Esti aici: bookblog.ro » Altele, Mihnea Simandan » File de jurnal – Grecia

File de jurnal – Grecia

Autor: Aurelia Tolan
Rating:

În decembrie 2006 m-am reîntors în Arad, oraşul meu natal, pentru a petrece sărbătorile de iarnă cu familia şi prietenii. De mai mult de şase luni locuiam în Doha, capitala Qatar-ului, un loc în care, pentru a alunga singurătatea, am citit aproape întreaga geantă de cărţi cu care am aterizat din Thailanda. Înapoi acasă în România, am ales din biblioteca mea şi a familiei alte cărţi care să-mi ţină companie în Orientul Mijlociu.

Dintre cărţile alese în limba română s-a aflat şi File de jurnal – Grecia de Aurelia Tolan, carte care zăbovea necitită pe rafturile din camera mea încă din mai 2002, când autoarea ne-a oferit cartea „cu sinceră prietenie”. Am citit jurnalul de călătorie al Aureliei Tolan nu în Doha, precum îmi plănuisem, ci în Bangkok, unde paginile despre fascinanta Grecie s-au împletit cu aspiraţiile culturale ale acestor doi arădeni.

File de jurnal – Grecia de Aurelia Tolan prezintă două călătorii efectuate de către sculptorul Ion Tolan şi profesoara Aurelia Tolan în Grecia în vara lui 1980 şi 1981. Itinerariul primei călătorii, cea din 1980, este bine documentat, prezentând punctele de interes turistic vizitate de cei doi la volanul propriei lor maşinii. Cea de-a doua parte a jurnalului se concentrează asupra expoziţiei din Atena a sculptorului Tolan în anul 1981.

Jurnalul Aureliei se poate citi ca o lecţie recapitulativă despre istoria Greciei, cu numeroase incursiuni în arta şi mitologia greacă. Dialogul soţilor arădeni reîmprospătează cititorului cunoştinţele despre Mănăstirea Varlaam, Partenon, Tesseion, Acropolis, Mikene, Epidavros şi multe alte destinaţii din Atena şi împrejurimi.

Ceea ce face din File de jurnal – Grecia un adevărat jurnal de calătorie sunt peripeţiile celor doi, mereu îngrijoraţi de situaţia lor financiară, de securistul care îi urmărea peste tot locul şi de starea şubredă a maşinii. Între lecţiile de istorie şi grijile familie Tolan, cititorul descoperă povestea închegării unor prietenii pe viaţă, poveste în care naţionalitatea, limba în care se comunica şi starea materială nu aveau nici o importnaţă. În schimb, cu toţii admirau portretul din lemn sculptat cu măiestrie de Ion Tolan, tabloul Aculinei Straşnei Popa, ritmul chitării greceşti, mâncarea tradiţională „stropită” necontenit de vin roşu şi ospitalitatea unor oameni de suflet.

Filele de jurnal ale Aureliei Tolan se citesc cu uşurintă, iar, conform unui articol dintr-un ziar grecesc, „lucrările lui Tolan prezintă o lume de vis, în care artistul găseşte o exprimare în metafore, din care aduce la suprafaţă, în relief, magice imagini în sensul poetic al evocării. Simbolurile continuităţii umane, primesc viaţă din file de istorie, făcând pod, între trecut şi prezent.”

P.S.: În prima lor călătorie în Grecia, familia Tolan face cunoştinţă şi cu o profesoară de engleză care preda în Thailanda.

O recenzie de: Mihnea Voicu Şimăndan