Autor: Paul-Loup Sulitzer
Rating:

De autorul acesta am auzit culmea! de la o profă de franceză care mi-a dat cu ţârâita, întâi romanul Învingătoarea - pe care l-am terminat şi uitat acum 2 săptămâni şi cel menţionat - proaspăt citit.

Ideea - libertatea unui om al mării care se ţine departe de civilizaţia europeană în zona maritimă asiatică.

Eroul, Kai O"™Hara, al 12-lea cu acest nume, continuă tradiţia aventurieră a şirului său de strămoşi. Primeşte moştenire cea mai rapidă corabie cu pânze din Oceanul Indian precum şi un echipaj de ibani sau dayaci ai mării ce obişnuiesc să taie capetele duşmanilor. Ibanii primesc numere în loc de nume Ka 1, Ka 2... semănând astfel lui Kai O"™Hara 12. Eroul e ajutat de bunica sa chinezoaică şi de aliatul acesteia Ching care are rude peste tot şi posibilitatea de a-i oferi eroului încărcături şi prilejuri de a-şi vântura corabia prin şapte mări asiatice.

Este de fapt o corabie de mercenari care, ce-i drept, nu-s angajaţi la treburi murdare, dar care nu refuză nicio luptă atunci când li se oferă cel mai mic prilej. De aceea, cartea e plină de bătălii mici, mai ales pe uscat, în China, insulele din Pacific, Indonezia, Cambodgia, de probe de îndemânare, de vitejie, de muşchi, de femei (eroul îşi are porţia de 3 femei deodată) sau peripeţii de băutură (deşi aici nu excelează). Kai O"™Hara nu are niciun ţel, în afara aceluia de a fi tot timpul pe mare, îşi arată iscusinţa în tot felul de împrejurări, dar nu ştiu cât de relevante mai sunt acestea după lectură. De exemplu în templul de la Pnom Tphef unde i se întinde o cursă, va străbate un labirint subteran, dayacii îşi vor trimite săgeţile otrăvite şi va reuşi să scape după ce-i administrează duşmanului său de moarte - oare de ce tocmai un englez?! - o bătaie sănătoasă.

După aventuri şi răpiri prenupţiale, îşi va asigura în sfârşit descendenţa, va exista un Kai al 13-lea care la sfârşitul romanului va trece prin aceleaşi tipuri de iniţiere ca şi tatăl său.

Cartea vorbeşte despre spaţiul maritim asiatic, despre superioritatea sau neînţelegerea civilizaţiilor de acolo, cu o fascinaţie similară celei a lui Malraux din Calea Regală sau a lui Kipling din Kim sau Cartea Junglei, singurele cărţi citite de erou. De remarcat continuitatea admiraţiei pentru aventurieri inculţi, care nu se pot exprima decât cu mare dificultate în scris, eroului îi ia 2 săptămâni pentru a scrie 3 rânduri într-o misivă. În schimb Kai e un poliglot nativ ?! - ştie peste 20 de limbi şi dialecte, un vânător în genul lui Old Shatterhand, un marinar atât de priceput încât îşi poate conduce o vreme singur corabia. Reţeta cam asta e - insolitul asiatic (triburi, relaţii chinezeşti obscure, tăietori de capete, temple părăsite) cu fascinaţia mării şi cu continuarea unei tradiţii de familie. De asemenea gustul unei epoci apuse de la începutul secolului 20.

Ca ticăloşi îl avem pe Archibald, un englez care îi face rău lui Kai în mai multe rânduri, fiind de altfel un hoţ şi un escroc de pomină. Moare rupt în bucăţi de o bandă chinezească. Apoi pe Sharkley, un căpitan de balenieră care îi strică gratuit corabia lui Kai şi pe care-l va urmări şi scufunda după câteva luni de hăituială. Apoi urmează diferiţi contrabandişti, vameşi, oameni ai civilizaţiei care pretind acte de proprietate sau de identitate. Nimeni nu are aşa ceva, fiindcă libertatea înseamnă inexistenţa birocraţiei.

Intelectual, cartea este nulă. Un fel de combinaţie de iluminism târziu cu ecologism. Natura virgină şi sânul ei protector sau nu. Colcăie de şerpi, dar lipsesc ideile. Afişează o simpatie superioară pentru chinezi, dar nemotivată. Faptul că se mănâncă cobre sau o placentă umană te înfioară, dar... e adevărat, atmosfera creată e verosimilă, personajele nu sunt preţioase, vorbesc natural, e ca şi cum ar fi. Totuşi când un personaj dă să aibă ceva păreri proprii e definit ca vorbăreţ, ca moară stricată şi nimeni nu-l ascultă. Kai devine astfel un hedonist, morala sa e cea a unui sălbatic şi cel puţin pe Sharkley îl doboară, fiindcă acesta obişnuia să lase balenele prea mici să fie sfâşiate de rechini după ce le harponase. Într-un cuvânt, o carte de reverie şi de voiaj prin mintea unui primitiv.

Reviewer: Gabriel Adrian Mirea