bookblog.ro

---

Film: Iubindu-l pe Pablo, urându-l pe Escobar

Scris de • 16 July 2018 • in categoria Altele

Iubindu-l pe Pablo, urându-l pe Escobar (2017)

Regia: Fernando Leon de Aranoa

Cu: Penelope Cruz, Javier Bardem, Peter Sarsgaard

 

Mă număr printre (probabil) puținii care încă nu au urmărit serialul marca Netflix de mare succes „Narcos”, o istorie având-ul ca protagonist pe Pablo Escobar, unul dintre cei mai cunoscuți baroni ai drogurilor din Columbia. La apogeul carierei sale, Escobar controla 80% din traficul de cocaină din SUA și avea la activ multiple condamnări pentru trafic și contrabandă de droguri, asasinate, jafuri, spălare de bani și corupție. Chiar și acum, la 25 de ani de la moartea sa, există încă mulți care îl consideră un sfânt și i se adresează oricând se află în căutarea ajutorului divin.

Perspectiva narativă a filmului lui Leon de Aranoa se modifică, însă, prezentând faptele prin ochii Virginiei Vallejo, scriitoare, jurnalistă, personalitate media – amanta lui Escobar între 1983 și 1987. În 2006, DEA (Departamentul de urmărire a traficului de droguri din SUA) a reușit să o scoată din Columbia, pentru a-i salva viața și a coopera cu Ministerul de Justiție, după ce acuzase public câțiva președinți și politicieni columbieni ca fiind beneficiari și complici ai cartelurilor de trafic de cocaină.

În 2007, Vallejo a publicat cartea „Iubindu-l pe Pablo, urându-l pe Escobar”, în care povestește despre relația sa cu baronul cocainei, dar atinge și subiecte sensibile precum originile organizațiilor rebele din Columbia sau motivele exploziei industriei de cocaină. Cartea a devenit bestseller în limba spaniolă, atât în țara natală a autoarei, cât și în Columbia.

Filmul aparține acelui gen în care îți este dificil să te atașezi de, sau măcar să-ți placă, vreun personaj. Nu fiindcă interpretarea actorilor nu ar fi magnifică, ci pentru că lipsa totală de morală și de scrupule, ca și violența extremă a multora dintre scene, îți răpesc orice înclinație spre simpatie sau empatie. Protagoniștii reușesc roluri magistrale; de altfel, nici nu mă puteam aștepta la mai puțin din partea lui Penelope Cruz (Vallejo) și Javier Bardem (Escobar). Un personaj puternic și, poate, cel mai uman, este soția lui Escobar, Victoria (Julieth Restrepo), cea care îi rămâne alături până în ultimele clipe, îi iartă totul și îl susține fără echivoc.

Dincolo de scenele cumplite și de evoluția escaladantă a tempo-ului, dincolo de groaza care îți pătrunde în oase când te confrunți cu pedepsele aplicate trădătorilor din cartel sau cu deciziile de atac și contra-atac ale diverselor organizații implicate, filmul m-a lăsat cu un gust amar și din punctul de vedere al facilității cu care pot fi cumpărați oamenii avizi de putere și de control. În mare parte dominat de scheme cu implicații politice la nivel înalt, „Iubindu-l pe Pablo, urându-l pe Escobar” prezintă cu iscusință trucurile la care apelează baronii cocainei pentru a-și atrage de partea lor judecători, miniștri, președinți, pentru a instaura teroarea în rândul rivalilor și pentru a-și crea în jur un cult al personalității al cărui victime sunt, firește, oamenii sărmani.

Nu recomand filmul persoanelor slabe de înger sau celor care au dificultăți în a accepta existența feluritelor probleme morale. Aproape fiecare scenă este încărcată de simțul tragicului, și parcă întreg filmul aștepți cu sufletul la gură să cunoști deznodământul, să vezi dacă vinovații vor fi pedepsiți. În ciuda afișării unei laturi cvasi-umane a omului Escobar, pe care titlul încearcă să îl diferențieze de nemilosul traficant, nicio scenă alături de copiii săi nu poate șterge deciziile pe care le ia, amenințările pe care le proferează, sau felul în care își trimite ciracii să execute până și oamenii cei mai apropiați.

Criticii au consemnat, de altfel, și o scenă memorabilă: cea în care „legenda vie” o ia la goană prin junglă, complet dezbrăcat, doar cu o mitralieră în mână. Departe de a fi un simbol al rezistenței, asemeni altor sud-americani faimoși, Javier Bardem îl reduce pe Escobar, în această scenă, la un simplu om, care aleargă mâncând albia râului spre a-și scăpa viața.

Cu ocazia avanpremierei organizate de Ro Image la Grand Cinema & More, din Băneasa Shopping City, pe 12 iunie, am avut și o surpriză: cartea pe baza căreia a fost realizat filmul, celebrul bestseller al Virginiei Vallejo. După vizionare, cred cu tărie că îmi va fi greu să o citesc, dar sunt hotărâtă să fac asta, fiindcă întotdeauna diferențele de interpretare carte-film sunt fascinante.

Lasa un comentariu

Adresa de email nu va fi facuta publica. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

Copyright ©2011 Bookblog.ro