Cultura – între accesibilitate socială şi accesibilitate cognitivă
Scris de bookblog.ro • 1 aprilie 2009 • in categoria Altele
Zilele trecute, în cadrul unei emsiuni TV s-a pus problema declinului educaţiei din ultimii 20 de ani. Printre invitaţi s-au numărat ministrul educaţiei, liceeni, studenţi, dar şi personalităţi din showbiz. Pe lângă faptul că nimeni n-a reuşit să dea un răspuns cât de cât coerent la întrebarea ce s-a întâmplat cu învăţământul românesc şi de ce nivelul intelectual şi cultural al elevilor este tot mai prăpăstios, invitaţii n-au reuşit decât să se isterizeze, rezultând un adevărat dialog al surzilor. Nimeni nu s-a hazardat să facă o legătură între nivelul învăţământului şi nivelul educaţional al elevilor, pe de o parte, şi calitatea culturală a societăţii în care trăim. Florin Călinescu a fost de-a dreptul mintos, punctând, la finalul emisiunii, că ei, elevii, sunt de fapt adevărata problemă.
Eseul următor este o perspectivă sociologică asupra relaţiei dintre cultură şi societate, care vrea să spună că prostia nu doar se ia şi se dă, ci mai ales se învaţă. Unde? Peste tot...
1. Dezumanizarea modernă
"Grăbiţi să consumăm tot mai rapid informaţii, am fi condamnaţi să le eliminăm la fel de repede. Rupţi de tradiţii şi abrutizaţi de exigenţele unei societăţi a plăcerilor, lipsiţi de curiozitate spirituală, ca şi de apropierea de marile opere ale trecutului, am fi condamnaţi să ne bucurăm de uitare şi să ne mulţumim cu satisfacţiile goale ale clipei. " (Tzvetan Todorov, Abuzurile memoriei)
[Citeşte mai departe pe secţiunea de Ştiinţe umaniste şi religie]
Citeste cele 5 COMENTARII si spune-ti parerea!
-
Birbal spune:
Cauzele sunt multiple si nu cred ca poate exista un singur vionvat iar de la un timp in coace parca nimic nu mai evolueaza cum ar trebui. Procesul este complex si fiecare as aduce aportul la indobitocirea populatiei. Din punctul meu de vedere radacinile pornesc din familie, unde parintii sunt prea absenti din viata odraslelor iar acestia trebuie sa-si omoare timpul cu televizorul unde slava domnului ai ce “vedea”, internet si alte domenii ce te fura si par interesante, la prima vedere. Si apoi de aici trunchiul problemei se ramifica in nenumarate directii. Stau si ma gandesc ca la toate materiile din scoala, cu exceptia uneia singure, chimia, pe care le-am invatat de placere si le-am inteles a fost datorita profesorului si dragostei acestuia pe care a reusit sa mi-o transmita. La chimie a fost exact opusul, datorita faptului ca pedagogul care ne prezenta aceasta materie era total pe din afara, m-a ambitionat sa invat singur acasa si sa-mi demonstrez ca pot intelege si fara scoala.
Parerea mea ca invatamantul in momentul de fata e intr-un punct foarte degradant dar nu e principalul vinovat de ceea ce se intampla. -
Silviu Man spune:
tind sa-i dau dreptate lui Birbal. Dupa numai 7 ani de acasa (“acasa” insemnand cretinizare lacoma prin tv si internet, in absenta parintilor), nici nu e de mirare ca nimeni nu are chef de invatat. nici profesorii, nici elevii. iar profesorii sunt (si vor fi din ce inca mai mult), sa nu uitam, fosti asemenea elevi.
Ivy spune:
1 aprilie 2009 | 11:55 am
Din punctul meu de vedere educaţia românească a ajuns în acest punct din cauza ambelor părţi. Profesorii sunt vinovaţi pentru că nu atrag deloc elevi pentru că sunt reci, distanţi sau indiferenţi şi fac totul ca sa fie făcut ( ce lectie am făcut data trecută ? păi lectia x..bun azi predăm y…data viitoare vă ascult)…pe cealaltă parte şi elevi sunt vinovati pentru că nu învaţă aşa cum ar trebui…