Si eu am citit Veronika se hataraste sa moara, Unsprezece minute, Alchimistul, La raul Piedra…, Manualul razboinicului luminii si, sincera sa fiu, mi-au placut 5 “aforisme?”, “cugetari?” (sau cum sa le numim?) din Manual…Si cam atat. In rest, comercialul bate…culturalul:). Oamenii se regasesc usor in povestile inserate “a la hate” de scriitor. Pot fi “rumegate” la cald.:)De ramas, cine stie…Ca orice moda, nu? Ne (ma includ si pe mine pentru ca atunci cand am citit prima carte, Alchimistul, acum vreo 4 ani, am catalogat-o ca fiind “ciudat de frumoasa si de inteleapta”:):)Deci are dreptate Boyarul cu “pustanii de liceu”, ca la gospodarie nu sunt prea talentata:):).
Dar…ia sa scriem si ceva frumos.:)! Ca doar nu ne doare mana:):Totul farmeca prin aceasta etern-valabilitate a fiintei umane, prin tendinta perpetua de a ne urma visele si de a ne asculta inima, de a ne construi o “Legenda Personala”:), prin umanitate, sensibilitate si vointa. Este in Alchimistul o poveste cu un negustor ce si-a trimis fiul sa cunoasca taina Fericirii de la un Intelept. In locul unui ascet a dat peste un om inconjurat de lux. Neavand timp sa-i raspunda la intrebarea despre fericire, l-a trimis pe baiat sa se plimbe prin palat si i-a dat o lingurita cu 2 picaturi de untdelemn. Dupa un timp, se intoarce si, cu rusine, ii spune Inteleptului ca nu a putut vedea frumusetile palatului pt ca a fost atent sa nu piarda cele 2 picaturi. Inteleptul il mai trimite inca o data si acum vede toate minunatiile, dar cand se intoarce observa ca varsase cele 2 picaturi. Asadar, sfatul celui din urma fu: “Taina Fericirii sta in a privi toate minunile lumii si a nu uita niciodata de cele 2 picaturi din lingurita.”:):)
Morala: S-o-nteleaga fiecare cum o vrea/ Caci nu-ndraznesc sa spun parerea mea.:):)
E si putina intelepciune, nu? Sau sa sarim peste capitolul Circumstante atenuante?:):):)