Parfumul
Scris de bookblog.ro • 2 mai 2006 • in categoria Altele, Lit. contemporana
Autor: Patrick Suskind
Rating: 
Actiunea romanului Parfumul se petrece in Franta secolului 18 si descrie viata lui Jean-Baptiste Grenouille, un barbat inzestrat cu un simt deosebit si foarte puternic al mirosului, precum si cu o obsedanta tendinta distructiva.
Nascut in Paris intr-o gramada de peste, supravietuirea sa este o adevarata minune. Acest talent, dat de capacitatea supranaturala de a mirosi si cele mai sterse miresme ajunge sa il defineasca pe Grenouille. Putand sa recunoasca si sa isi aminteasca mirosurile, si deasemenea sa gaseasca ingredientele oricarui parfum, Grenouille cunoaste lumea prin miros.
Dupa ce lucreaza ca ucenic intr-o parfumerie, si afla totul despre crearea unui parfum, Grenouille incepe sa creeze singur parfumuri, visand la un parfum perfect. Catre sfarsitul cartii, Grenouille ajunge un criminal cu sange rece, ucigand tinere virgine pentru a le fura parfumul si a-l folosi ca ingredient pentru parfumul suprem pe care doreste sa il creeze.
Reuseste sa termine acest parfum, dar este prins, judecat si condamnat la moarte.
Acesta ar parea un final meritat, insa nu este si finalul pe care il adopla Suskind pentru personajul sau. Continuarea va va face probabil sa va puneti intrebari privind natura umana...o sa intelegeti de ce...
Reviewer: Anca
Citeste cele 35 COMENTARII si spune-ti parerea!
-
ufff… eu am citit-o deja, dar am uitat sfarsitul… trist.
-
Buna ,Jen!Si eu am citit parfumul asa ca iti raspund: la sfarsit personajul este mancat,sadis ,nu?
-
-
:)) Asta e buna !!!
-
poveste e fascinanta si merita citita
-
cartea e o porcarie.
e vorba despre ce simte/gandeste un personaj care nu exista si nu va exista.
are si o noanta de roman de aventura.
nu cred ca ar exista vreo persoana care sa considere parfumul cartea preferata. -
Nu tre sa fie “cartea preferata” …nu toate cartile pe care le vei citi vor fi “cartea preferata” . Ideea este ca tre sa fie o continua cautare a acestei carti…asa cum Grenuille cauta un parfum. Si pentru a o gasi trebuie sa citesti cat mai mult si mai variat. ( Nu inseamna ca tre sa devii un criminal in serie :) )
In orice caz, indiferent de gusturi, cartea are totusi ceva special… -
subiectiv, cartea mi se pare o porcarie.
obictiv, cred ca n-0are cum sa fie cartea preferata a nimanui.e doar o caracteristica.mie mi se pare o carte care te prinde, dar pe care o uiti usor.
de ce in comentariul acestei carti, de exemplu, nu ne-ai zis de ce i-ai dat cartii 4 din 5?
rezumate se gasesc pe google. -
Nu vreau sa ma bag in discutie fiindca nu am citit cartea si nu stiu despre ce este vorba, dar tin sa ii multumesc lui lkjlk.. pentru comentariile obiective si pentru faptul ca a inteles ca jignirile si atacurile dure nu isi au rostul aici. Multumesc !
-
de obicei aberaz mult si-mi schimb opiniile f. des.
nu-s “lkjlk” si n-am citit ulise. -
Nu dau 5 stele nici unei carti. Biblia este singura care merita 5 din 5, dar nu sunt eu in masura sa scriu review despre ea…
-
Anca, nu sunt de acord ca Biblia este cartea de cinci stele. O carte se analizeaza din punct de vedere estetic, nu din punctul de vedere al credintelor nostre. Si daca o analizam estetic, atunci eu pot iti spun carti care sunt incomparabil mai bune.
Plus ca autorul este inegal. Are pagini foarte reusite in Cartea lui Iov, dar si o gramada de “burti” prin alte locuri Daca nu am stii ca Dumnezeu e numai unul, am crede ca e scrisa de mai multi autori, unii geniali, altii mediocrii :))
-
Tind sa fiu de acord cu Catalin. Din punct de vedere estetic sau al placerii cu care se citeste, eu nu as da Bibliei 5 stele. I-as da nota 10 din alte puncte de vedere dar nu pentru cele de mai sus.
-
Biblia e o carte care cica te schimba f. mult.
acum depinde de ce cauta fiecare… -
Pai…inseamna ca nu am inteles eu din ce puncte de vedere acord rating unei carti, sau din ce puncte de vedere trebuie sa scriu review. Andrei, asta necesita clarificare.
-
Ratingul il acorzi tu. Fiecare il acorda dupa propriile criterii. Eu am scris mai sus dupa ce criterii il acord
-
Parerea mea…esteticul ajunge la extaz(un extaz cumpatat…) in Cartea lui Iov(si nu numai)…si aste e in Biblie…pana la urma in Biblie nu e expusa parerea subiectiva a unui autor cu vederi inguste(de om) , ci revelatia divina . Practic ,Divinitatea este cu penelul in mana unui profet smerit. Biblia e putin mai greu de inteles si nici nu e savuroasa , poate asta o face nepopulara si ii da o aparenta de ermetism.
Din orice punct de vedere e cea mai reusita scriere si din perspectiva faptului ca e imuna la critici(nu poti sa-l critici pe El , fiindca el te-a scris si pe tine). E deasupra pretentiei de fiinta estetica a omului. Numai bine,prieteni! -
gabriel are dreptate. povestea e fascinanta. desi ideea cartii o regasim si in ‘hotii de frumusete’ si daca ati vazut ‘vidoq’.
@aLEX: de ce nu pot sa-L critic? [oricum esti offtopic :)]
-
lkjlk, chiar tu ai recunoscut ca aberezi ;) ca sa vezi, chiar vorbesti tampenii. este cartea mea preferata, deci da, se poate… cartea m-a prins si nici nu am uitat-o pana acum… si am citit-o acum vreo 3 ani.
apoi, faptul ca personajul nu a existat nu are nicio relevanta…ai auzit de fictiune? si invata sa scrii…. nu se scrie “noanta”, ci “nuanta”. numai bine ;) -
Interesant personajul asta, lkjlk
Un soi de gica-contra. Presupun ca ii plac si manelele (e doar o banuiala).Revenind la subiect:
Eu am citit de cativa ani Parfumul si, recunosc: m-a marcat. Numai cei care au gustat aceasta carte “din auzite” (recenzii) vor avea o parere ca a lui lkjlk.Dupa cum scria cineva mia sus, personajele nu trebuie sa fie reale.
Da. Ar putea fi privita si ca o carte de aventuri: odiseea individului plecat spre sine insusi..Din cate am “dibuit” pe net, exista deza si o ecranizare recenta (2006)
-
Ma inscriu si eu printre cei care au citit cartea si le-a placut. Personajul principal este fascinanto-malefic, iar pe tot parcursul cartii mi-am dorit sa fie pedepsit pentru crimele sale. * you can call me Justice Girl :) * Ceea ce m-a socat a fost modul in care a fost pedepsit. Nu ma gandeam chiar la asa ceva… :|
-
Personajul se numeste “Grenouille”, nu ‘Grenuille’ sau ‘Grenuluille’. Ce ziceti, corectam? :)
-
Am cautat cartea vreo 2 ani de zile.Cand in sf am gasit-o am fost f emotionata.Mie personal mi s-a parut fascinanta,dar mi-a provocat o stare de nici nu stiu cum sa o numesc, poate frica sau greata in suflet?
Personajul este un geniu malefic al parfumurilor,gesturile sale sunt duse pana la absurd desi sunt convinsa ca exista printre noi exemplare asemanatoare sau macar farame din acest personaj.
As vrea sa stiu de la ce a plecat autorul….. -
Este o carte extraordinara. Incercati totusi sa treceti peste prima impresie si cercetati mai profund ce vrea autorul sa spuna. Nu e Sandra Brown!!!
-
parerea mea de om trecut prin cititul cartii si in mod implicit prin fascinatia simtita vis a vis nu numai de stilistica textului , ci si de firul actiunii in sine, e o oarecare mult spusa repulsie fata de recenzia pe care tocmai am citit’o. consider ca un rezumat se diferentiaza cu mult de o recenzie si nu vad nici un argument pentru care as citi sau dimpotriva cartea asta,ori tocmai asta caut eu ca cititor al unei recenzii sau al oricarei forme de critica. pe viitor ,mentionand de asemenea si ca o expunere oarecum limitata precum cea doamnei/domnisoarei anca poate parea oarecum “jignitoare” pentru cineva care a vazut mult mai mult intr’o carte decat firul actiunii , propun o delimitare clara intre recenzie si povestirea subiectului unui fir epic.
-
daca doriti mai multe detalii despre film puteti sa vizitati : http://www.perfumemovie.com/.
cartea este formidabila, filmul destul de prost. -
Superba cartea. Mie mi se pare deosebit de greu sa descrii, sa redai in cuvinte mirosuri si totusi Suskind reuseste sa te faca aici sa te cutremuri de o duhoare oribila, acolo sa te infiori de o boare delicata si in general sa percepi altfel lumea din jurul tau prin intermediul mirosurilor. Iti deschide o noua dimensiune a spatiului si asta nu e putin. Personajul principal e de-a dreptul fascinant: omul fara miros propriu care devine stapanul mirosurilor.
E in mod cert una din cartile mele favorite. Iti creeaza regretul ca nu poti simti parfumul ultim in care poti sa te pierzi pe vecie…
-
Personal mi-a placut foarte mult “Parfumul”. Daca stai sa o citesti in profunzime descoperi dibacia cu care a fost scrisa. Estetica uratului si cea a frumosului sunt cat se poate de bine redate. Am recitit-o de 4 ori ca sa o pot patrunde si cred ca pentru cei care iubesc intr-adevar cartea, ea reprezinta una dintre cele care merita retinute. Diferenta dintre carte si film este indiscutabila fapt pentru care inteleg parerea celor care au vazut doar filmul. Realizarea este buna da, dar frumusetea acestei carti consta in patrunderea ei cu ochii mintii si cu olfactivul fiecaruia. Acolo este “frumosul Parfumului”. Daca veti vedea intai filmul automat va exista o alta viziune asupra cartii. Dupa ce l-am vazut si am vazut reactia familiei, m-am intrebat daca intr-adevar mi-a placut aceasta carte. In film personajul este puns intr-o alta lumina. Ies atat de bine in evidenta cruzimea lui, lacomia pentru a detine mirosurile, mizeria si crima. In carte insa problema se pune altfel. Daca o veti citi, si veti incerca sa patrundeti in gandul lui Grenouille, in atmosfera Frantei de secol XIII, veti descoperii inclusiv dragostea, sentimentul pentru care se tanjeste si pentru care se intampla atatea …
-
Nu prea mi se intampla sa abandonez cartile, sa renunt sa le mai citesc pentru ca nu-mi plac sau pentru ca n-am rabdare , ma plictisesc etc… dar asta-i una dintre cartile pe care nu mi-a facut placere sa le citesc…cam asa s-a intamplat si cu “Petrol” chiar daca il iubesc pe dragul de Pasolini – sunt doua carti pe care mi-a venit sa le arunc un pic… chiar daca apreciez scriitorul, apreciez stilul si mesajul carti, dar … mi-a creat pe tot parcursul lecturii senzatia de disconfort pentru cel putin doua simturi – miros si gust. Am citit-o in perioada in care era foarte “cool” s-o citesti , toata lumea se “dadea mare” cu asta si nu intelegeam de ce…
-
Mie mi-a placut foarte mult cartea si chiar nu o mai puteam lasa din mana cand am citit-o. Mi se pare putin ciudat ca unii au o parere asa proasta despre ea :D
-
Eu am citit cartea in urma cu o luna si m-a marcat. Mi se pare o redare foarte buna a realitatii, Patrick Suskind chiar a reusit sa-mi aduca in nari toate acele mirosuri, si in unele parti mi s-a ridicat parul de pe mana citind anumite fragmente. Si n-am simtit deloc ura sau sa-mi doresc ca Grenouille sa fie pedepsit, ci chiar l-am admirat si ca sa zic asa poate l-am si sustinut, desi e umpic malefic. Insa felul cum isi urmeaza telul cu orice pret si reuseste sa domine toata acea multime, mi se pare incredibil! Interesanta poveste, si captivanta. Am citit cartea intr-o zi.
-
Recomand si “Porumbelul”..in 74 de pagini daca nu ma insel, caci am citit-o demult, deseneaza un portret care mie personal mi s-a parut genial.
-
-
Tocmai am vazut filmul!
Mi s-a parut interesant dar a devenit ciudat cand Grenuille devine obsedat!
Oricum filmul a fost foarte fain!
si am vazut pe net ca exista multe diferente dintre carte si film…oricum nu cred ca as citii cartea asta…din moment ce am vazut filmul…pentru ca stiu despre ce e vorba….oricum nu e filmul meu preferat…dar a fost unul bun:D -
am citit cartea si e cu totul speciala.





Andrei Rosca spune:
2 mai 2006 | 8:59 am
Pare super interesant. Cred ca am sa il citesc si eu :) desi mai am vreo 3 carti planificate inainte