Concurs
Scris de bookblog.ro • 5 ianuarie 2010 • in categoria Altele
Avem trei cărţi pentru copii, oferite de Editura Mladinska. Ca să cîştigaţi una din ele, trimiteţi pe adresa mihaela[at]bookblog[ro] sau lăsaţi un comentariu la acest post cu răspunsul la întrebarea De care carte din copilăria voastră vă este dor? Scrieţi şi motivul pentru care aţi ales-o.
Sunt atîtea care au dispărut, cred e bine să ne aducem aminte de ele.
Ultima zi de concurs e duminică, 10 ianuarie, cîştigă cele mai convingătoare răspunsuri. Iată şi cărţile premii:
Edit: Ce rău îmi pare că sunt doar trei cărţi! Mi-au plăcut amintirile voastre, m-a bucurat să le citesc şi a fost greu să aleg. Însă într-un final am decis: Adriana, Dana şi Irina vor primi cărţi. Nu vă întristaţi, săptămîna viitoare vă invit la un nou concurs.
Citeste cele 9 COMENTARII si spune-ti parerea!
-
abramburika spune:
Hop si noi la concurs!! Am mai scris eu pe blogul meu despre o carte pe care nu o gasesc nicicum din copilaria mea. Este vorba despre Ce ne povestesc Milena si Crina de Ioana Postelnicu. Prin bunavointa unei bloggerite am reusit sa intru in posesia unei copii xerox si sunt tare fericita. Abia astept sa o recitesc. Nu mai tin minte mare lucru, stiu ca e vorba depsre 2 fetite, aventuri din copilaria lor. Si ca le puneam pe surorile mele sa mi-o reciteasca, la infinit, ca deja cand ma vedeau cu cartea la subtioara li se ridica parul in cap… hahahhahaa.
Alte carti pe care le-am citit cu drag sunt Ciresarii de C-tin Chirita, Habarnam, Luna Betiluna si Dora Minodora.-
Ana-Maria Gunta spune:
Nu pot sa cred ca ai facut rost de Milena si Crina!!!! Mama a fost foarte “saritoare” si a imprumutat-o “definitiv”…. Te rog mult de tot spune-mi de unde esti si daca as putea sa o xeroxez si eu. Adresa mea este anamaria@dotdesign.ro. Multumesc mult de tot!!!! Ana-Maria
-
-
capreleirinucai spune:
of, ce le mai iubeam si eu pe luna betiluna si dora minodora, dar parca mai tare pe habarnam. sau nu, pe doctorul aumadoare! si pe prichindelul lui jules verne, si pe ciresari, pana de gaita a passionariei stoicescu si cate si mai cate. din fericire, copilaria mea n-a fost saraca in povesti, mama isi facuse relatii (ca doar asa se obtineau toate pe vremea aia) la casa cartii si cumpara tot ce se publica mai bun in materie de carte pentru copii. cartile erau cel mai grozav cadou, inainte de ziua mea sau de mos gerila scotoceam toata casa, nu mai aveam rabdare sa vad ce o sa mai primesc. daca dadeam de un teanc de carti eram cea mai fericita.
prima mea mare dezamagire a fost la sfarsitul clasei intai – am luat premiul 1, insa am primit doua carti de poezii pentru copii din cele uracioase, cu pionieri si tovarasul multiubit, cele pe care mama le evita cu hotarare. in poza oficiala am iesit cea mai trista si imbufnata din toata clasa, tin minte si acum ca abia ma stapaneam sa nu plang.
in clasa a doua, ziua mea. invatatoarea cu simt de raspundere – ne cumpara la fiecare un mic cadou din “fondul clasei”. pentru ca eram 3-4 nascuti in aceeasi saptamana, am primit fiecare cate o carte, aceeasi desigur, ce se gasea mai nou saptamana aia in librarii, nici nu-mi mai amintesc ce era. eu o aveam deja, evident.
ca o favoare speciala invatatoarea s-a dus si mi-a cumparat alta in loc. si pe asta o aveam. in dublu exemplar (era prichindel, o carte minunata despre un baietel orfan, o carte complet necaracteristica pentru jules verne dealtfel). in concluzie: am primit un pulover oribil si am ramas cu impresia ca invatatoarea ma uraste. pai nu? -
Kittutza spune:
Hmm, nu cred ca “Heidi” a disparut, dar mie de ea imi este dor. E prima carte pe care am citit-o. M-a impresionat foarte mult. Eu am crescut cu bunica mea si intr-o oarecare masura ma regaseam in Heidi cea pe care o ingrijea bunicul ei. Uneori pierdeam ore intregi citind (fiind foarte mica, citeam mai incet) si simteam ca sunt parte din poveste, ca eu sunt Heidi. Sufeream si ma bucuram odata cu personajele. Era o lume fascinanta, fara sa exagerez.
Cartea aceea am primit-o de la mama, care era foarte mult plecata de acasa si probabil de asta a insemnat si mai mult pentru mine. Din pacate, am imprumutat-o cuiva si nu mi-a mai inapoiat-o niciodata. Cand mai vedeam coperta cartii prin vitrine, mereu aveam un sentiment placut… parca imi aduceam aminte de niste intamplari din viata mea.
La concursul asta particip pentru surioara mea, care tocmai a implinit 4 ani :P
-
Cris spune:
“Voinicel in lumea cea mare”, o carte de care imi aduc aminte cu mare placere. M-a incurajat sa pornesc singura la drum, sa cred in propriile-mi puteri, sa devin un om mai bun. Nu stiu cat este de “celebra”, sau cati isi amintesc de ea, dar eu o pastrez cu grija. Autoarea a reusit, discret, sa evidentieze trasaturi valoroase, ca cinstea si omenia. A strecurat in poveste si cateva lectii utile de viata, cum ar fi faptul ca excesele de orice tip (prin muncă, stil de viaţă) aduc suferinta. De asemenea, cruzimea si inflexibilitatea nu ar trebui incurajate, si nici acceptate.
Ce-mi doresc… ca si copilul meu sa fie un “voinicel”, capabil sa treaca peste capcanele vietii, si din care sa iasa mai increzator in fortele proprii, cinstit si corect fata de el de cei din jur.
Si pentru ca concursul m-a provocat, am recitit cartea…
http://talentedenazdravani.ro/blog/2010/01/10/voinicel-in-lumea-cea-mare/ -
Adriana spune:
Pentru mine “Insula misterioasa” si mai apoi “Robinson Crusoe” au fost cartile care mi-au marcat copilaria. Imi aduc aminte ca eram atat de fascinata de “Insula misterioasa”, incat aveam un caiet in care imi notasem cum se face sticla, cum se cultiva plantele, cum se calculeaza timpul, ca doar nu se stia niciodata cand puteam ramane izolata :) Aveam cort (facut din paturi in camera buna de la strada), aveam lanterna pregatita tot timpul, plute facute din coceni, cand mergeam la tara aveam harta judetului in geanta…. 2 ani de zile ne-a tinut toata nebunia si pe mine si pe fratele meu. Si azi recitesc cu drag capitole din carte. Sper doar ca fiica mea (care acum are 1 an si 3 luni) sa nu fie unul din multii copii blocati in fata unui calculator, si sa se bucure de un un cort din paturi facut in sufragerie :)
-
Diana spune:
Stiu ca s-a terminat concursul.. dar nu pentru el scriu, ci pentru o intrebare: “De care carte din copilăria voastră vă este dor?” Mi-e dor de Apolodor al lui Gellu Naum !! Am cautat cartea prin librarii, dar nu am gasit decat una singura, cu niste desene mai degraba infricosatoare decat calde. Carticica pe care o aveam eu in copilarie il facea pe Apolodor cel mai bun prieten calator, si nu un pitic zgribulit. Mi-e dor, mi-e tare dor de-Apolodor!
Si inca ceva: aveam niste prieteni aventurieri.. stiu ca tata imi scrisese numele lor pe coperta, in dreptul fiecaruia, ca sa-i tin minte. Imi aduc aminte de Nela, care tipa ingrozita “Aoleu! m-apuca raul/ Ca ma papa popandaul!” In rest.. da, mi-am pierdut si prietenii aventurieri..
Ce vremuri!
Dana spune:
5 ianuarie 2010 | 3:20 pm
Buna, sunt noua pe blog, dar imi place! Si, ca mamica a carei fata a inceput sa fie fascinata de carti la cei 3 ani ai ei, imi dau seama ca va trebui sa reinnoiesc foarte curand biblioteca.
Din copilarie imi amintesc cel mai mult de Habarnam si Cepelica, dar cartea impreuna cu care am trait o mica aventura a fost “Corabia timpului”. Nu este chiar pentru copii, dar pe mine m-a fascinat. O gasisem in biblioteca matusii si, fiind de felul meu timida si neavand indrazneala s-o cer cu imprumut, o citeam pe furis ori de cate ori mergeam in vizita, de nu stiau ai mei pe unde sa ma caute. Imi amintesc de o suita de personaje care treceau prin diverse aventuri, dupa care se rataceau in ceata (la propriu) si se intalneau mult mai tarziu, cand erau schimbati si ajungeau sa se recunoasca abia dupa un timp.
Acum vreo doi ani, mergand in vizita la rude, am revazut cartea in biblioteca si am avut o dubla surpriza placuta: a regasirii si a faptului ca autoarea, Monica Pillat, imi fusese profesoara la facultate, fiind chiar una din preferatele mele.
Abia astept sa traiasca si Diana mea aventuri asemanatoare!