O posibila problema a revistelor de cultura
Scris de bookblog.ro • 6 februarie 2008 • in categoria Altele
Dupa ce studiul efectuat de bookblog a fost facut public, am asteptat ca cineva sa incerce macar o analiza mai serioasa. Fiindca acest lucru nu s-a intamplat, am sa incerc eu sa trag cateva concluzii pe baza rezultatelor. In prima parte, pe care o gasiti pe BasicMarketing.ro, puteti citi despre:
1. De ce nu participa lumea la lansarile de carte?
2. O posibila problema a revistelor de cultura
Concluzii ale studiului bookblog.ro - Partea I
Andrei
Citeste cele 6 COMENTARII si spune-ti parerea!
-
vidsor spune:
1.De ce nu participam la lansari de carte?
1. ”Lansarile de carte si dezbaterile sunt slab promovate SAU sunt promovate pe canalele gresite; de exemplu prin comunicate de presa. Ar fi interesant de facut un studiu si in legatura cu asta. Majoritatea editurilor folosesc comunicatele de presa in acelasi mod in care le foloseste si Microsoft sau BNR ceea ce este gresit! Pasionatii de lectura citesc carti sau locuri in care gasesc informatii despre carti, in niciun caz site-uri de comunicate de presa”. De acord, deficitara promovare. Cert – e vorba nu atit de absenta intuitiei si viziunii, cit de absenta suportului financiar.O campanie serioasa de promovare a unei carti-autor-orase, presupune costuri importante, si din partea cui? A editurii? Niciuna nu are o politica nationala de promovare asa cum trebuie. Atunci a autorului, normal. Daca are bani, daca discuta cu editura si cartea e postata in librarii, daca organizeaza un turneu bun si o mediatizare si, din nou, daca are bani si e interesant in scriitura sa, ar fi poate o solutie.Citi si-o permit? Cred ca costurile unei astfel de solutii, turneu de promovare, depasesc cu mult chiar pe cele ale editarii cartii.Ma insel? Site-uri de comunicate de presa? Cum ar fi…? Editura, autorul au totusi instrumente putine de promo; dar unele, cu departament de marketing bun, mai reusesc cite ceva. Desigur, e si o problema a publicului, a gusturilor,perioadei cind are loc o lansare…lunea la 11? simbata? cind? unde?2. ”Cititorii primesc informatia transmisa de editura insa textul nu este suficient de convingator si, in concluzie, nu participa la respectiva lansare. Solutia e evidenta: sa lasam textele PR-istice care nu spun nimic si sa invatam sa comunicam cu publicul nostru tinta. Am sa iau sa analizez intr-un articol viitor cateva exemple de comunicate date de edituri.”
Sunt texte de PR care spun totusi ceva, nu as fi atit de categoric. Stiu de o edituri care trimit carti jurnalistilor de presa culturala sa le prezinte. Nu au viata usoara cei de la marketingul unei edituri. Astept nerabdator si interesat studiul dv, promis. Cred ca problema e jumatate la politica de imagine, jumatate la public.Apar foarte multe carti, un veritabil…vertij livresc. Unele sunt imposibil de promovat in termeni de boom. Altele cer doar un anumit gen de public si atunci esti restrins.Vreau sa spun ca mi se pare totusi irezolvabila situatiunea, desi pentru multi studiul dv e ingrijorator, si bine venit, nu vad solutii clare si simple, iesiri…revistele de cultura
Departe de a trai vreun partizanat frenetic fie vizavi de suportul traditional, revista, fie de cel… informational, cred ca si unul si altul isi au virtutile si neajunsurile lor. Revistele au inghetat in formule care le restring fatal la un anumit public, nu au solutii de piata adecvate;mediul virtual ofera o lectura vie dar …exhaurienta (na, ca am zis-o)… obositor la lectura prelungita, alta decit cea facuta de dragul informarii;pe cind lectura revistei e mai placuta ca suport. Chestiuni pe care desigur si dv le stiti. Nu spun ca revistele de cultura vor dispare.ele vor ramine utilept publicul care vrea sa se previna despre o carte etc,desi cred ca mediul virtual (nu stiu daca e termenul cel mai bun) e cu mult mai ofertant pentru oameni care iubesc literatura si vor o prealabila familiarizare cu aparitiile. Oamenii cauta repere in acest vertij livresc. Eu unul am toata pretuirea pentru toti cei care, si aici e un spatiu absolut remarcabil din acest punct de vedere, se straduiesc sa prezinte o carte, sa ne stirneasca spre ea sau sa ne previna. E un efort absolut laudabil si necesar. Si in masura in care revsitele culturale, site-urile de edituri fac la fel e foarte bine. -
Andrei Rosca spune:
vidsor:
1. Promovarea e sarcina editurii, in niciun caz a autorului. Fiecare ar trebui sa faca ce se pricepe sa faca: scriitorul sa scrie si editura sa vanda.2. De acord ca exista si exceptii, texte de PR bune. Insa sunt prea putine.
3. “Nu spun ca revistele de cultura vor dispare.ele vor ramine utilept publicul care vrea sa se previna despre o carte etc,desi cred ca mediul virtual e cu mult mai ofertant pentru oameni care iubesc literatura si vor o prealabila familiarizare cu aparitiile.” Si eu cred acelasi lucru.
-
vidsor/dskla spune:
Andrei:
1.Vrei a spune ca autorul nu are nici un cuvint de spus in chestiunea aceasta a promovarii? Eu cred ca el, date fiind datele clare ale limitelor PR editorial, el trebuie sa joace un rol detrminant, in relatie cu propriul sau produs, cu piata.Nu e o distanta intre carte si autor, nu isi cistiga deja independenta pe ideea cartea isi are sau nu destinul ei.Astazi, cartea-singura neinsotita de autor, ramine ceva dragut dar fara sanse. Ai dreptate, desigur, dar in cazul autorilor consacrati.In cazul lor poate e mai simplu. Dar, uite, eu regret de exemplu ca in oraselul meu nu a venit Baetica sau oricare dintre tinerii de la egoproza poliroma… Cartile lor stau in libraria de aici…nu e pacat? Nimeni nu le vede si degeaba uneori mai le spui la unii concetateni, bai, uite, ia asta si asta… -
Andrei Rosca spune:
vidsor:
vreau sa spun ca promovarea nu ar trebui sa fie responsabilitatea lui; de aia iau editurile o caruta de bani. Autorul trebuie sa scrie iar, in cazurile fericite, ceea ce scrie ar trebui sa se si vanda, insa atat!In rest, evident ca editura ii poate cere ajutorul pt a participa din cand in cand la o dezbatere sa pt a face lansarea cartii in X orase, dar tot editura trebuie sa se ocupe si de asta.
-
vidsor/dskla spune:
Andrei:
Inteleg si iti dau dreptate si spun ca daca editurile ar asculta ceea ce spui geografia lansarilor ar fi cu mult mai vie, iar problemele ridicate sau, ma rog, evidentiate de Studiul in discutie, ar avea o alta tonalitate, mai joasa oricum.Cred ca in discutie ar putea intra de fapt conditia scriitorului de azi. Ce fel de scriitor e? Ce tip? E el tipul acela vechiu, recluzionat in ivoriul refugiu, captiv doar creatiei ce ar trebui sa vorbeasca si sa convinga de la sine, avindu-si propriul destin de fapt ? Mai e posibil un astfel de scriitor ? Este, normal. Da mai e si eficient in relatia cu piata? Un caz doua ar spune, da, este. Dar mie teama ca doar un caz doua. Eu cred ca scriitorul, evident vorbesc de unul puternic, talentat, care are ceva de spus dar nu are notorietate de nici un fel, poate chiar debutant si nu la o editura cu dep dePR dinamic si generos, acest scriitor trebuie sa fie unul…angajat cot la cot cu cartea sa, ingrijindu/se de traectul ei spre cititor cu minutie. Un politician al propriei carti. Altfel, ce sanse are? Daca nu bate 25 de orase, daca nu intra in contact cu cititorii ? A, mai apare o cronica intr-o revista. Un comunicat, cum bine spuneai. Anost. Sec. Da cum il faci pe omu de pe strada sa vina la cartea noua-scriitor nou? Trebuie sa te misti. Sa citesti in public. Sa organizezi. Sa faci o campanie. Cred ca problema impresariatului se pune in termeni foarte seriosi azi, nu crezi?
altmarius spune:
7 februarie 2008 | 4:35 am
Intrucit mi s-au parut interesante concluziile studiului – desi, dupa parerea mea sunt putin cam pesimiste – am preluat articolul pe blogul;= dedicat istoriei tipariturilor http://altmarius.weblog.ro Desi tinar, acest blog are un public tinta reprezentat de oameni care lucreaza in domeniul cartii si a presei culturale.
Apropo de concluzii – nu cred totusi ca rolul revistelor culturale se reduce la a efectua recenzii de carte: cel putin asa rezulta din concluziile dvs. Chiar daca acest lucru se cere, nu poate fi impus unui anume tip de revista un anumit format; in plus, revista Dilemateca acopera cu asupra de masura acest deziderat. Nu stiu daca s-ar putea vinde 2-3-4 reviste care sa faca exact acelasi lucru.