Despre inceput
Scris de Ana-Maria Petritan • 10 octombrie 2006 • in categoria Altele
Initial alesesem alta tema pentru aceasta saptamana. Dar acum prefer sa fac un mic si scurt exercitiu de memorie si de sinceritate. Vreau sa va amintiti cand a inceput prima oara. Derulati in minte sirul evenimentelor si descoperiti prima clipa in care o carte a fost un miracol in mainile voastre. Ati ajuns acolo? Bun. Acum va rog sa retraiti acel sentiment, caci sunt sigura ca energia acelei clipe va poate fi combustibil mult timp de acum incolo.
Ce fel de carte era? Noua, veche? Ce culoare aveau copertile, ce textura? Cum mirosea? A mea a fost veche. Coperti tari, aspre si albastre. Foile erau ingalbenite si aveau mirosul acela dulceag de carte veche. Azi, cand citesc carti vechi, ma mai poticnesc uneori in timpul lecturii, numai pentru a mirosi temeinic cartea. Sunt chiar curioasa daca acesta este un obicei personal ciudat sau mirosul de carte veche incanta pe toti cititorii.
Cum se numea cartea? Va mai amintiti actiunea, personajele? Mereu rostesc numele primei carti cu un fel de zambet de drag pe buze: Singur pe lume de Hector Malot. Cu ea m-am luptat cel mai mult, cu ea am invatat sa citesc, schiopatand, nestiind unde sa fac urmatorul pas, ce inseamna, ce poate aparea dupa el. Va mai amintiti cum era sa citesti silabisind? Cum fiecare pagina intoarsa era un fel de batalie ce aducea dupa sine un intreg razboi?
Acum, dupa aproape doua decenii de la acel moment, cautand adanc in mine, gasesc si influentele acelei prime lecturi. Chiar credeti ca nu exista? Ei bine, eu as indrazni sa emit o teorie cu accente freudiene despre influenta primei lecturi asupra dezvoltarii noastre ulterioare. Sunt convinsa ca episoadele pe care vi le amintiti inca din carte sunt oarecum prezente si in viata voastra. Si sunt sigura ca, la un moment dat ati fost (in realitate sau doar ca rod al imaginatiei) personajul acelui prim roman.
Am incercat doar sa va amintesc sa retraiti una dintre cele mai magice clipe din viata unui iubitor de carti. Este o experienta pentru cunoscatori. Nu am incercat nici sa determin pe cei ce nu citesc sa citeasca si nici nu am tintit spre snobii ce considera lectura un fel de blazon. Iar acum, aruncati o privire in biblioteca dupa acea prima carte si de aveti vreme recititi cateva randuri. Sunt sigura ca simtiti nevoia.
Autor: Ana-Maria Petritan
Citeste cele 14 COMENTARII si spune-ti parerea!
-
Andrei Rosca spune:
“Sunt convinsa ca episoadele pe care vi le amintiti inca din carte sunt oarecum prezente si in viata voastra. Si sunt sigura ca, la un moment dat ati fost (in realitate sau doar ca rod al imaginatiei) personajul acelui prim roman.”
True !
-
Jen spune:
Nu mai tin minte chiar prima carte pe care am citit-o, dar printre primele a fost o carte mare si cartonata de Fratii Grimm… Intr-o vara in care am facut o entorsa la glezna si a trebuit sa stau o saptamana in pat in loc sa alerg prin curte :) A fost o saptamana foarte placuta :D
-
Irinuk spune:
Imi aduc aminte ca era o carte in format de buzunar. Era una dintr-o serie de carti de povesti, cu coperti verzi. Ce imi aduc aminte este ca se spunea ceva in carte despre un smarald. Mai mult decat imaginea cartii, imi revine amintirea mamei care la rugamintea mea de a-mi da ceva sa citesc mi-a adus cartzulia aceea. o sa o caut acasa :-) Cred ca va fi o placere nespusa sa o redeschid.
-
rebecca spune:
Aventurile lui Habarnam!!!!! Prima mea carteCe tare era cartea! Tot timpul imi amintesc de ea. Era foarte groasa, avea coperti cartonate albastre si radeam cu lacrimi cand citeam. Habarnam era dus rau cu pluta. Si imi imaginam tot timpul ca sunt cu ei acolo, in lumea lor pitica. Si mai era si Stietot… Doamne ce carte frumoasa!
-
cristian spune:
“Aventurile lui Habarnam”. Da! Cineva care pomeneşte, în sfârşit, de această carte! Râdeam şi eu cu lacrimi la poantele din paginile ei. Nikolai Nosov, parcă. Nu era foarte groasă, ci mai degraba lata, format mare.
Primele mele cărţi/broşurele au fost cele din care am învăţat să citesc. Fiecare pornea de la o anumită literă.
-
alhambra spune:
nu stiu daca prima citita, dar sigur prima care m-a marcat a fost ‘HAI IN LUNA’! era cu Mac si Cocofifi, furnica FUFU, puisorul MARCEL, etc., daca mai stie cineva… Si m-a impresionat foarte tare cum Mac incerca s-o invete pe Cocofifi (maimutica) matematica si-i spunea ca tre` sa-i intre in cap si ea-si indesa cartea pe dupa ureche si spunea ca nu intra ! :))))) Rezolvarea? S-a gandit sa puna o perna peste un morman de carti, cu siguranta oeste noapte toata stiinta se va muta in capul ei ! Ce simplu ar fi fost…. :)))
-
alina spune:
Mac si Cocofifi
“Cartea in cap sau capul in carte?”
“Imponderabilitatea ma inteapa si ma inteapa”
“Frumoasa-i aritmetica , lalalalala”
“Trenule trenutule suiti in vagoane”
“Dupa torturi vin tortuuri”
“Uite Cocofifi…”Si eu am pierdut cartea cea mai draga a copilariri. O are careva?
-
Ticu spune:
Iata poveste cu Mac, Cocofifi si aritmetica scanata: http://www.scribd.com/doc/11347953/Mac-Si-Cocofifi-Tari-La-Aritmetica
Atat am gasit pe net. Are cineva mai mult? -
Nicoara George spune:
Va rog frumos pe toti cei care ma puteti ajuta sa cumpar cartea HAI IN LUNA- Lucia Olteanu Livia Rusz. Ofer un pret excelent.
Va multumesc! -
nicoleta spune:
Dragilor, fie-va mila si scanati cartea cu Mac si Cocofifi – “Hai in luna”.
Ofer la schimb scanul de la “Aventurile lui Mac” si “Bilete pe adresa prietenilor mei”
aglaja spune:
10 octombrie 2006 | 9:44 am
Draga Ana-Maria,
iti multumesc din suflet pt. acest indemn!
M-ai lasat oarecum fara grai: SINGUR PE LUME a fost si pt. mine prima carte citita singura … Si DA, o mai am, e pt. mine ceva sfint
Si imi mai amintesc de prima mea carte cu basme de Petre Ispirescu, o editie mare, ilustrata, pe care am primit-o impreuna cu prima mea posetica rosie … Ah, scuze, ma iau cu sentimentalisme :-)