Esti aici: bookblog.ro » Altele, Ionuca » Cură de dezintoxicare
Cură de dezintoxicare
Naiba ştie cum am ajuns în situaţia asta. Îmi amintesc că vorbeam cu Laura şi ca ne plângeam de cât de multe cărţi necitite avem, de cât de multe cărţi mişto vrem să ne cumpărăm, de timpul care nu ţine cu noi şi de portofelul mai mult gol de la o vreme încoace.
Şi nu mai ştiu nici cine a venit cu propunerea, dar cred că eu am fost aceea.
- Auzi, ce ar fi să nu ne mai cumpărăm un timp cărţi? Aşa, să facem o pauză… o lună sau cam aşa ceva. Nu, nu! Nu o lună, e prea puţin. 3 luni să fie! Ce zici? Rezistăm oare 3 luni fără să ne cumpărăm nici măcar o carte?
Am început cura la 1 decembrie şi mă gândesc cu groază că mai am de aşteptat până la 1 martie. Iar editurile parcă vor să-mi facă în ciudă: scot cărţi după cărţi, care mai de care mai bune şi mai frumoase. Nici nu mai intru în librării. Chiar nu am de ce. Faptul că mângâi copertele şi mai citesc pe furiş o pagină-două nu îmi potoleşte pofta nebună de a pleca acasă cu ele.
Pe biblioteca mea s-a aşezat praful, nu pentru că nu citesc cărţile pe care le am, ci pentru că nu am avut de ce să reorganizez cărţile. Îmi făceam o cană mare cu ceai, o aşezam pe măsuţa de lângă bibliotecă, apoi luam toate cărţile de pe rafturi, le punem pe jos, le ştergeam de praf, le mângâiam, apoi le aranjam iar, într-un nou mod: după culoare, după mărime, pe edituri, în ordinea alfabetică a autorilor etc. Adio zile cu miros de cărţi!
Poate că o astfel de cură face bine contului meu, dar moralul meu de bookaholic este la pământ. Cred că încep să-i înţeleg pe cei care se lasă de fumat. E greu, dom’le, e tare greu!
Scris de Ionuca
Nu. Ne. Interesează.
Ba. Ne. Intereseaza.
Sunt cărţi de care nu m-aş mai putea îndepărta.Mort fiind, le-aş purta în sângele meu parfumul,fascinaţia şi cruzimea…poate aş fi şi eu doar o formă a lor de existenţă, nimic mai mult, şi desigur aş fi fericit, nu mi-ar displace. Dar te înţeleg, uneori mă vedeam şi pe mine în dependenţa mea disperată şi cam ridicolă (eram un fel de animal livresc care aproape nu mai comunica, stând cu botul proptit în mâlul cald al lecturii,sponsorizat de maman şi papa, cam izolat, cam indiferent la rest…)nu era chiar bine, totuşi, că abia făceam faţă ca să zic aşa, exigenţelor sociale, buahhh, aşa că la un moment dat m-am cam dedat la nişte accese de independenţă, de refuz.Îndobitoceşte-te – a fost deviza mea o vreme, căci simţeam că viaţa e în altă parte, sub alt nume, nu în cărţi. Aveam dreptate, viaţa mea chiar era şi în altă parte, şi în acest altă parte am trăit cu frenezia şi orbirea cu care înainte citeam viaţa. Acum stau şi mă întreb ce căutam totuşi acolo, între pagini ? Prăbuşit într-o viaţă care nu era a mea, deşi poate fiecare particulă din mine se identifica la răstimpuri cu acele vieţi scrise? Vorba ta, cum naiba ajunsesem aici, în situaţia asta? Apoi, încet, lucrurile s-au mai liniştit. Acum nu mai am tremurul acela de drogat când intru în librării mângâind şi răsfoind cărţi chiar la un mod cam lasciv, ameţit de frumuseţea lor promiţătoare şi realmente periculoasă pentru buget, cum bine zici. Mă întâlnesc cu o carte nouă odată pe lună, şi asta după ce caut răbdător. Încerc să nu redevin servul unui viciu, dar nici să nu abandonez deliciul său orgiastic…pe undeva pe la mijloc.Nu cred că e vorba de dezintoxicare în ceea ce spui, căci cărţile pe care intuiesc că le parcurgi nu conţin E-uri, sunt convins, scrii prea fain, aşa, expresiv şi tensionat. Cred că e vorba de altceva…
Cura asta…trebuia sa te faca sa citesti tot ce aveai in biblioteca si nu citisei…asa ca pune frumos mana si citeste ce ti-ai cumparat si n-ai citit si incearca sa uiti ca n-ai mai cumparat carti…faci aceeasi greseala ca si fumatorii: Te plimbi numai pe langa Tutungerie.
@ nevermind: Asta. Este.
@ luciat:
@ delaskela: Mi se pare greu ca un bookaholic impatimit cum cred ca erai, sa ajunga sa “scape de microbul” asta. Ai perfecta dreptate – viata nu e in carti, dar zau ca uneori o prefer pe ce pe care o citesc. Cat despre viciul asta, al lecturii, vreau sa-l am mereu
@ fanel: :-S Pai, daca imi plac asa mult librariile, ce sa fac??? Culmea, acum toti se gasesc sa-mi imprumute carti, asa ca ale mele tot necitite raman
)
o obsesie de nota 10. textul in schimb nu i face cinste.
Spor la treaba !
bun
Succes! Si eu am avut o tentativa la inceputul anului trecut, un fel de New Year’s Resolution, sa nu imi mai cumpar carti. Am rezistat o luna si ceva
Poate o sa fii mai tare decat mine!
Imi cumpar constant aproximativ trei carti pe saptamana. Am doar 19 ani si prefer sa dau banii pe carti, bani pe care nici eu nu stiu exact de unde ii am. Vorba ta, chiar daca am ce sa citesc tot nu ma pot abtine sa nu cumpar, si inca mai sunt fericit cand cineva imi imprumuta vreo carte pe nepusa masa… Am zambit cand ti-ai descris ritualul, caci partea cu scosul lor din biblioteca si asternutul pe jos imi pare foarte cunoscuta (:D)… La un calcul estimativ as putea spune ca in ultimul an mi-am cuparat carti in valoare de… oh, nici nu vreau sa ma gandesc, si totusi nu stiu de unde am bani. Insa cand vreau sa-mi iau o carte mi-o cumpar cu orice pret, chiar daca asta inseamna sa nu mai mananc la scoala o sapatamana intreaga… Scriu asta pentru ca te inteleg, si pentru ca da, NE INTERESEAZA. Pentru ca e frumos acest mod de a-ti petrece zilele… Pentru ca uneori ramai hipnotizat cu degetele managaind coperta unei carti si descumpanit pentru ca nu te poti duce cu ea la casa pentru a o lua cu tine…
Ionuca, mă primiţi şi pe mine în pactul vostru? Tocmai am comandat nişte cărţi şi recent am dat şi un tur al librăriilor, hmmm, cred că ar fi timpul unei cure.
Delaskeia, ai scris adevărat, m-a încîntat ideea de animal livresc (crezi că acum animalul livresc (se)comunică, date fiind grupurile de lectură şi atîtea posibilităţi de interacţiune fără a ieşi prea mult cu nasul din carte? ar fi interesant de discutat). Şi eu mă gîndesc uneori că viaţa nu e în cărţi, dar ar putea foarte bine să fie, apoi cine ştie unde e mai autentică şi toate celelalte…cam aşa cred că arată raţionalizarea unui bookaholic
@ Codru: exersand invata omul, sau cam asa ceva
@ Anca R: eh, o luna jumate tot e bine. Hmmm… oare nu sunt mai eficiente “curele” mai scurte si mai dese, decat astea lungi. Oricum, sa testeze altcineva, ca mie imi ajunge una din asta pe an!
)
@ Liviu: Felicitari, felicitari! Si eu sunt total de acord cu tine: de ce sa dau banii pe tot felul de nimicuri, cand poti sa-mi cumpar carti? Acum imi cumpar cercei, tricouri si alte prostioare si simt ca efectiv arunc banii pe geam. Ma bucur ca vad ca inca mai sunt persoane care gandesc normal
) Spor la cumparat!
@ Mihaela: Mihaela draga, lasa-ma sa sufar singura. Pe bune ca nu merita… bine, portofelului si Laurei le face bine, dar mie NU. Bucura-te de cartile pe care le-ai cumparat si gandes-te ca altii sunt privati de o asemenea delectare. Mai bine bookaholic sarac, decat unul bogat si trist
[vaaaai, ce urat suna, dar altceva nu mi-a trecut prin minte 
]
Imi fac afacere! Spital de dezintoxicare de carti…si pe sestache fac si o filiera de traficanti de carti ca sa am material pentru spital…deci reprofilati-va mafiotilor…secolul urmator e al viciilor literare.”
@ Lili:
) vreau o mama/matusa/verisoara/colega de apartament ca tine!
@ fanel: ce minte diabolica ai! Noi chiar suferim aici, iar tu vrei sa profiti de pe urma noastra. Pffff…
Nu asta se face intr-o economie la care visam sa ajungem….io m-as bucura sa am un popor de viciati de cultura…decat de incultura…atunci mi-as face edituri si librarii si din vanzari as trai ca belferu in ceva insule exotice…Insula Serpilor:))=))