Concurs: Poveștile Lipscaniului
Scris de bookblog.ro • 7 martie 2012 • in categoria Altele, Concursuri
Bookblog se întoarce și luna aceasta cu concursuri în parteneriat cu Fundația Calea Victoriei. Astfel, aceștia pregătesc în luna martie ateliere și evenimente noi și interesante. Concursul de luna asta vă aduce un loc la Poveștile Lipscaniului, din 21 martie, cu scriitorul Eugen Istodor. Suntem siguri ca există destui pasionați printre voi, așa că vedeți mai jos ce aveți de făcut ca să câștigați un loc.
Iată un sumar al evenimentelor și atelierelor de luna aceasta (restul le găsiți pe site-ul fundației):
Istoria religiilor: notiuni, metode, autori, din 6 martie, cu Mario Barangea
Povestile ca metafore ale dezvoltarii de sine, din 7 martie, cu Monica (Brandusescu) Gaitanaru
Anii ’30: o incercare de antropologie literara, in 14 martie, cu Mirel Banica
Descopera Calea Victoriei, in 17 martie, cu Anita Sterea
Introducere in istoria filmului, din 20 martie, cu Anda Cruceanu
Povestile Lipscaniului, din 21 martie, cu scriitorul Eugen Istodor
Descopera Parcul Ioanid, in 24 martie, cu Anita Sterea
Descopera Centrul Vechi al Bucurestiului, in 31 martie, cu Anita Sterea
Pentru a câștiga un loc la Poveștile Lipscaniului, din 21 martie, cu scriitorul Eugen Istodor, trebuie să ne lași un comentariu în care să ne spui de ce îți place Centrul Vechi al Bucureștiului sau de ce nu îți place. Ai timp până pe 20 martie, ora 12:00.
Câștigătorul va fi ales prin tragere la sorți și va primi detaliile în mail. Mult succes!
Citeste cele 5 COMENTARII si spune-ti parerea!
-
Pingback: polimedia.us/fain
-
Raluca spune:
De fiecare data cand vizitez un oras, fie el in Romania, sau in afara, mereu sunt fascinata de centrul acestuia, pentru ca presupune frumusetea unui timp apus si modernitatea prezentului. Centrul vechi al Bucurestiului este cu atat mai fascinant cu cat nu-i cunoastem toate povestile.
-
marie-jeanne urseanu spune:
daca ar fi sa ma rezum doar la o amintire a copilariei mele, imi plac povestile centrului vechi al bucurestiului pentru ca bunica ma plimba de mana prin oras, povestindu-mi toate evenimentele epocii postbelice. am ramas cu senzatia ca peretii cladirilor au pastrat amprenta si atmosfera timpurilor monarhice, iar acum am datoria, ca parinte sa povestesc la randul meu fetitei mele. bunica mi-a pus magazinul istoric in mana, inca de pe vremea lui ceausescu, numai pentru a iubi istoria, a-mi cunoaste orasul, si tara, pentru a ma invata sa gandesc despre ceea ce aflu, din punct de vedere istoric. ce sa mai adaug, imi place istoria romantata a orasului meu, ascultata la o ceasca de cafea calda…prea am trait vremuri real de dureroase!
-
Catalina spune:
Primul loc care mi-a atras atentia cand m-am apropiat de centrul vechi a fost Biserica Rusa ca o bijuterie. Apoi am inceput sa descopar si inca mai am prlejuri de uimire. Poate de aceea nu o sa ma plictisesc niciodata de coltul acesta in acelasi timp ingrat si fermecator de Bucuresti. Am descoperti pe rand studioul Casandra cu piesele studentilor de la UNATC, curtea sticlarilor cu peretele de sticla colorata ce da pe strada Soarelui, masuta din balconul Absintheriei Sixtine de unde poti contempla straduta Covaci, Hanul cu Tei prin care era o placere sa treci inainte de terasa cu umbrele stridente, Hanul lui Manuc pe care pot sa mi-l imaginez decor pentru multe povesti vechi. Dar mai sunt si lucrurile marunte, mirosul de fum, tocurile scorojite ale vitrinelor, lumini slabe din locuinte mizere, leandrii balcanici care apar pe balcoanele inguste cand incepe sa se incalzeazca, babilonia de la terase. E inima orasului vechi si nou.
Simone spune:
7 martie 2012 | 12:53 pm
Ah, ce mi-ar placea! Acum ceva timp am scris un articol pe blogul meu exact de ce imi place centrul vechi…
“Exista o atmosfera specifica centrului istoric al Bucurestiului despre care am uneori senzatia ca nici cel mai talentat scriitor nu o poate agata de literele alfabetului, nu o poate inchide in cuvinte depasite de vremuri care au fost sau vor veni.
Vara, insa, magia acelor strazi este mai profunda ca niciodata. Strazile prafuite sub talpile obosite de drumurile capitalei, turisti fascinati de ruinele unui oras interbelic, turisti din vecinatate, turisti exotici, turisti prea balani, turisti prea bronzati, prea multe feluri de turisti, prea multe aparate de fotografiat, prea multe povesti, prea multe ruine, prea mult praf.”
Articolul e mai lung, asa ca va invit sa il cititi pe blog :) – http://www.simoneciel.ro/2009/01/09/fantome-pe-lipscani/
Felicitari pentru site, imi place la nebunie!