Esti aici: bookblog.ro » Altele, Cristi Mitran » Guards! Guards!

Guards! Guards!

Autor: Terry Pratchett (roman); Stephen Briggs (adaptare); Graham Higgins (ilustratii)
Rating:

Niciodată nu sunt sigur de unde să încep atunci când e vorba de Terry Pratchett, deoarece opera sa se auto-ironizează la un asemenea nivel încât orice comentariu în plus e de prisos. Se spune că sursa umorului e tragicul, şi acest lucru se vede în finalul din Guards! Guards!, ba chiar pe tot parcursul romanului (a adaptării grafice, în cazul de faţă).

Credeam că e aproape imposibil să transformi un roman Discworld într-o bandă desenată, dar Graham Higgins şi-a pus în gând să-mi arate că mă înşel. Adevărul e că nu ştii până nu încerci. Roger Bannister a fost primul atlet care a alergat mila în mai puţin de patru minute, pentru că a crezut că poate s-o facă. O lună mai târziu John Landy i-a urmat exemplul. Câteodată e nevoie doar de o schimbare de paradigmă. Graham Higgins şi Stephen Briggs au înghesuit întreg romanul Guards! Guards! în 120 de pagini superb desenate şi colorate, rămânând complet fidel materialului original, iar eu mă bucur că m-am înşelat.

„Dintre toate oraşele din toată lumea, a trebuit să zboare în al meu!” spune Căpitanul Vimes, privind dragonul imens care plonjează asupra caselor din Ankh-Morpork. Intriga se învârte în jurul unui cult secret care invocă un dragon, pentru a-l detrona pe Patricianul oraşului şi a pune un rege în locul său, deşi nu au idei prea clare despre cum funcţionează monarhia. Desigur, dragonul scapă de sub control, Patricianul are şi el un plan, iar fraierii din Garda oraşului sunt prinşi la mijloc. În final toate întorsăturile comice pe care le ia acţiunea formează un comentariu acid la adresa monarhiei, sau oricărei forme de guvernământ, iar în spatele umorului şi personajelor excentrice se ascund nişte adevăruri nu foarte amuzante.

Stilul lui Higgins e foarte potrivit pentru subiectul acestui roman grafic. Personajele (mai ales cele din Gardă) au un aer foarte “necioplit”, cu trăsături fizice exagerate, care le dau un aer la fel de ridicol ca replicile lor. Vimes nu arată deloc cum mi l-am imaginat când am citit Night Watch, dar are un farmec aparte; la fel şi Vetinari. Excepţia o face dragonul, care posedă un aer foarte graţios şi are mişcări foarte fluide (vezi scena din palat). Singurele lucruri care m-au deranjat au fost trecerile uneori bruşte de la un panou la altul, care fac unele scene să pară neclare în desfăşurare. La fel şi unele dialoguri care par grăbite. Presupun că e din cauza cantităţii enorme de material ce a trebuit înghesuit în cele 120 de pagini.

Mă bucur foarte mult că am văzut cum arată personajele din Discworld în viziunea unui artist atât de talentat precum Higgins, iar Briggs merită lăudat pentru atenţia care a acordat-o adaptării romanului. Colaborarea lor a dat naştere unui aventuri vizuale captivante şi la fel de amuzante ca romanul original. Mi-ar place să văd toate romanele Discworld primind acest tratament.

Nici un dragon nu a fost rănit în scrierea acestei recenzii.

Citeşte primele şase pagini ale romanului grafic pe amazon.co.uk

Scrisă de Cristi Mitran