Pentru cine bat clopotele
Scris de Ana-Maria Petritan • 7 August 2007 • in categoria Altele
Autor: Ernest Hemingway
Rating: 
In iulie 1936 trupele lui Franco invadeaza Spania si o impart in doua: Spania Rosie (cea a republicanilor) si Spania Neagra (formata din fascisti, burghezie si alte segmente conservatoare). Intre 1938 si 1939 mii de americani s-au inrolat voluntari pentru a lupta impotriva extinderii fascismului. Spania, din acest punct de vedere, era un punct nevralgic pe harta europeana. Pe Hemingway il regasim aici ca si corespondent al North American Newspaper Alliance. Si tot aici il plaseaza si pe eroul sau, Robert Jordan.
Robert Jordan este un profesor de spaniola din Montana, venit sa se alature luptatorilor de guerilla din muntii Guadarrona. Misiunea sa este sa arunce in aer un pod strategic la un moment cheie, pentru a facilitate atacul asupra orasului Segovia.
Prin Robert Jordan patrundem in lumea si mentalitatea luptatorilor de guerilla. Hemingway zugraveste personaje fermecatoare si complexe: liderul uzurpat Pablo; Pilar, femeia puternica si autoritara; Anselmo, batranul intelept si cumpatat; El Sordo conducatorul prin excelenta, curajos si capabil de sacrificii; Maria, victima unui razboi nedrept.
Ocupand un loc important in desfasurarea actiunii, Pilar si Maria ilustreaza din doua puncte distincte rolul femeii in razboaie. Daca Maria este slab conturata si de cele mai multe ori nu pare sa aiba alta dorinta decat de a-i fi pe plac iubitului ei Robert, Pilar reprezinta femeia capabila sa suplineasca un barbat la conducerea cetei de luptatori. Dar, pe langa rolul ei de conducator, Pilar este un personaj important din inca doua motive: rolul ei de povestitor al ororilor razboiului si liant intre prezentul crud si rece si lumea traditionala spaniola.
A considera Pentru cine bat clopotele doar un roman de razboi ar fi o mare greseala. Pentru ca o parte importanta a cartii este dedicata relatiei dintre Maria si Robert Jordan, a iubirii ce se naste intre ei si a incercarii lor de a se adapta lumii in care sunt fortati sa traiasca. Fatalitatea acestei iubiri consta in faptul ca are loc la momentul si locul nepotrivit. Neputinta personajelor de a se desprinde de prezent devine insusi laitmotivul iubirii lor.
Pentru cine bat clopotele incepe si se sfarseste cu Robert Jordan, singur, intins intr-o padure de pini. Aceasta imagine da razboiului o tenta de eveniment nesfarsit, care se repeta obsesiv. Desi un roman de dimensiuni intinse, Pentru cine bat clopotele este o lucrare foarte comprimata ca si timp, spatiu si personaje. Este o lectura foarte captivanta si dinamica, acoperind o diversitatea mare de tematici: razboi, iubire, loialitate, sacrificiu, ideologie si moarte.
O recenzie de: Ana-Maria Petritan
Citeste cele 20 COMENTARII si spune-ti parerea!
-
St. Andra spune:
f draguta! are vreo 500 pag dar se citeste uluitor de repede…cand am vazut “labirintul lui pan” am redescoperit atmosfera creata de hemingway…recomand ca lectura de relaxare.
-
AntoniA spune:
E o carte cu adevarat valoroasa. Nu sunt o mare fana a romanelor de razboi, dar cele 500 de pagini CHIAR se citesc uluitor de repede!
-
Laura spune:
O carte buna care nu ar trebui sa lipseasca din biblioteca niciunui iubitor de carti.
-
Eugen spune:
Stiu ca am vazut si eu cartea asta prin biblioteca mea acum ceva timp. M-ati facut curios. Pacat ca maine incepe scoala…
-
elle g. spune:
am inceput ieri romanul. din start nu sint un mare fan hemingway. am citit “a farewell to arms” si “the sun also rises” de… nevoie :)
editia mea are 603 pagini si ma cam sperie lungimea lui. nu mi-au placut niciodata cartile cu si despre razboi si sint aproape sigura ca nu o sa imi placa mai mult nici dupa ce citesc romanul asta. dar ii dau o sansa, tocmai pentru povestea de dragoste dintre robert si maria, pentru pilar care-mi pare o femeie extrem de puternica si cu o intelepciune ancestrala. in plus, am descoperit ca si zimbesc citind anumite parti, asta insemnind ca are si nitel umor, ceea ce e excelent :) -
movieaddicted spune:
Aceasta este cartea mea preferata! Este EXTRAORDINARA!!!!!!
nu am mai citit nimic care sa ma impresioneze ata de mult si care sa fie si acum vie in memoria mea! -
ispas spune:
Un roman de o profunzime si o intensitate deosebita, de aceea nu se simte lungimea lecturii. O buna demonstratie pentru evocarea relatiilor dintre oameni. Lasand ororile razboiului deoparte, foarte crud descrise, este impresionanta vocatia autorului pentru descrierea amanuntita a sentimentelor personajelor sale.
Excelenta, chiar daca am citit-o acum vreo 15 ani!
Recenzia este sumara dar suficient de cuprinzatoare. -
roberts spune:
am citit aceasta carte de ceva timp si chiar mi=a placut, recunosc ca m-a impresionat la momentul respectiv ….admirabila initiativa voastra:)
-
Andreea spune:
O carte superba.Am citit-o in clasa a 9-a la recomandarea bibliotecarei de la scoala si de atunci nu m-am mai oprit din citit si recitit romane de Hemingway(am terminat de ceva timp licel…).Felicitari ptr recenzie!
-
alex spune:
ma poate ajuta cnva cu un rezumat ceva?? am de facut la engleza/..si am aflat abea akum 2 zile..si nam avut timp sa iau cartea….dak ma poate ajuta cnva… alectzu_m3 id ms mult….:)
-
davidescu spune:
Mda. Recenzie facuta, probabil, de un elev de liceu care nu s-a documentat prea bine.
Franco nu putea “sa invadeze Spania”, pentru ca in 1936 el era “in Spania” si “din Spania”. Nu poti invada un teritoriu , o tara, etc., daca tot te afli acolo…
Apoi, in 1936 “burghezia” nu era nici pe departe “conservatoare”, chiar daca era “burghezie spaniola”!
Despre rest, n-are rost sa mai comentez. Mi-a ajuns inceputul comentariului ca sa ma lamuresc cu cine stau de vorba! -
Pingback: Adio, arme | bookblog.ro
-
Craciun Claudiu spune:
Au trecut 84 de ani de cand a aparut aceasta carte. Anii care au trecut au dat putinta unei mai lucide aprecieri a romanului si au intarit intr-un sens cuvintele scrise de un critic american la aparitia cartii:
“Iata o carte pe care oamenii o vor citi de aici inainte multa vreme, atat de multa vreme, incat cartea va trebui sa fie, pana la urma, precedata de o introducere care sa reaminteasca altor generatii cum s-au intamplat evenimentele din Spania, cine a luptat acolo si unde si de ce. E cel mai bun roman al lui Hemingway (la vremea aceea inca nu erau scrise “Island in the stream”, “The old man and the sea” ori “The Garden of Eden”) si unul dintre cele mai bune romane despre acest inger muritor care este omul.”Mi-a placut foarte mult capacitatea autorului de a se detasa de sentimentele lui proprii. A scris cartea aproape imediat ce s-a intors din mijlocul evenimentelor din Spania (si e o carte destul de stufoasa), insa a facut-o la modul detasat, fara sa fie patetic, fara sa fie partinitor, privind lucrurile din perspectiva ambelor tabere in modul cel mai uman cu putinta.
Iar scenele de dragoste, petrecute intr-un sac de dormit, afara in zapada, sus pe munte si in vreme de razboi, sunt uluitoare.
Carina spune:
9 August 2007 | 10:06 am
Am citit cartea in urma cu cativa ani si mi-a placut…M-am bucurat sa vad o recenzie cu acest subiect