bookblog.ro

---

Fragment: „În apele facerii” de Carmen Firan

Scris de • 29 March 2019 • in categoria Altele

Autor: Carmen Firan
Titlu: În apele facerii
Colecţia: „Ego. Proză”, Editura Polirom

Număr pagini: 240
ISBN: 978-973-46-7008-6
Tip ediție: broșată
Format: 130x200
An apariție: 2019

Dar în acel sat lucrurile aveau să ia curând o întorsătură neaşteptată. Nimeni n-ar fi bănuit ce avea să aducă acea vară.  După o iarnă miloasă, cu multă zăpadă şi frig puţin, fusese o primăvară timpurie, neobişnuit de caldă. La început de aprilie, cireşele erau deja coapte şi liliacul trecut. Plouase mult şi totul mustea de viaţă. După atâţia ani de secetă şi inerţie, pământul acela, pe vremuri fertil, abia aşteptase să-şi ia revanşa, să arate ce poate. Turna cu bogăţie. Toate îşi ieşiseră parcă din minţi. Păsările erau atât de grase că nu mai puteau zbura şi se plimbau agale pe uliţe. Peştii dădeau pe dinafară din râul de la marginea satului şi oamenii îi culegeau dimineaţa din şanţuri. Porumbul depăşise vârful copacilor, grădinile ţăranilor explodaseră de zarzavaturi, încât păreau nişte păduri tropicale. Animalele nu se mai ţineau pe picioare după ce se îngrăşaseră peste măsură şi zăceau satisfăcute la umbră. Licuricii ajunseseră atât de mari, încât noaptea luminau satul ca ziua, astfel că se renunţase la lămpile cu gaz. Dispăruse braconajul, animalele pădurii se îmblânziseră de bună voie, lumea avea de toate şi chiar mai mult decât îi trebuia. Nimeni nu-şi mai păzea recolta, căci hoţii îşi pierduseră motivaţia. Cum toate picau din cer cu nemiluita, nu mai muncea nimeni. Raiul pe pământ. Bunicii dormeau până târziu, iar oile mele se leneviseră şi nu mai voiau să plece la păscut.

Miracolul lovise în plin. Unii săteni deveniseră melancolici, alţii începuseră să se îngraşe, unii credeau că li se făcuse în sfârşit dreptate după anii de lipsuri şi suferinţă, alţii, mai suspicioşi, aşteptau să le vină şi nota de plată după atâta huzur. Fără grija zilei de mâine, le dădea mâna să fantazeze.

„De sus ni se trage”, zicea bunica, ridicându-şi ochii spre cer unde îl ştia pe Dumnezeu.

„Toate vin de sus”, o ironiza bunicul ridicându-şi degetul, că nu ştiai dacă se referă la cap, ori la primărie.

De-asta se temeau şi cei de la colectivă, care credeau numai în miracolele promise de ei, să nu-şi ia oamenii nasul la purtare şi nemaiavând ce face, să le vină cine ştie ce idei. Când n-ai de lucru, începi să gândeşti.

Femeile o bănuiau pe Fecioara Maria, căreia i se rugaseră toată viaţa, că ar fi responsabilă cu minunea. Bărbaţii îşi beau viaţa la birt şi se întrebau dacă n-o fi un aranjament al americanilor care or fi trimis în sfârşit şi altceva decât gândaci de Colorado prin partea asta a lumii, s-o scape de comunism. Cei de la colectivă nu ştiau ce să mai creadă. Le părea rău că nu le luaseră ţăranilor mai mult, dacă tot ajunseseră să trăiască bine chiar din puţinul care le rămăsese. Belşugul şi bunăstarea nu erau scrise în nicio instrucțiune venită de sus. Se temeau să ceară ajutor de la oraş pentru a culege recolta care atingea cantităţi astronomice, de teamă să nu fie pedepsiţi pentru proastă administraţie. Se mai spunea că primarul s-ar fi dus pe furiş la biserică, ar fi îngenuncheat în faţa altarului şi ar fi cerut divinităţii să-şi vină în fire.

Doar Lala, vecina bunicii, se crucea şi propovăduia sfârşitul, deşi niciunde în Noul Testament nu se pomeneşte despre apocalipsa prin abundenţă şi prosperitate.

***

Poveste de dragoste plasată în ultimul deceniu de comunism, În apele facerii redă atmosfera acelui timp fără ostentație, prin existența unor tineri intelectuali prinși în capcana istoriei. Povestea unui erou fără nume este completată de trei voci diferite care preiau alternativ firul narativ, ilustrând realitatea crudă, visurile și utopiile protagoniștilor. Simțindu-se într-o închisoare existențială, antieroul acestei cărți decide că nu s-a născut încă. Nu s-a născut pentru că încă nu a făcut nimic important, nu are la ce să privească în viitor și ce să lase în urmă. Parabola este însă și o frondă împotriva sistemului, o formă de rezistență la alienarea politică în speranța găsirii unui sens al vieții. Tabloul Bucureștiului din anii ’80 este condimentat cu relații amoroase, cu scene din viața nomenclaturiștilor, dar și a boemei artistice, cu o bună observație a realității și o analiză lucidă, fără încrâncenare, a acelor vremuri.

 

Carmen Firan, poetă, prozatoare, jurnalistă, autoare de piese de teatru şi scenarii de film. În 2000 s-a stabilit la New York. Membră a Uniunii Scriitorilor din România, a Societăţii Poeţilor Americani şi a PEN American Center din New York. Între 1997 şi 2002 a fost director de programe la Institutul Cultural Român din New York. În 2002 a primit Premiul pentru poezie al revistei The New York Review of Books. Este coeditor al antologiei de poezie americană contemporană Locul nimănui şi al antologiei de poezie română modernă şi contemporană Născut în Utopia (2006), precum şi al antologiei Străin acasă. Poezie contemporană americană cu accent (2008). Opera sa apare în traducere în reviste, antologii sau în volum în Franţa, Anglia, Irlanda, Polonia, Israel, Canada, Germania, Suedia. Dintre volumele publicate în România menţionăm: poezie – Iluzii pe cont propriu (1981), Paradis pentru ziua de luni (1983), Îmblânzitor de vieţi furate (1984), Trepte sub mare (1990), Negru pur (1995), Locuri de trăit singur (1997), Candori pedepsite (2000), Cuceriri disperate (2004), Femeia de nisip (2018); proză – Tot mai aproape (roman, 1991), Farsa (2002), Caloriferistul şi nevasta hermeneutului (2005), Puterea cuvintelor (2007), Miracole mici şi mijlocii (2009), Detectorul de emoţii (2011), Valiza cu melciun horoscop al emigrantului (2012), În căutarea magicianului alb. Conversaţii cu Ştefania Magidson (2013), Unde începe cerul (2013), Umbra pierdută (2018). Alte volume: Sertarul cu albine (antologie de poezie, 2013), Dreptul la fericire (antologie de proză, 2014), Dialogul vântului cu marea. Conversaţii cu Nina Cassian (2014), Judecata. Adrian Sângeorzan vs. Carmen Firan, cu un Verdict de Andrei Codrescu (2015), Timp în doi (2015), Atingerea. Călătorii interioare şi drumuri în afară (2016). Ca dramaturg, a debutat în 1981 cu piesa Polen pe insulă (Teatrul Naţional Craiova, stagiunile 1981-1984). Este autoarea mai multor piese de teatru, între care Vânătoare imaginară şi Vis în acvariu, jucate la Teatrul Radiofonic, Lumina din pod (Teatrul Naţional Craiova, stagiunile 2009-2011) şi Cum să te desparţi într-o zi perfectă. Între volumele publicate în SUA: Afternoon with an Angel/După-amiază cu un înger (2000), The First Moment after Death/Prima secundă de după moarte (2000), Accomplished Error/Desăvârşirea erorii (2001), In the Most Beautiful Life/În cea mai frumoasă viaţă (2002), The Farce/Farsa (2002), The Second Life/A doua viaţă (2005), Words and Flesh/Cuvinte carnale (2008), Rock and Dew/Piatră şi rouă (2010), Inferno (2011), Interviews and Encounters. Poetry and Conversation with Nina Cassian (2015), Searching for the White Magician. Dialogue with Ştefania Magidson (2017), Changing Your Sign, Changing your Destiny (2019).

Lasa un comentariu

Adresa de email nu va fi facuta publica. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

Copyright ©2011 Bookblog.ro