Comentarii la: Idiotul

De către: Anca

Anca — Sat, 10 Dec 2011 03:01:33 +0000

Cred ca “Idiotul” vine de fapt ca o dezvoltatre a scenei din “Fratii Karamazov” dintre Iisus revenit pe pamant incognito si marele inchizitor. Acesta din urma, recunoscandu-l pe Iisus il arunca in inchisoare si-i reproseaza lui Dumnezeu faptul de a fi lasat oamenilor libertatea de a alege. Or oamenii sunt slabi si, prin natura lor, aleg intotdeauna Raul.. tocmai asta, spune el, vine sa corecteze Inchizitia: indreptarea omului prin violenta, idee pe care Miskin o respinge ferm in cuvantarea pe care o tine in casa Epancinilor. Daca e clar ca printul ar fi corespondentul Mantuitorului, rolul Inchizitorului in acest caz ar putea fi reprezentat de spusele lui Evgheni Pavlovici cand merge la Miskin si-i cere socoteala pentru actele sale, reprosandu-i ca nu a actionat mai rational. Desi il intelege pe print intr-o oarecare masura (asa cum Inchizitorul il cunostea pe Iisus), acesta pierde esentialul : ratiunea umana e capabila sa inteleaga intelepciunea si iubirea si voia lui Dumnezeu? De ce Aglaia merita mai mult decat Nastasia Ivanovna sa fie salvata? Aglaia si Rogojin intruchipeaza in fapt esenta naturii umane : in ciuda iubirii, omul nu se poate debarasa de orgoliul si pasiunile sale bolnavicioase. Daca ar fi iubit ca Miskin, Aglaia l-ar fi lasat sa o ajute pe Nastasia, ar fi salvat-o impreuna si ar fi ramas cu barbatul iubit. Pe ea o alesese printul. Dar a fugit si pentru asta a fost pedepsita la sfarsitul romanului de autor. Ba mai mult, a fost pacalita de un iezuit si a ratacit de la credinta. Cum ea nu si-a invins mandrtia, nici Rogojin nu si-a putut invinge pasiunea. Ei singuri l-au cunoscut pe print cu adevarat si fiindca l-au renegat au fost pierduti. E in Biblie un pasaj care spune ca cel care a cunoscut cuvantul lui Dumnezeu si se rataceste de la El e pierdut pentru totdeauna. Singurii salvati sunt Miskin si Nastasia Ivanovna, unul prin nebunie, altul prin moarte. In ambele cazuri, ei au fost scutiti de constiinta rautatii si pierzaniei lumii. Care ar fi invatura… Nu stiu… poate ca lumea nu mai poate fi salvata;;poate e doar in strigat de disperare ca in directia “aceea” ne indreptam daca in clipa asta nu ne indreptam.. Nu stiu.. tocmai ce am terminat cartea si m-a dat peste cap..; Foarte frumos a zis Silviu..” o evanghelie intoarsa”…

De către: Schimbari… « Drop of Rain's Weblog

Schimbari… « Drop of Rain's Weblog — Mon, 18 Jul 2011 15:11:46 +0000

[...] Secret diary of a call girl, Modern family si multe altele urmeaza. Am deschis azi si o carte, Idiotul de Dostoievski asa ca incerc sa nu stau chiar tot timpul cu ochii in calculator. In rest ma mai [...]

De către: Radu Florin

Radu Florin — Sun, 10 Apr 2011 23:11:50 +0000

Doamne ajută!Silviu Man, extraordinar comentariu!Ar fi Raiul pe Pământ dacă am fi toţi ca acest prinţ “idiot”.

De către: alina_helene

alina_helene — Tue, 07 Sep 2010 17:32:03 +0000

primtul iese in lume ca si cum ar intra un miel intr-o turma de lupi; de la inceputul cartii cititorul isi poate da seama ca nu are sanse de supravietuire intr-o astfel de societate , ce-i drept vremuri grele care te imping la acte uneori disperate .
Autorul , dupa mintea mea , loveste greu in contemporani , punand calitati indiscutabile ca sinceritatea , lipsa de rea vionta , altruismul lui Miskin si altele , pe seama bolii ; DOAR UN BOLNAV poate avea un astfel de suflet cu adevarat nobil , ceilalti , ceilalti , sanatosii sau majoritatea sunt meschini .Oamenii nu-l iubesc , nu reuseste sa isi faca prieteni cu toate ca are suflet de copil, pur , este inconjurat de multa lume , “sanatoasa ” doar pentru ca a mostenit bani.
Multi s-au intrecut sa descrie sau sa imagineze personaje dintre cele mai rele , demonice , despotice ,in schimb dostoievski , FOARTE ORIGINAL ,intrece toti raii cu acest print pe care il iubesti si regreti ca intr-adevar nu exista , poate doar prin sanatorii…
As fi dorit ca aceasta carte sa fi fost ultima pe care o citesc in aceasta viata , pentru ca nu voi mai gasi personaj ca acest print nicaieri , si sigur voi fi dezamagita .
Este o carte de geniu , oameni buni , cautati-o , si alinati-va inimile , GENIAL este putin spus .
!aha , si filmul rusesc din 2003 , respecta cartea si cred ca si dostoievski ar fi aplaudat interpretarea actorului principal , jos palaria !

De către: Dan

Dan — Tue, 01 Jun 2010 20:36:39 +0000

Aglaia il stimeaza pentru inteligenta si spiritul lui deschis. Dar nu ii accepta, totusi, faptul ca el chiar ii “intelege” (si accepta) pe toti. Asta o descumpaneste si o ia ca pe o jignire personala. La asta se refera Maskin cand zice ca Aglaia “nu stie” totul – spre deosebire de Nastasia care desi socialmente e vazuta ca ultimul om, totusi l-a inteles (cel putin asa cred eu). Aglaia nu are nevoie de “stiinta” asta a lui Maskin. Vrea sa ramana “sanatoasa”. Ea alege “nestiinta” (se desparte de print) dintr-un singur motiv: e mult mai sigura. Face parte din psihologia umana – sa alegi ceva mai prost dar sigur, in detrimentul unei variante care ar putea fi mai buna dar comporta un anume grad de incertitudine.

Aglaia ar vrea sa-i impuna lui Maskin o “limitare”, dar e imposibil. El e bun si intelege pe absolut toata lumea. Ceea ce din perspectiva Aglaiei e chiar caraghios. Evident ca Maskin n-ar putea trai in societate – asta i-ar impune limitari pe care el nu le pricepe.

De către: Dan

Dan — Tue, 01 Jun 2010 20:13:06 +0000

Intr-adevar, cu prima fraza ai pus punctul pe i.

Aglaia il stimeaza intr-adevar, dar e o stima “personala” asa cum o vede si o concepe ea. Practic e vorba ca nu exista decat sentimente si trairi si intelegeri personale. Singurul personaj care ii “intelege ” pe toti e chiar Maskin. Practic e cel mai inteleigent dintre toti, nu-ti trebuie mult ca sa descoperi. Fiti atenti la replicile lui si veti vedea ca sunt cele mi bune posibile.

Maskin e personajul care incearca sa uneasca utopic toate “stilurile” si personalitatile individuale, lucru sortit esecului, bineinteles, pentru ca practic este imposibil. Daca s-ar putea face asta, n-am mai vorbi de lumea noastra, ci de o alta.

Pentru intelegerea finalului, cred ca e importanta replica lui “Ah, daca Aglaia ar sti absolut totul… dar absolut totul, pentru ca aici e neaparat nevoie sa stii totul”. Oamenii care “stiu” cei care au revelatia sunt foarte putini. Si intr-un fel ei nici nu mai sunt oameni, de obicei se retrag dintre oameni.

Finalul dupa mine e asa – poti incerca sa intelegi oamenii, dar asta iti va produce, daca nu esti prevazator, o mare dezamagire. Pentru a evita descurajarea, si poate si un fel de disperare, trebuie sa intelegi aprioi ca oamenii nu pot fi intelesi pe deplin. Asta ne e conditia si pana la urma asta e si frumusetea unui om – enigma din el.

De aici rezulta (din finalul romanului, indirect) ca judecatile critice pe care le facem uneori despre ceilalti sunt mult prea aspre, deoarece sunt facute in necunostinta de cauza. Si pentru ca pornesc dintr-un instinct de individualizare, contrar intelegerii si “stiutului reprezentat de Maskin”. Ceea ce nu inseamna, desigur, ca aceste judecati nu le facem zi de zi si nu le vom mai face. Ele fac parte din substanta vietii.

De către: Razvan

Razvan — Wed, 12 May 2010 06:48:49 +0000

Prinţul nu reuşeşte sa faca nimic bine pentru că, aşa ca şi noi, celealte personaje aveau un handicap de înţelegere a comportamentului acestuia. Numai câteva persoane (cum ar fi Evgheni Pavlovici)putut să bănuie acest comportament.
Aglaia, era intr-adevar o persoana frumoasa, dar asa cum recunoaste si ea, familia a tinut-o izolată de lume timp de douăzeci de ani, deşi ea este o persoană dornică să vadă lumea şi să călătorească “…la Roma” “…la Paris”.
Poate de aceea a ajuns să il cunoască pe prinţul polonez care s-a dovedit a fi un impostor.
Dostoievski pregăteşte uciderea Nastasiei, prin arătarea pledoariilor avocaţilor care îşi apără clienţii care sunt criminali în serie şi chiar canibali.
Într-adevăr romanul are un sfârşit trist având în vedere destinul lui Mîskin în comparaţie cu celelalte personaje dostoievskiene.
Curios, există unele asemănări între autor şi acest persoanj principal din acest roman ceea ce mă determină să cred că există o transpunere a autorului în persoanjul principal, fiind posibil ca unele relatări din carte chiar să fie trăite de autor.
Tocmai sfârşitul cărţii mă determină să cred asta.

De către: chinezu_

chinezu_ — Tue, 04 May 2010 14:55:41 +0000

Doar anul acesta m-am hotarat sa citesc Dostievski si dupa Crima si pedeapsa, romanul Idiotul mi s-a parut o revelatie …nu imi gasesc cuvintele nici acum ca sa exprim exact ce am simtit in momnetul lecturii, insa fraza cu â€frumusetea va mantui lumeaâ€ o sa ma urmareasca ceva timp de acum incolo. Atat am de spus GENIAL