In apararea SF-ului
Scris de Cristi Mitran • 9 octombrie 2006 • in categoria Altele
Într-un post anterior un coleg de-al meu făcea nişte comentarii asupra valorii SF-ului ca gen literar, iscând nişte reacţii foarte puternice din partea cititorilor. Dacă am stabilit că el are dreptul să-şi expună părerea atunci am şi eu posibilitatea să spun în acest comentariu de ce îmi place SF-ul şi de ce îl citesc.
"Oamenii au nevoie de poveşti mai mult decât de pâine, ele ne spun cum să trăim şi de ce." spunea povestitorul din 1000 şi una de nopţi. Poveştile evoluează odată cu lumea care le ascultă şi le spune. Astfel de la primele poveşti spuse în jurul focului într-o peşteră, de la Odiseea sau Epopeea lui Ghilgameş, am ajuns la îmbinarea ştiinţei cu ficţiunea.
SF-ul a apărut datorită imensului boom tehnologic cu care omenirea s-a confruntat în ultimele două secole. De la Jules Verne la Isaac Asimov, scriitori au privit către om şi către ceea ce omul făcea, şi au scris pilde ca să-l avertizeze asupra a ceea ce ar putea să facă. Noul gen a luat valorile şi credinţele omului şi le-a înălţat printre stele, i-a arătat pericolele viitorului dar şi recompensele lui.
Franz Kafka spunea că "O carte trebuie să fie toporul pentru marea îngheţată din noi", iar cărţile sale exact asta făceau. În Colonia Penitenciară, un explorator ajunge pe o insulă fără nume unde prizonierii erau torturaţi şi executaţi în mod dureros folosid o maşină scoască parcă din SF, care le tatua pe tot corpul pedeapsa. În Metamorfoza, Gregor Samsa se trezeşte şi descoperă că a devenit un gândac. În America, Statuia Libertăţii ţinea în mână o sabie şi hotelurie aveau sute de etaje. Desigur, nu-l clasific pe Kafka drept un autor de SF, dar se vede că adesea temele şi motivele sale au fost inspirate din ritmul ameţitor al avansului tehnologic şi lumea confuză creată de ele.
Frank Herbert vorbeşte în Dune despre puterea fantatismului religios, despre relevanţa viitorului în măsura în care acesta poate fi văzut şi în cele din urmă despre condiţia omului şi dreptul său de a fi stăpân asupra universului. Întreg ciclul Fundaţiei lui Asimov are la bază lupta pentru controlul ştiinţei şi tehnologiei, prevăzând un viitor sumbru în care cei care controlează ştiinţa controlează lumea. Aceste două serii reflectă într-un mod cât de poate de diferit condiţia omului şi întrebările eterne care-l bântuie, arătând că răspunsul nu se află "acolo" în spaţiu, ci "aici", în noi înşine.
SF-ul are valoare atâta timp cât este privit ca o poveste într-o oglindă, o oglindă ce arată viitorul peste mulţi ani. Oricine poate face un exerciţiu de imaginţie şi poate trasa paralele între două lumi, aflate la distanţe atât de mari dar atât de asemănătoare în problemele lor.
Pentru că indiferent cât de mult timp trece omul rămâne în sinea lui la fel. De aceea avem nevoie de scriitori de SF care să ne ţină de mână, să ne arate lumi depărtate, să ne explice pericolele ce ne aşteaptă, dar şi recompensele pe care le vom dobândi.
Povestitorul spunea mereu că poveştile pot să ne salveze. Cred că ceea ce vroia să spună este că pot să ne salveze dacă ne folosim imaginaţia.
Autor: Cristi Mitran
Citeste cele 16 COMENTARII si spune-ti parerea!
-
Bogdan spune:
Nu poti pune pe acelasi nivel Odiseea care este un voiaj initatic, cu Dune de exemplu, prin simplul fapt ca amandoua au tinte total diferite. Un SF este o poveste moderna, nascuta in lumea moderna, iluzionata de stiinta si tehnica. Daca timpurile noastre ar avea altceva drept zeu, decat stiinta, acest gen nu ar exista, asta ii arata de fapt inutilitatea. La ce imi foloseste mie o prezentarea unei lumi plina de mecanisme de tot soiul, nave spatiale si extraterestrii (probabil ca a mai evoluat si genul asta intre timp), daca acest lucru nu imi apartine mie ca fiinta? La ce tot soiul de nascociri, care mai de care mai iluzionare, daca pana la urma, ceea ce se creaza nu inseamna nimic altceva decat a face acelasi joc cu adversarul (in speta tehnologia). De unde prezentarea asta a unor lumi post-apocaliptice, atee, in care misuna tot soiul de “inventii”, daca nu dintr-o minte care ia ca idee principala tendinta moderna? Imi pare rau sa-ti spun dar omul se schimba de-a lungul vremurilor, iar a pune marile epopei ale omenirii pe acelasi plan cu uriasa cantitate de “maculatura” SF este o grava eroare.
-
Dan Radulescu spune:
“lumea moderna, iluzionata de stiinta si tehnica” – cred ca mi-am dat seama care este problema :)
Domnule Bogdan, eu cred ca dumneavoastra sunteti iluzionat de stiinta si tehnica. Si cred sincer ca SF-ul va sperie de moarte pentru ca de multe ori se dovedeste a fi o oglinda a unui viitor neplacut (pentru dumneavoastra).
Probabil ca in curand si Muntele Athos o sa aiba internet wireless si cei care inca cred ca pamantul este plat chiar nu au ce face :) -
Bogdan spune:
Nu tocmai ca nu ma sperie deloc, o data si o data tot ce nu merita sa ramana o sa dispara. Probabil ca o sa apara internet si la Athos, dar asta nu schimba deloc datele problemei. Athos o sa ramana ceea ce este acum, adica o farama din singurul lucru necesar pe lumea asta: sacrul, iar internetul si implicit stiinta moderna, un simplu fapt mentionat in istorie.
-
Dan Radulescu spune:
Care istorie va ramane scrisa cu dalta in piatra, nu? :)
Cred ca putem sa incheiem discutia aici ca este clar ca avem defapt o cu totul alta problema aici care nu are rost sa o dezbatem pe BookBlog – adica nu este vorba de carti, de genuri de literatura, etc. -
hnu spune:
Mda, numitul Bogdan ar putea sa se refugieze inapoi in lumea lui, pe sfaturiortodoxe.ro… Daca e vreun lucru pe care-l detest cu toata fiinta, acela-i fundamentalismul, de orice culoare ar fi el. Ceea ce numitul Bogdan nu poate sa priceapa (ca orice taliban care se respecta) e ca sint unii in lumea asta pentru care sacrul nu e singurul lucru necesar din lumea asta, ba dimpotriva. In ce ma priveste, mi se rupe big time de Dumnezeu, de orice religie si de sacru, dar asta nu inseamna ca nu pot sa inteleg nevoia unora de credinta. Greu cu intoleranta, Bogdane, greu…
-
Bogdan spune:
Intoleranta? singura intoleranta de care trebuie sa dam dovada e cu noi insine, in a nu ceda ignorantei. Nu cred ca am spus ceva extremist in articol, am spus doar ca sunt lucruri de neatins, pe care unii oameni fara frica de consecintele ulterioare, pe care inevitabil le atrag asupra lor, le ating. Din acest punct de vedere, mi se pare firesc sa “atac” absolut orice lucru care vine impotriva spiritualitatii si traditiei. Iar daca acest lucru se numeste “intoleranta”, atunci asa sa fie numit.
-
hnu spune:
Aha… Deci o sa vina Doamne-Doamne si-o sa-mi dea cu nuiaua peste degete daca citesc SF… Ce sa-ti spun? M-ai dat gata… Ma duc sa-mi iau Biblia din pod, sa-mi dau foc la biblioteca si sa ma refugiez in virf de munte, unde-mi voi crucifica nevasta deindata ce va gati altceva decit mincare de post.
Revenind la un ton serios… Din cauza unora ca tine, pentru care “spiritualitatea si traditia” (observa ghilimelele!) sint inatacabile, voi refuza sa-mi inscriu fiica la orice fel de ore de religie. Cei ca tine sint cei care ingroasa rindurile tineretului cu becalizati cu “frica de Dumnezeu”. Grow up, dom’le, traim in secolul XXI! -
Felix Enescu spune:
Apropo de religie am citit zilele astea manualele fetei mele (clasa a V-a).
Am tot incercat sa inteleg cum se impaca istoria (la care invata despre paleolitic, neolitic si despre o istorie de milioane de ani) cu ceea ce invata la orele de religie…
Si cand te gandesti ca procesul maimutelor (http://en.wikipedia.org/wiki/Scopes_Trial) a avut loc in secolul XX.
-
hnu spune:
Exactly my point. Iar in secolul XXI va avea loc procesul maimutelor care citesc SF, daca ar fi sa ne luam dupa Bogdan Scupra si maestrul sau, Dan Stanca.
-
Bogdan spune:
Pai problema e ca nu e nimic de inteles. Istoria studiaza ceva, religia altceva. Ele doua nu au nimic in comun. Fiecare are cu totul alt obiect de studiu. Religia sau cel putin cea mai importanta parte a ei, vorbeste despre ceea ce nu se vede, ci se asimileaza “interior”, iar istoria prezinta fapte exterioare. Simplu :)
-
Sorin spune:
D-le Bogdan,
Ati deviat total de la discutie. Nu ne apucam sa facem istoria religiei, sau a religiilor mai bine zis pentru ca au facut-o altii inaintea noastra. Dumneavoastra vorbeati despre literatura. De aici, unde? Daca ne referim la sacru, Dunmnezeu, iesim din spatiul literar. Iar daca dumneavoastra considerati ca SF-ul denatureaza ceea ce ar trebui sa fie important pentru om – sufletul sau, sunt absolut sigur ca nu l-ati citit pe Orson Scott Card.
Sa revin, totusi, cu o parere despre ceea ce reprezinta SF-ul din punctul meu de vedere, filtrand parerea cuiva mult mai destept decat mine: Robert Anson Heinlein : SF-ul este o poezie, o metafora a vietii pe care-o traim. O lume in continua schimbare. Si, cred, singura capabila sa reflecte schimbarile rapide care se petrec in lumea inconjuratoare.
Extraterestrii aia respingatori, ce ii dezgusta pe atatia. Pentru mine reprezinta bastinasii Americilor, Oceaniei si Africii, la intalnirea cu omul alb, sau, dimpotriva, omul alb. Acesta a fost un exemplu. -
Stefana spune:
Sunt de acord cu multe dintre cele spuse de Cristi. Nu si cu ideea ca literatura sf se margineste la a ne arata lumea asa cum va fi ea, si doar prin asta are valoare. Poate vorbi despre lume cum ar fi putut sa fie, in trecut si viitor deopotriva. Despre o latura fantastica a lumii noastre de acum. Vazuta/ nevazuta/inventata. Si despre multe altele. Dupa totdeauna am considerat ca genul asta, de care sunt mare consumatoare, nu inseamna numai informatie, speculatie ori inventie stiintifica, ci trebuie sa vorbeasca despre adevaruri general umane.
-
Ana Maria spune:
Nu cred ca demersul SF-ului in sine este contestat ci strict valoarea literara a scriiturilor de gen; si, in acest caz, nu se poate veni in apararea SF-ului cu prea multe titluri. “Dune” este impecabila – ca dovada ca valoarea ei transcede deja genul literar careia ii apartine, dar unul e Herbert. Am intalnit carti cu idei cel putin interesante dar care nu vadesc talentul scriitoricesc al autorului (ca sa fiu blanda) – fie el celebru si bine vandut.
-
Elena spune:
Imi plac foarte mult cartile SF si sunt revoltata sa vad ca unii le numesc inutile. Le judeca dupa elemente de sf pe care le contin. Ei nu vad ca ceea ce numim SF e doar un camuflaj al adevaratei esente a cartii? Ca un cifru care nu permite unui profan sa o descopere. Multi iau cartile SF ca pe o fabulatie. Eu cred ca e mai mult de atat. Eu consider ca unii dintre autorii SF au fost adevarati vizionari.Indiferent de calea pe care au ajuns aici sau ca a fost vorba doar de intuitie, eu cred ca ei, cumva au reusit sa …prevada anumite aspecte ale viitorului
Citind de exemplu Sfarsitul Copilariei poti vedea cate dintre predictiile lui Clarke s-au adeverit. O parte a drumului spre Utopie o reprezinta atitudinea mult mai relaxata a oamenilor fata de relatiile sexuale. Arthur povesteste despre inventarea contraceptivelor orale si a testului de paternitate.Nici unul dintre acestea nu exista pe atunci, in 1953, cum ar fi putut sa stie el asa ceva?
Uitati si un citat foarte sugestiv:“De la venirea Overlorzilor, nu s-a creat practic nimic nou. Cauza este evidenta. N-a mai ramas nimic pentru care sa lupti si exista prea multe distractii si amuzamente. Va dati seama ca zilnic, pe nu mai stiu cate canale, se emit cinci sute de ore de radio si televiziune? Daca n-ati dormi si n-ati face nimic altceva, ati reusi sa urmariti mai putin de a douasprezecea parte din distractiile materializate prin apasarea unui buton! Nu-i de mirare ca oamenii au devenit bureti pasivi, absorbind fara sa creeze. Stiati ca timpul mediu de vizionare pe cap de om a ajuns acum la trei ore pe zi? In curand, oamenii nu-si vor mai trai vietile lor, ci pe ale familiilor din nenumaratele seriale TV!”
Vazand cat de multe aspecte ale viitorului au intrezarit unii autori nu putem sa nu ne intrebam, oare cat la suta din ceea ce au spus ei se va adeveri?
Cartile care apartin celorlalte genuri te fac sa iti pui intrebari legate de lucruri obisnuite( iubire, cariera, sanatate, bani etc.) in timp ce cartile SF te fac sa te gandesti la lucruri mult mai importante, la viitor, la evolutie.Te fac sa te gandesti de doua ori inainte de a face ceva, pentru ca iti arata care pot fi consecintele. Te fac mai responsabil pentru ca iti arata ce urmari dezastruoase poate avea ignoranta si egoismul tau. Eu cred ca acest gen SF, atat de blamat de unii, te poate face un om mai bun. Cel putin asta e influenta pe care a avut-o asupra mea.Normal ca daca citesti o carte SF si acorzi atentie numai elementelor de stiinta si tehnica vei zice ca e inutila. E vina ta ca citesti superficial.
Cum sa fie inutile cand e singurul gen care are curajul sa ne prezinte anumite adevaruri pe care oamenii le ignora crezand ca orice ar face, nu vor ajunge sa suporte consecintele pentru ca acestea vor veni intr-un viitor indepartat? Cum sa fie inutile cand acestea ne prezinta aspectele intunecate ale societatii tocmai pentru a trage un semnal de alarma.
Laura spune:
9 octombrie 2006 | 1:49 pm
Bravo, Cristi. Nu sunt neaparat o mare cititoare de SF, dar sunt carti de gen care merita citite de catre oricine. Si este foarte buna observatia ta ca elemente de SF se gasesc si la scriitori care au creat in alte secole. Ca doar nu s-a nascut genul in secolul XX. In al doilea rand, imi place ca se produc dispute, ca se dau raspunsuri si ca se aduc argumente. Totul devine mult mai interesant asa, pentru ca putem face schimb de idei. Si, dupa parerea mea, polemicile, chiar daca par, uneori, radicale, sunt bune.