Comentarii la: Pavilionul cancerosilor

De către: viorel

viorel — Wed, 10 Nov 2010 15:28:02 +0000

Cartea mi se pare extraordinara si din punct de vedere al trairilor interioare descrise, si din punct de vedere documentar, cat si ca o descriere a relatiilor dintre medici si pacienti, sau a problematicii medicilor. Sunt chirurg, si citind cartea, am recunoscut atat de multe situatii similare vietii reale din spital, si a framantarilor unui chirurg, ori ale unui medic in general, incat povestirea, chiar daca se petrece in 1955, este extrem de actuala. Mentaliltatile si tipologiile umane nu s-au schimbat atat de mult in 50 de ani.

De către: simona

simona — Sat, 04 Apr 2009 14:03:36 +0000

cartea este o adevarata lectie de viata,am luat-o impreuna cu ziarul ,,cotidianul”si abia astept vol.II

De către: Silviu Man

Silviu Man — Sun, 25 Jan 2009 13:04:33 +0000

@ Cristian Florentin : “Cartile si cultura parca devin un accident biografic” – ai identificat perfect situatiunea de fapt. Nimeni nu te indeamna sa intelegi pentru ca nu mai e nevoie de oameni liberi, ci de indivizi seci si blazati. De care sunt pline Parlamentul, stadioanele si televiziunile.

De către: Cristian Florentin

Cristian Florentin — Wed, 21 Jan 2009 11:42:20 +0000

Caut “Pavilionul cancerosilor” in tot Bucurestiul si nu reusesc s-o gasesc. Daca mi-ar putea recomanda cineva vreun anticariat sau librarie, ar fi minunat…
Cat despre cele spuse mai sus, as vrea sa adaug ca in vasca asta culturala din Romania suntem nevoiti sa ne descoperim de unii singuri trecutul daca – din nu se stie ce porniri, imbolduri – vrem sa descoperim adevarul despre unele evenimente, personalitati trecute. Aproape nimeni, in scoala, in gazetarie, la nivel politic, nu te mai indeamna sa citesti, sa intelegi… Cartile si cultura parca devin un accident biografic

De către: Gabi

Gabi — Fri, 03 Oct 2008 10:12:34 +0000

E formidabila cartea. Mi-a placut foarte mult si mediul in care suntem introdusi si felul in care descrie mediul de viata din acei ani in Rusia si felul cum pune accentul pe trairile interioare ale oamenilor.
Din pacate la ultima mea vizita la biblioteca nu am prea gasit alte carti in afara de Arhipelagul gulag, pe care l-am inceput acum un an dar in final am renuntat, considerandu-l prea trist, mult prea socant.

De către: man

man — Mon, 22 Oct 2007 06:10:38 +0000

rebecca, si eu sper,(tot cu naivitate), in utilitatea a ceea ce numesti “informare” despre Pitesti. tocmai de asta astept cu nerabdare recenzia ta la cartea lui Virgil Ierunca. de tacut nu tac oricum :)

De către: rebecca

rebecca — Fri, 19 Oct 2007 12:26:19 +0000

Cred ca nu m-am facut bineinteleasa, ori m-am exprimat gresit ori pierd undeva mesajul pe care vreau sa-l transmit. Paul Goma era deziluzionat, dezamagit tocmai pentru ca pitestenii refuzau sa-si spuna povestea iar daca ei nu ar fi facut-o pana la urma cum am fi stiut noi azi despre ei? Nu am insinuat sa ne raportam noi la victimele Pitestiului ci sa vorbim despre el, pentru ca asa cum zici si tu unii nu vor sa stie dar altii chiar nu stiu. De asta fac lobby pentru fenomenul Pitesti, sa afle si altii, sa informam, sa spunem ca a fost, sa nu-l lasam asa, de izbeliste doar din ignoranta si nepasare. Pentru cei care stiu si vor sa afle mai multe asta deja e altceva, eu ma refer strict la “a informa”. Uite, am sa incerc sa-ti trimit eu o recenzie pe Pitesti, daca e buna/m-as bucura, daca e proasta/astept critici constructive, daca e inutila/o stergi si-mi dai mesaj: “e inutil gestul” sau mai bine, nu fa nimic, am sa pricep ca si tacerea-i un raspuns… Mersi!

De către: man

man — Thu, 18 Oct 2007 08:33:39 +0000

nu doar pe Paul Goma l-a lovit imposibilitatea de a cuprinde in cuvinte Pitestiul. Si parintele Calciu a incercat sa marturiseasca – el fiind unul dintre cei care au suferit cel mai mult, fiind la inceput reeducat, apoi reeducator, apoi caindu-se, apoi din nou detinut in alte puscarii. Nici lucrarile lui V. Ierunca sau D. Bacu nu pot fi decat un demers pe cat de curajos, pe atat de greu de intreprins. Asa se si explica dimensiunile reduse ale lucrarilor lor. Sper ca realizezi ca dorinta de a ne raporta la victimele Pitestiului sunt
pe cat de anacronice, pe atat de jignitoare pentru morala zilelor noastre. Ignoranta contemporana e bazata pe confort – e vorba de “a nu vrea sa stii”, nu de “a nu sti”. e greu oare sa dai un search si sa ajungi pe un site ca acesta, minimalist poate, dar cu siguranta plin de date revalatorii : http://www.ciumegul.com/ ? (ca sa nu mai zic de carti precum cele citate?!)