Cele o suta douazeci de zile ale Sodomei sau Scoala Libertinajului
Scris de Ana-Maria Petritan • 26 iunie 2007 • in categoria Altele
Autor: Sade
Rating: 
Am inceput lectura acestei lucrari mamut cu mult curaj si nonsalanta. Citind primele 20-50 de pagini eram stapanita de un fel de uimire amuzata in ceea ce priveste libertatea limbajului, a scenelor, a gandurilor si chiar a faptului ca asemenea fapte au fost vreodata asternute pe hartie. Trecand de 100 de pagini, amuzamentul a disparut total si eram mai degraba stapanita de senzatia ca deschid insasi cartea ororilor iadului.
Cele o suta douazeci de zile ale Sodomei a fost scrisa de Sade in 37 de zile, in timpul detentiei sale in Bastilia in 1784. Precipitarea evenimentelor se rasfrange direct si asupra romanului: daca in prima parte avem o descriere elaborata a fiecarei zile, ultimele 3 parti sunt transformate doar in niste liste in care sunt insiruite cazne sexuale. Din acelasi motiv regasim de multe ori in text note si trimiteri pentru verificarea unor informatii. Spre disperarea lui Sade, lucrarea este considerata pierduta, dar manuscrisul este gasit si publicat in 1904.
Povestea este simpla (si putin importanta): patru "libertini" ai secolului XVIII se retrag intr-un castel izolat impreuna cu o mica armata de sclavi sexuali. Sade se ocupa de crearea unui program al desfraului, cu un simt organizatoric aproape deplasat. Fiecare zi are un orar fix dupa care se desfasoara activitati bine stabilite, cu caracter ritualic. De asemenea, se face o atenta impartire a atributiilor fiecarei victime, se fixeaza date pentru ceremonii (nunti improvizate, deflorari), se enumera cu rigurozitate chiar si culorile panglicilor care sa distinga supusii.
Serile zilelor Sodomei erau destinate povestitoarelor, care redau la randul lor un adevarat Decameron al deviatilor sexuale. Aceste deviatii, sau "pasiuni", sunt impartite in patru grade (aferente fiecarei parti), in functie de gravitatea lor. Daca printre "pasiunile" de gradul intai cea mai grava este coprofilia, cele de gradul patru se refera exclusiv la bestialitate, torturi si crime.
Cele o suta douazeci de zile ale Sodomei este fara indoiala un roman greu digerabil si sunt sigura ca isi are numerosi critici. Tocmai repetarea incapatanata si crescand in brutalitate a acestor scene sexuale grotesti ii creaza romanului uriasa sa forta moralizatoare. In viziunea lui Sade, libertatea sexuala este data de putere si de forta sadica (de aici si etimologia termenului) de a-l suprima si chinui pe cel slab.
Dar mai mult decat atat, Sade ne face inca sa ne punem numeroase intrebari. Daca aceste scene chiar s-au petrecut? Ar fi avut ocazia, contextul, conjuctura sa se petreaca? Sunt oameni care gasesc placere in asemenea acte? Sunt aceste acte doar rezultatul desfraului secolelor trecute sau s-au perpetuat? Se intampla si in jurul nostru, ascunse dupa jaluzele trase sau geamuri fumurii? Am devenit mai rafinati, mai pervertiti sau mai brutali in preferinte? Si mult mai important decat atat, trecand de la preferinte sexuale la viata cotidiana: cati dintre noi ne exercitam puterea intr-o forma sadica pentru a ne atinge scopurile?
O recenzie de: Ana-Maria Petritran
Citeste cele 28 COMENTARII si spune-ti parerea!
-
oedip spune:
Cred ca romaul este genial. Nu ma gandesc la acte in sine, ce se intampla de fapt, pot sa fie realitate sau doar penelul desavarsit al unui vizionar, ci ma gandesc la perioada in care a fost scrisa cartea si la faptul ca a fost scrisa. E contemporana cu imperativul categoric kantian for god sake… nu se poate sa nu ramai surprins ca cineva, la vremea aia poate sa debiteze asa ceva. Ce se intampla e irelevant, dar faptul ca o minte a putut gandi asa ceva intr-o epoca relativ rigorista este absolut fascinant. Pentru mine cel putin. Totusi nu cred ca n-ai observat tonul “moralizator”, adica expresii gen “scarbavnic”, “scelerat”, “necuratie” etc sunt la ordinea zilei.
All in all, cartea e dincolo de manifestul libertinajului aberant si pervers, e o capodopera!… parerea mea :D (and i’m not a seek twisted fuck… or am I?!) :DD
-
Andrei Rosca spune:
:) Pai cand apar femei dezbracate pe copertile cartilor iar acele coperti apar pe bookblog, lui Mihnea i se mai intampla ca oamenii de pe acolo sa taie accesul catre bookblog.ro la toata Thailanda :)
Se cheama cenzura :)
-
oedip spune:
Cand am inceput s-o citesc aveam experienta Lunilor de fiere, Femei, Platoforma, Pederast, si altele din categoria… plus colectia de filme porno de rigoare… insa, toate astea, sunt frectie la piciorul de lemn in comparatie cu Sade.
Intre timp am vazut si filmul, nu merita, adica n-ai cum sa faci un film dupa o asa carte oricum ai face, tot nashpa iese!PS.
A se intelege ca multe din cartile citite de mine, care cuprind sex descris, sunt interesante si au si ele savoarea lor (pe multe le apreciez pentru ca si ele au fost un fel de manifest la vremea lor, sau autorul e genial, spre pilda, Frumosii invinsi a lui Cohen, sau Complexul lui Portnoy a lui Roth), nu mereu pentru scenele de sex, dar ca si Sade… sorry, ne se iashte!!! :) -
Mihnea spune:
Cand eram in Qatar imi blocau accesul imediat ce aparea o femeie mai dezbracata pe bookblog. Aici in Thailanda inca nu mi s-a intampalat acest lucru, dar, daca ne straduim, avem sanse. (Din Aprilie 2007, guvernul militar Thailandez (i.e. junta) a interzis YouTube-ul pe motive politice!)
-
St. Andra spune:
ma refeream la romanele lui, despre care am auzit ca sunt deosebite. stiu ca nu sunt traduse si nu se gasesc pe piata in romania si ma intrebam in ce format a citit oedip “frumosii invinsi”. cat despre muzica, nu am nicio problema in a folosi peer2peer. de asemenea, recomand fanilor sa caute versurile melodiilor lui leonard cohen. sunt printre putinele expresii de lirism care ma fascineaza!
-
Ana Maria spune:
Romanul Frumosii invinsi este publicat de Polirom.
Tot Polirom a publicat si un volum de poezii scrise de Coehen (recenzia mea aici http://www.bookblog.ro/x-ana-maria-petritan/cartea-aleanului/)
Daca nu l-ai gasit in librarii, incearca prin comanda online.
-
Jen spune:
ba sunt traduse. frumosii invinsi si joaca favorita au aparut la polirom. mai e un volum de versuri, cartea aleanului (the book of longing), tot la polirom.
http://www.polirom.ro/catalog/listare(01,,cohen,,,,data_introducere,DESC).html
-
St. Andra spune:
thnx guys, direct in librarii ma duc!!!
@ana maria: felicitari pentru recenzie! -
mace spune:
Sincer, eu il prefer pe un Bukowsky chiar daca acesta este un mic copil pe langa Sade. Scriitorul francez nu s-a eliberat de lanturi desi a stat foarte mult dupa gratii. In “Justine” mi-a displacut moralitatea sa ascunsa sub descrierile cu lux de amanunte a unor impreunari sfinte, caste si hidoase.
“Incestul” continua pe acelasi plan, iar “Cele o suta douazeci de zile ale Sodomei” imi provoaca greata.
Sade este mai moralist decat contemporanii sai, un puritan care are prea multa energie sexuala, Bukowsky mi se pare mai sincer in porniri, mai natural.
Stiu, daca nu iti place aceasta carte si nici de autor, atunci de ce te chinui sa mai postezi un comentariu?
Pe langa faptul ca imi manifest dispretul fata de Sade, vreau sa va intreb un lucru: De ce nu oferiti carti gratuite, in loc sa incurajati oamenii sa plateasca o gramada de bani pentru achizitionarea lor? O parte dintre cartile prezentate de voi si in mod sigur “Cele o suta douazeci de zile ale Sodomei”, apartin patrimoniului national (au peste 70 de ani vechime) deci pot fi reproduse fara consimtamantul nimanui, iar multe dintre ele (o sa spuneti ca sunt subiectiv), pur si simplu nu isi merita banii.
Nu am alta metoda de a spune ceea ce vreau sa spun asa ca o sa fiu cat mai direct:
Pe blogul meu: http://mace-alex.blogspot.com/2008/02/proiect-nou.html
ofer carti interesante, gratuite, traduse in limba romana si fiindca tot l-am laudat pe Bukowsky, va daruiesc una dintre cartile sale – Femei. Nu imi fac reclama (am pus numele blogului meu doar pentru a va arata ca nu vorbesc aiurea si ca nu mi-e teama de consecinte) ci doar vreau sa arat ca aceassta este directia spre care trebuie sa mergem. Daca observi o carte care iti place atunci cititeste-o imediat, nu mai astepta a doua zi cand poate vei face un drum la librarie!
Sigur, asta nu inseamna ca ai dreptul sa iei carti gratis dintr-o parte si le vinzi in alta (sau sa obtii alte avantaje) iar daca intr-adevar apreciezi o carte atunci cumpar-o, dar mai intai convinge-te ca nu dai banii degeaba. -
Alina spune:
Mace, la indemnul tau am downloadat cartea lui Bukowsky si urmeaza sa o citesc, dupa ce termin “Umiliti si obiditi” a lui Dostoievski. La intrebarea ta, “De ce nu oferiti carti gratuite, in loc sa incurajati oamenii sa plateasca o gramada de bani pentru achizitionarea lor?” as putea sa iti raspund ca sunt destul de multi oameni care prefera sa citeasca o carte reala decat una virtuala. Sentimentul e cumva mai autentic.
Oricum, initiativa ta este foarte laudabila si daca e si legala atunci e perfect.
-
dlskla spune:
Impreunarile din Justine nu mi s-au parut, scuza-ma ca ma bag la discution si eu, asa tardiv si poate neinspirat, deloc caste si chiar deloc sfinte, cum ar putea? odata ce-s impreunari,unele…sadice, nu-i asa? dar ma rog, descrise rece si cu pregnanata de-ti ramin imaginile o vreme fixate-n simturi;Nici Buk nu mi se pare deloc mic copil pe linga Sade.In ce sens, mic copil? Dar se poate spune, ma rog, ca e mai sincer in porniri, mai natural, desi cred ca altfel stau totusi lucrurile. Si mai spun ca da, e super ca se poate afla Femei astfel, prin descarcare, e un act generos si util, dar sa fie asa, un pas, o ademenire, caci rasfoitul cartii pe indelete e cu totul altu-n savoare…Si daca ar fi dupa mine as indemna sa-l citim pe intregul Buk tradus, de la Femei la Pulp, Posta si Factotul la poemele de ciine. E un cinic melancolic. Chiar ma gindesc sa copiez De duzina cap coada si sa-l public sub semnatura mea, De duzina, de dlskla (un roman al lui Charles Bukowski, un geniu flegmatic).La buna lectura
-
mace spune:
dlskla: Desigur, rasfoitul cartii pe indelete e altceva dar mai intai ea trebuie sa iti “intre in sange”, citind-o exact in momentul in care o descoperi. Parerea mea e ca nu trebuie sa existe acel decalaj dintre momentul cand aflii de ea si momentul cand poti efectiv sa o citesti. Si da, mi se pare cel mai corect gen de ademenire. Si eu as vrea sa il citesc pe intregul Bukowsky tradus, dar pana acum am gasit numai “Femei”.
Impreunarile nu sunt deloc caste si nici sfinte dar Justine, pe tot parcursul romanului reuseste sa-si pastreze castitatea si sfintenia, sigur pe un plan spiritual, asta este miza cartii.
Alina: Este cat se poate de legal. Iar cartea virtuala este doar un “teaser”, ea nu va inlocuii prea curand cartea tiparita. Totusi ea este utila datorita motivelor pe care le-am expus mai sus.
Va urez succes si cu siguranta ne vom mai auzi.
P.S: ultima propozitie nu sugereaza faptul ca nu mai vreau sa vorbesc cu voi decat peste o buna bucata de timp… -
Pingback: Cele o suta douazeci de zile ale Sodomei sau Scoala Libertinajului | Uni Ego
-
Stefan M. spune:
@ Oedip (26 iunie 2007 – 2:45 pm)
“(…) nu se poate sa nu ramai surprins ca cineva, la vremea aia poate sa debiteze asa ceva.
Dupa cum spui chiar tu, este vorba despre “faptul ca o minte a putut gandi asa ceva intr-o epoca relativ rigorista” — ceea ce nu este deloc fascinant. Epoca este rigorista, nu mintea. Dealtfel… iata dovada!
:))Valorile si moravurile se schimba, epocile vin si trec, o parte din om se civilizeaza si o alta parte ramane aceeasi. Rationalul si instinctul… le ai pe ambele, ambelor le dam curs, cu cat o facem mai bine cu atat mai armonioasa fiinta la interior si automat si la exterior.
Din cate stiu… cu cat ne intoarcem mai mult in timp cu atat gasim un grad mai mare de libertinaj. Comunicarea era mai proasta decat in prezent cand… ai avea impresia ca traim in era porno, dar de fapt mai mult se latra decat se musca, sexul fiind intr-o mai mare proportie teoretizat, comercializat, mediatizat… profit, rating etc. Insa oamenii prezentului nu fac nimic din ceea ce nu s-a facut si in trecut, ba poate chiar mai putine. Din punct de vedere sexual.
-
Alexandra spune:
Trebuie sa ai o mare putere de caracter s i mult sange rece pentru a citi atrocitatile descrise in carte. Sunt convinsa ca nu sunt un produs al imaginatiei ci relatari din viata reala,Sade insusi un libertin convins. Daca mi-ar fi stat in putere nu as fi permis niciodata publicarea papirusului lung de 10.2 m pe care Sade si-a asternut ororile.
Andrei Rosca spune:
26 iunie 2007 | 1:30 pm
pssss. Ama, iar l-ai omorat pe Mihnea. Iar ii ban-eaza astia site-ul in toata Thailanda. :)