspunde

  20. dlskla spune:

    Impreunarile din Justine nu mi s-au parut, scuza-ma ca ma bag la discution si eu, asa tardiv si poate neinspirat, deloc caste si chiar deloc sfinte, cum ar putea? odata ce-s impreunari,unele…sadice, nu-i asa? dar ma rog, descrise rece si cu pregnanata de-ti ramin imaginile o vreme fixate-n simturi;Nici Buk nu mi se pare deloc mic copil pe linga Sade.In ce sens, mic copil? Dar se poate spune, ma rog, ca e mai sincer in porniri, mai natural, desi cred ca altfel stau totusi lucrurile. Si mai spun ca da, e super ca se poate afla Femei astfel, prin descarcare, e un act generos si util, dar sa fie asa, un pas, o ademenire, caci rasfoitul cartii pe indelete e cu totul altu-n savoare…Si daca ar fi dupa mine as indemna sa-l citim pe intregul Buk tradus, de la Femei la Pulp, Posta si Factotul la poemele de ciine. E un cinic melancolic. Chiar ma gindesc sa copiez De duzina cap coada si sa-l public sub semnatura mea, De duzina, de dlskla (un roman al lui Charles Bukowski, un geniu flegmatic).La buna lectura

    raspunde

  21. dlskla spune:

    Factotum, nu Factotul…scuze…eu factotul in graba…

    raspunde

  22. dlskla spune:

    Factotum,scuze, si nu Factotul, cum scriu eu mai sus, caci factotul cam in graba matinala intre 15 cafele,10 tigari si mii de telefoane fara sens

    raspunde

  23. mace spune:

    dlskla: Desigur, rasfoitul cartii pe indelete e altceva dar mai intai ea trebuie sa iti “intre in sange”, citind-o exact in momentul in care o descoperi. Parerea mea e ca nu trebuie sa existe acel decalaj dintre momentul cand aflii de ea si momentul cand poti efectiv sa o citesti. Si da, mi se pare cel mai corect gen de ademenire. Si eu as vrea sa il citesc pe intregul Bukowsky tradus, dar pana acum am gasit numai “Femei”.
    Impreunarile nu sunt deloc caste si nici sfinte dar Justine, pe tot parcursul romanului reuseste sa-si pastreze castitatea si sfintenia, sigur pe un plan spiritual, asta este miza cartii.
    Alina: Este cat se poate de legal. Iar cartea virtuala este doar un “teaser”, ea nu va inlocuii prea curand cartea tiparita. Totusi ea este utila datorita motivelor pe care le-am expus mai sus.
    Va urez succes si cu siguranta ne vom mai auzi.
    P.S: ultima propozitie nu sugereaza faptul ca nu mai vreau sa vorbesc cu voi decat peste o buna bucata de timp…

    raspunde

  24. Paula spune:

    Cred romanul se incadreaza mai degraba la categoria sexualitate.

    raspunde

  25. mvs spune:

    Ok Paula, dar noi nu avem o astfel de categorie! :(

    raspunde

  26. Pingback: Cele o suta douazeci de zile ale Sodomei sau Scoala Libertinajului | Uni Ego

  27. Stefan M. spune:

    Uau!…
    Este totul atat de minunat, nu? Dupa cum se intreaba autoarea articolului, si noi ne intrebam acelasi lucru; “Sunt aceste acte doar rezultatul desfraului secolelor trecute sau s-au perpetuat? Se intampla si in jurul nostru, ascunse dupa jaluzele trase sau geamuri fumurii?”

    Este minunat. Este de vis! Habar n’avem pe ce lume traim. Oare daca eu imi bag degetu’ in fund ar trebuia-mi fie rusine de mine insami? Oare doar eu o fac, sau si vecinii?… “Oare daca m-a sarutat m-a lasat gravida?” — era o intrebare a unei pustoaice de 12 ani dintr-un… nu mai stiu ce sat… aparuta in Bravo prin anii ’90.

    Cred ca atunci cand vine vorba despre placerile oamenilor nu exista nicio limita. Si probabil ca mai nimeni nu isi cunoaste adevaratele limite, fara sa insemne ca nu ele nu ar exista si ca nu ne-am diferentia prin ele. Insa nu le cunoastem pentru ca n’avem timp sa le exploram, iar nevoile, placerile traiesc in noi intr-o stare latenta.

    N’am nicio indoiala ca inca exista oameni care au fantezii cu… materie fecala, ba chiar am dat peste un videoclip pe Internet in care… ma rog! Pe care l-am trimis prietenilor pentru a le intoarce putin stomacul pe dos. Am cunoscut femei care n’au nicio pornire pana ce nu-s pocnite, injurate si injosite… (motiv pentru care nu le-am avut niciodata, nu-s genul care sa). Am cunoscut barbati care vor sa fie sclavi… le-am auzit fanteziile, am ramas stupefiat… Am avut un prieten care mergea la un preot care vroia sa fie umilit, chinuit si folosit…

    In fine. Am auzit, am vazut prea multe chestii la viata mea. Am si facut cateva… N”am fantezii “bolnave”; sunt perfect hetero si, vorba unui amic, decat sa ma fac homo mai bine imi bag un pistol in fund si apas pe tragaci. Nu le am cu… fecale, uro… sado-maso etc. Insa cand am femeia sub mine o lesin. Cel putin in primele zile.
    :))
    Hai sa va zic una… bolnava sau nu… decideti voi. Am cunoscut o fata… doar prin telefon. Nici schimb de poze n’am facut macar. Era domnisoara… am convins-o sa inceapa cu mine; dar nu in orice fel, ci fara sa ne vedem. Ne-am intalnit la hotel, ea m-a asteptat deja dezbracata in 4 labe, cu spatele la usa… Habar n’a avut cine a dezvirginat-o. Abia dupa m-a vazut si am vazut-o la fata. Noroc ca ne-am placut… Dupa 2 ani am reusit sa fac acelasi lucru cu o tipa logodita… In sensu’ ca ne-am cunoscut abia dupa actul sexual. De data asta n’am mai fost prea incantat, dar a meritat experienta…

    Ma rog… Am mai facut si altele… minore, mame… separat sau pe post de “voyeur” la o partida cu fetele lor… Puii mei. Am si eu placerile mele. Important e sa nu violezi. Nu exista “a corupe”; exista a insista. Cat timp obtii acordul celuilalt nu priveste pe nimeni ce faci, cum faci, cu cine faci… cand si cat. Unde… minor, major… batran. Cu ce este mai blamabil un pedofil decat un gerontofil? Este vorba de ce anume te face sa simti acel ceva… Am un prieten care a umblat de cand il stiu doar dupa femei de-o varsta cu maica-sa, iar de 6 ani e combinat cu una… Iar mama lui si iubita lui, fiind de aceeasi varsta, sunt si prietene foarte bune; fac piata, gatesc, se plimba impreuna etc.

    :)

    Am scris mult si… probabil ca prost. Si numai tampenii. Mai conteaza! Ceea ce m-a intrigat este faptul ca, de fapt, existam ca specie de mii de ani — zeci de mii? — si nici macar in era comunicarii si a informatiei nu am ajuns la vreo concluzie despre cine suntem, cum suntem, ce vrem… si INCA ne miram cand auzim, cand vedem… Cand de fapt nici n’ar trebui sa auzi sau sa vezi pentru a sti ca totul este posibil, iar viata bate filmul. Cu siguranta ca tot ce scrie in cartea lui Sade a fost facut, se face si va continua sa se faca, si nu este decat O PARTE nesemnificativa din cele care se petrec in jurul nostru. Cu mentiunea ca a fi tu insati este un lux pe care putini si-l permit; ei bine, cei care isi permit acest lux ar putea scrie o carte si mai socanta decat… Cele 120 de zile ale Sodomei. Sade e pistol cu apa… povesti de adormit copiii. Credeti-ma.

    … ia sa postez eu maculatura asta.
    :)

    raspunde

  28. Stefan M. spune:

    @ Oedip (26 iunie 2007 – 2:45 pm)

    “(…) nu se poate sa nu ramai surprins ca cineva, la vremea aia poate sa debiteze asa ceva.

    Dupa cum spui chiar tu, este vorba despre “faptul ca o minte a putut gandi asa ceva intr-o epoca relativ rigorista” — ceea ce nu este deloc fascinant. Epoca este rigorista, nu mintea. Dealtfel… iata dovada!
    :))

    Valorile si moravurile se schimba, epocile vin si trec, o parte din om se civilizeaza si o alta parte ramane aceeasi. Rationalul si instinctul… le ai pe ambele, ambelor le dam curs, cu cat o facem mai bine cu atat mai armonioasa fiinta la interior si automat si la exterior.

    Din cate stiu… cu cat ne intoarcem mai mult in timp cu atat gasim un grad mai mare de libertinaj. Comunicarea era mai proasta decat in prezent cand… ai avea impresia ca traim in era porno, dar de fapt mai mult se latra decat se musca, sexul fiind intr-o mai mare proportie teoretizat, comercializat, mediatizat… profit, rating etc. Insa oamenii prezentului nu fac nimic din ceea ce nu s-a facut si in trecut, ba poate chiar mai putine. Din punct de vedere sexual.

    raspunde

  29. Alexandra spune:

    Trebuie sa ai o mare putere de caracter s i mult sange rece pentru a citi atrocitatile descrise in carte. Sunt convinsa ca nu sunt un produs al imaginatiei ci relatari din viata reala,Sade insusi un libertin convins. Daca mi-ar fi stat in putere nu as fi permis niciodata publicarea papirusului lung de 10.2 m pe care Sade si-a asternut ororile.

    raspunde

  30. Kassy spune:

    Numai ce am terminat cartea acum 3 ore. Foarte interesanta. Nefiind prima opera a lui Sade pe care o citesc, pot spune ca m-a lasat cam rece. Deja la prima parte ma cam plictisisem. Pacat ca Sade nu a reusit sa dezvolte si urmatoarele 3 parti care au fost mai “palpitante” daca ar fi sa comparam planurile de actiune. Nu ca as dori cu ardoare sa le fi dezvoltat vreodata mai mult pt. ca recunosc ca nu as rezistat, cum de altfel si planul a fost palpitant in felul lui.

    Recomand curiosilor sa inceapa cu “Justine”, desi si ea e grea, nu stiu sa aiba Sade ceva mai soft (nu cred ca avut vreodata). “Justine” e foarte detaliata (si un pic filozofica), si dupa ce treci cu bine de aceasta “experienta”, “Scoala libertinajului” te lasa rece, atat cat poate Sade sa te lase de rece.

    Ca fapt divers, recomand tuturor sa citesca toate notele, introducerile si insemnarile care apar in carte (editia de la Ed. Trei) ca nu-s puse degeaba acolo. Te ajuta enorm sa intelegi textul si oarecum pregatesc cititorul pt. ceea ce o sa urmeze.

    Intr-o nota personala, as vrea sa spun ca imi place Sade. Nu pentru fanteziile sale sau principiile draconice pe care le promoveaza, ci pt. ca e filozof, pt. ca e vizionar, pt. ca deasupra unor manii a reusit sa vada ceva (in modul lui exagerat) dupa cum unii spun ca l-a precedat pe Freud. Gasesc de asemenea interesant natura sa paradoxala, atat in viata, in filozofia promovata cat si in opera. In final, eu sunt de parere ca Sade ar trebui citit printre randuri si inteles prin intermediul semnificatiilor/cauzelor intamplarilor pe care le descrie in operele sale. Atunci, zic eu,o sa avem un om cu totul special si niste carti cu totul speciale nu numai in sensul negativ vorbind.

    raspunde

  31. elena monica spune:

    Am incerc sa vizionez filmul( in tinerete l-am citit pe Sade) nici atunci nu mi-a placut vreo carte de-a lui(am citit doua si mi-au ajuns) si nici ecranizarea dupa Cele 120 de zile ale Sodomei nu mi s-a parut un film agreabil,mi-a desteptat greata,sila,uimire si la final fericire,de ce fericire ?pentru ca nu-i nimic real in cele vizionate mai devreme(filmul),si asemenea acte de atrocitate aveau loc doar in mintea nebunului Sade.

    raspunde

  32. astrid spune:

    Ar trebui sa nu fim ipocriti. Fiecare din noi are dreptul sa gandeasca cum vrea,sa aiba fantezii si dorinte sexuale si sa faca ce vrea cu cine vrea cat vrea si unde vrea. Suntem diferiti si avem gandire diferita. Unii din noi poate sunt morali,cu principii rigide comuniste,cu sau fara familii,fericiti sau nefericiti cu viata lor si/sau cu partenerul/partenera de langa ei. De ce sa nu recunoastem ca a face dragoste/sexul fac parte din viata fiecarui om?..Daca unii au norocul sa traiasca maxim si intens sexualitatea,atata timp cat e cu acordul partenerului,bravo lor!..Inseamna ca sunt norocosi. Imi voi cumpara cartea si o voi citi,comentariile voastre m.au facut curioasa. Probabil ca imi va place. Viata e scurta,tineretea trecatoare…bucurati.va de viata si sex,nu mai fiti ipocriti.

    raspunde

Lasa un comentariu

Adresa de email nu va fi facuta publica. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

Copyright ©2011 Bookblog.ro