Autor: Florian Bichir
Rating:

De la bun început, d-l Florian Bichir comite un act de îndrăzneală: în ideal, actul de a pune un substantiv atât de aerisit precum "polemici" în raport cu un adjectiv ce pare atât de ermetic ("ortodoxe") poate fi ori începutul unei reale reînsufleţiri a ideilor în spaţiul creştin românesc ori un veritabil suicid literar. În realitate însă, Polemicile ortodoxe nu cutremură generaţiile contemporane (imune de altfel la orice soi de seisme, cu atât mai mult unele de natură culturală ori religioasă) şi, pe de altă parte, nici nu vor provoca în vreun fel excomunicarea, canonizarea sau arderea pe rug a autorului. Rămâne, între aceste extreme, o antologie de articole scrise cu nerv, aici încruntate peste măsură, acolo mustind de ironie, alternând în viteză jurnalistică sentinţa tranşantă cu metafora inspirată.

A face polemică nu înseamnă a dezbate, iar dezbaterea nu este acelaşi lucru cu dialogul. E necesară, poate, o scurtă separare a apelor semantice. Îmi pare că astăzi tot ce numim îndeobşte dezbatere nu este nimic mai mult decât o desfăşurare repetitivă, în paralel, a două sau mai multe opinii finite. În dezbaterile zilei, nu există transfer de idei, nu există permeabilitate, şi nici dorinţa unei dobândiri sau înnoiri. Numai o simplă şi nocivă exhibare de concepte mai mult sau mai puţin sufocante. Dezbaterea se naşte din sete de relativisme, de dorinţa compensării unui gol al comunicării. Parafrazându-l pe Unamuno, dezbaterea s-ar putea identifica doar ca un banal şi cacofonic multimonolog. De cealaltă parte, polemica implică de la bun început o alianţă tacită între interlocutori - ambii doresc dobândirea prin dialog a unui adevăr, nou ori redescoperit. Polemica se poate naşte numai pe premisele unei sincerităţi comune şi prealabile, nu pe o plăcere a etalării mai mult sau mai puţin docte. Ceea ce îi face pe participanţi nu inamici iritaţi şi ostentativi, ci "doar" adversari în idee.

În acest raport de sinceritate se situează şi cartea d-lui Florian Bichir. Ca urmare, textelor reunite sub acest titlu li se pot reproşa multe. Că sunt radicale - ca şi cum acesta ar fi a priori un defect, sau uneori necizelate, lăsând impresia că nevoia de exprimare a jurnalistului a fost mai mare decât apetitul pentru recitire critică a celor scrise. Că autorul nu bate câmpii, că poate e prea expeditiv şi coroziv, că îi place prea mult răfuiala, fie ea şi "în duh", că foloseşte cuvinte uneori prea tari pentru relevanţa de-o clipă a unui eveniment. Autorul, vorba lui Dostoievski, nu e "ca un măgar învăţat: numai judecată sănătoasă şi nimic altceva" , iar eu sunt departe de a fi de acord cu o bună parte din opiniile emise în aceste articole. Însă oricând aş prefera un asemenea articol - scris dintr-o răsuflare, în care simţi pulsând dorinţa de a schimba mentalităţile unei vremi, de a nu lăsa lucrurile să treacă nerânduite - veşnicelor îngălări şi snoavelor "˜telectuale, mostre de autism social, molozul zilnic produs de analişti miopi, la care cuvântul, din potenţial vehicul al înfăptuirii, devine cel mai bun instrument de denaturare a propriilor sensuri.

Dincolo de acestea, rămâne o colecţie colorată de personaje, de la feţele bisericeşti până la mântuitorii de cartier, de la Vladimir Voronin şi Mircea Geoană până la Harry Potter, şi mai cu seamă o curajoasă critică a unei Biserici "în tranziţie" şi a unei naţiuni care, "pervertită de comunism şi internaţionalism, seamănă cu un cartof - părţile ei cele mai bune sunt sub pământ" (sub pământ, adică în conştiinţa unui trecut, nu în amnezia perpetuă a unui prezent repetitiv şi egal cu sine însuşi). Într-o perioadă în care scriitura de atitudine a fost înlocuită cu succes cu tupeul de tabloid, mai există, strecuraţi prin multpreacoloratele pagini ale ziarelor, oameni care deşi se despart în idei şi în soluţiile propuse, par a fi uniţi de un bizar scop comun : acela de a comenta cu francheţe lumea şi prin aceasta, de a o face, cumva, mai respirabilă. De aici se naşte polemica, fie ea ortodoxă sau nu, iar astfel de demersuri trebuie oricând salutate.

Scrisă de Silviu Man