Autor: Otto Rahn
Rating:

(ediţia în limba engleză)

Sfantul Graal a fost cupa care a servit la Cina cea de Taina, apoi ca receptacul al sangelui lui Cristos la rastignire. Cupa ar fi fost transportata, mai apoi, in Marea Britanie, de catre Iosif din Arimateea si Nicodim, ceea ce ne-ar indica o posibila legatura cu traditia celtica.

Originea Graalului este urmatoarea: aceasta cupa ar fi fost taiata de ingeri dintr-un smarald cazut din fruntea lui Lucifer la caderea lui (Hakathriel-Ingerul Coroanei, al carui numar este 666). Pierderea Graalului, sau mai bine zis ocultarea lui, reprezinta pierderea traditiei primordiale. De aici si importantul studio al lui Rahn.

Introdus in mijlocul unor organizatii initiatice, dintre care mentionam misterioasa fraternitate a Polarilor, Otto Rahn, bazandu-se pe scrierile lui Wolfram von Eschenbach si pe operele lui Wagner: Parsifal si Tannhauser, calatoreste in locurile unde se considera ca fiind ultimul refugiu al Graalului: in Pirinei, prin pesterile din Ariego pana la Ornolac in Sabarthes, avand ca tinta ultima Montsegur. Suntem in plin tinut cathar. Un cioban de prin locurile acelea ii povesteste: "Pe vremea cand zidurile castelului Montsegur erau inca in picioare, catharii, cei Puri, pastrau aici Sfantul Graal. Montsegur era in primejdie. Ostile lui Lucifer ii asediau zidurile. Voiau sa ia Graalul pentru a-l tintui la loc in diadema Printului lor, de unde cazuse pe Pamant, atunci cand au cazut ingerii. Atunci in clipa cea mai ingrijoratoare, un porumbel alb a venit din cer si a despicat Taborul cu ciocul. Esclarmonde, Pastratoarea Graalului a aruncat nestemata in munte. Muntele s-a inchis la loc. Asa a fost salvat Graalul".

Catharii considerau pamantul un infern. Aceasta secta dualista considera ca in Univers actioneaza doua forte: Binele, reprezentat de Dumnezeu si Raul, reprezentat de Lucifer. Oamenii, ingeri cazuti, corespund ambelor principii: in aspect spiritual, omul este Opera Cuvantului Divin, iar in aspect corporal reprezinta opera lui Lucifer. Catharii isi indeplineau ceremoniile cultului lor in paduri si pesteri. Ei nu acceptau Euharistia catolica, considerau ca Trupul lui Cristos nu este nici pe altar nici in mainile preotului, ci el este comunitatea celor ce practica Biserica Dragostei. Puritatea lor a fost laudata chiar de Sfantul Bernard de Clairvaux, si chiar aplicata mai tarziu de Sfantul Francisc din Assisi.

Si totusi, sa fi fost necesare masacrele ordonate de Biserica Catolica impotriva lor? Inclin sa cred ca da. Doctrina reincarnarii, sinuciderea si dualismul acestei erezii, vin impotriva oricarei traditii veritabile. Oricum, unele aspecte ale doctrinei lor, cele care tin the latura ezoterica puteau foarte bine sa fii fost pastrate pana in zilele noastre. Si chiar sa mai existe astfel posibilitati de initiere in cadrul Crestinismului, lucru pe care Catolicismul nu il poate oferi.

Cartea e interesanta, si merita a fi citita pentru informatiile care tin de istoria acelor locuri, a bisericii Catolice, a diferitelor miscari eretice din acele vremuri, si pentru genealogia familiilor aristocratice din Franta.

Reviewer: Bogdan Scupra