Autor: Julius Evola
Rating:

Subiect aproape inepuizabil, prin multitudinea dezvoltarilor ce pot fi aduse, problema sexualitatii este dezbatuta de Evola din lumina metafizicii traditionale. Sexualitatea, privita din punct de vedere traditional este, si nu poate fi altfel, formata din cuplul barbat-femeie, la fel cum orice dualitate (Yin-Yang, Cer-Pamant, etc) provenind din unitate, sta la baza manifestarii.

Natura barbatului este una solara, eroica. Barbatul-arhetip, zamislit fiind de cer, fiinteaza cu si prin caracteristicile zeilor. Nefiind decat un exilat pe pamant, el pastreaza (inconstient in majoritatea cazurilor) amintirea regatului din care provine. Devenirea spirituala si constiinta unicitatii sunt lucrurile care il diferentiaza de femeie.

Natura femeii, in contrast cu cea a barbatului este lunara, conservatoare. Creata pentru a continua ciclul nasterilor si al mortilor, femeia-arhetip violenteaza cerul prin atragerea magica a spiritului de partea materiei.

Departe de a incerca sa trecem in revista intreaga lucrare, ne vom opri asupra unor aspecte care ni s-au parut interesante.

Catolicismul pana de curand a cautat sa solutioneze problema daca femeia are sau nu suflet, daca este o fiinta umana sau apartine unei alte specii. Aceeeasi problema apare si in cadrul Islamului, in timp ce in traditia extrem-orientala, in "Pamantul Pur", nu ar exista femei, ce nu ar fi fost mai intai "renascute" ca barbati. Femeia apartine naturii, cosmicului, ea sta "ex parte substantiae", in timp ce barbatul este dincolo "de natura", ceea ce o transcende, fiind anterior si superior ei. Evola explica, ca prin acceptiunea termenului "suflet", de principiu al vietii, femeia este prin excelenta "suflet" (asa cum putem spune ca barbatul este prin excelenta "spirit"). Religiile sanatoase (Crestinismul si Islamul) tocmai asta au in vedere: doar barbatul este creat "dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu", pe cand femeia afirma "natura", dar fara sa mearga dincolo de ea. "Cerul este cel care-i produce pe barbati, femeia absoluta nu numai ca nu poseda acel Eu (celest), dar nici macar nu ar sti ce sa faca cu el, ea nu-l poate nici macar concepe, iar daca l-ar avea, el ar actiona extreme de disturbator fata de fiecare exteriorizare a naturii ei celei mai profunde".

Ar fi o greseala sa consideram ca in zilele noastre mai poate exista un barbat absolut sau o femeie absoluta, la fel cum nu putem spune ca femeia poate avea calitati morale sau etice, unde le gasim, ele nu sunt innascute, ci doar preluate sau imitate. Natura "umeda" a femeii, o faca sa se miste "ba ici, ba colo, ca vantul", neputandu-se fixa intr-un cadru stabilit. Inconstanta femeii se regaseste in planul social prin tendinte neofobe si conservatoare. In plan psihologic, mobilitatea femeii, care se regaseste de exemplu in fizionomie, prin excitabilitatea neuro-musculara, le vedem in felul de a rosi sau surade. O scriitoare daneza spune: "in suras se oglindesc cele mai mari virtuti ale noastre, dar si marele nostru vid interior. Nu a fost scrisa inca o istorie a surasului, ar putea-o scrie doar o femeie, dar nu o va face niciodata din solidaritate cu celelalte femei".

Femeia poate aprecia la un barbat unele calitati etice, rareori justitia, dar deseori eroismul, capacitatea de decizie si de a comanda, chiar si o dispozitie ascetica, dar ar fi gresit sa consideram ca aceste calitati le judeca interior, mai degraba prin ceeea ce se traduce ca fiind calitati sexualmente atractive la respectivul barbat. Altfel spus, aceste calitati nu se adreseaza eticii femeii, ci sexualitatii ei. La fel, femeia nu concepe minciuna ca pe o lezare a transcendentului, a fiintei. Cand este intrebata "de ce minti?" fie nu percepe intrebarea, fie incearca sa calmeze situatia printr-un zambet sau izbucnind in plans. "Barby d`Aureville spune: "Ea practica minciuna pana acolo incat facea din ea un adevar, atat era de simpla si naturala, fara efort si fara afectare".

Din pricina naturii lunare a femeii, desavarsirea ei ca fiinta nu poate exista decat intr-un cadru traditional. Exista totusi, in cadrul acuplarii, posibilitatea ambilor parteneri de a transcende unele limite ale constiintei. Evola ne spune: "La inceputul orgasmului sexual are loc o schimbare de stare-o potentare a aceleia intervenite ca tendinta inca din momentul indragostirii - si la limita, in timpul spasmului, se produce o trauma in individ, o interventie suportata, mai curand decat asumata, a acelei puteri 'care ucide'". Este vorba de ceva ce traverseaza fiinta, nu de ceva captat si asimilat de ea". Aceasta forta care se manifesta si in momentul mortii , poate reprezenta si trezirea lui Kundalini din amortire. Seriozitatea din momentul orgasmului si al mortii este similara. Sexul este cea mai mare forta magica a naturii, iar Evola repeta ca sexualitatea normala nu inseamna cautarea sau satisfacerea nevoilor organice, ci ea poate fi ceea ce conduce fiinta catre atingerea unor limite superioare ale constiintei.

Printre capitolele de maxim interes putem aminti: Sexul in lumea moderna; Teoria magnetica a dragostei; Despre homosexualitate; Dragoste, inima, vis, moarte; Semnificatia orgiei, precum si o introducere in diverse practice sexuale magice.

Reviewer: Bogdan Scupra