Autor: Antoine de Saint-Exupéry
Rating:

La început de decembrie am vizitat Lyon, un oraş care mi-a rămas foarte drag. Fiind locul natal al lui Antoine de Saint-Exupéry am simţit nevoia să iau cu mine o carte ca amintire. Aşadar, cu două ore înainte de plecarea trenului năvăleam într-un anticariat cu cărţi învălmăşite pe două etaje. Am găsit La terre des hommes în format "de geantă ". Pământ al oamenilor.

Pilot de război, Antoine de Saint-Exupéry imprimă în cărţile lui o înţelepciune simplă, acumulată ca urmare a confruntării cu situaţii-limită. Întâmplări reale, evenimente din viaţa autorului devin teme de reflecţie pentru numeroase teme: prietenia, războiul, moartea, curajul, căutarea sensului.

"Pământul ne învaţă mai multe despre noi decât toate cărţile. Pentru că ne rezistă. Omul se descoperă atunci când se măsoară cu un obstacol...."

Unul din elementele centrale este accidentul din anul 1935 în deşertul Sahara, de pe teritoriul Libiei. Saint-Exupéry şi camaradul său, André Prévot, rămân aproape fără apă şi mâncare, cu şanse de a găsi o oază în apropiere sau de a primi ajutor pe calea aerului care scad pe zi ce trece. Această experienţă a avut un deosebit efect inspiraţional asupra autorului, devenind un motiv serios de meditaţie asupra sensului vieţii şi fiind totodată punctul de plecare pentru Micului Prinţ.

Ce faci când te afli pierdut în pustiu, împreună cu camaradul de zbor, singurele resurse fiind o portocală şi nişte vin? Cum apreciezi şi cum împărtăşeşti acea portocală? Ce te mai poate motiva să vrei să trăieşti? În ce mod te poate marca experienţa supravieţuirii?
Poate că în momentul în care exişti doar tu, vântul, nisipul şi stelele te lepezi de toate lucrurile neimportante şi regăseşti esenţialul. Dezumanizat de bunurile materiale, înfruntând foamea şi setea, căldura şi frigul, într-un spaţiu geografic fără repere, omul îşi dă seama că ceea ce contează e înăuntrul său şi "Ceea ce ne salvează este să facem un pas. Întotdeauna, acelaşi pas, pe care omul îl reîncepe."

Pilotul e un om care descoperă mai degrabă lumi exterioare într-un mod minunat: din înălţimea cerului. Cu toate acestea, deşi suntem purtaţi prin locuri diverse de pe suprafaţa planetei, de la Anzi până în deşert, ceea ce iese în evidenţa e meditaţia asupra lumii nu ca loc geografic, ci ca spaţiu de care oamenii sunt puternic legaţi, reper şi cadru pentru auto-descoperire.
Mi-a plăcut mult cartea, pentru că dincolo de fascinaţia întâmplărilor povestite se ascunde o umanitate deosebită. Am găsit excelentă combinaţia între aventura unui roman de zbor şi stilul filozofic al lui Exupery.

"Ceea ce mă tulbură nu e această mizerie, înlăuntrul căreia, în cele din urmă, te instalezi tot aşa de bine ca în orice trândăvie. În Orient, generaţii după generaţii trăiesc şi se complac în murdărie. Ceea ce mă tulbură, cantinele pentru săraci nu vor avea puterea să tămăduiască. Ceea ce mă tulbură nu-s nici scobiturile, nici cocoaşele acestea, ori sluţenia această. Ci faptul că, întrucâtva, în fiecare din oamenii de-aici zace un Mozart.
Singur Spiritul, dacă suflă peste humă, singur el e în stare să creeze Omul".

Scrisă de Iulia Nălăţan