Autor: Olimpian Ungherea
Rating:

Întotdeauna am perceput lumea prezentă în cărţile poliţiste ca pe una foarte îndepărtată. Crime, intrigi, răsturnări de situaţie, moşteniri, pasiune şi imoralitate, par a fi ingrediente ale unei vieţi complet diferite de cea pe care o avem zi de zi. De aceea se consideră că este plăcut să te relaxezi în lectura lor, deoarece te transpun într-o realitate foarte diferită, la care nu ai acces în mod obişnuit.

Cărţile de literatură contemporană, dacă nu sunt specializate pe un anumit gen, intra firesc în viaţa noastră şi îşi propun să ne schimbe. Găsim acolo exemple în care ne regasim, sunt cărţi din care învăţăm şi pot fi esenţiale. Spre deosebire de ele, în general, cărţile poliţiste sunt percepute ca fiind o lectură uşoară, care îndeplinesc doar funcţia de catharsis şi atât. Le poţi citi în staţiile de autobuz, în tren, seara în timp ce bei un ceai şi apoi le poţi uita la fel de simplu, aşa cum uiţi autobuzul, trenul sau cana cu ceai.

Ei bine, Preţul tăcerii nu este o carte poliţistă, în sensul de mai sus. Formată din mai multe capitole, într-un mozaic de întâmplări povestite de Andrei Zavera, detectivul ce apare în mai multe cărţi ale autorului, cartea cuprinde mai multe lecţii de viaţă. Întâmplările sunt scurte, pe acelaşi model - crimă, investigaţie şi rezolvare, precedate însă de un citat hotărâtor, care concentrează mesajul pe care întâmplarea vrea să-l transmită, scenariul poliţist fiind doar punctul de pornire.

Rădăcinile comunismului

Scrisă nu la mult timp după revoluţie, Preţul tăcerii surprinde ceva din relaţiile care se construiau între oameni atunci, malformate de regimul cu reguli stricte ce încă nu-şi desprinsese întrutotul rădăcinile din spiritul nostru.

Viaţa dură, la nivelurile sociale inalte, mărginită de drumuri ce se întorc spre sine, viaţă pe care nu ai cum să o părăseşti o dată ce ai început-o, fiindca pe măsură ce înaintezi nu poţi face decât mai multe compromisuri ce te leaga de ea, este prezentată în toate aspectele ei pline de viciu.

La fel şi viaţa la nivelurile sociale de jos, mărginită de ziduri înalte, ce cade mereu în eşecuri, este o viaţă pe care o găseşti aici în aspectele ei cele mai degradante, nebănuite şi pline de tristeţe. O viaţă din care nu te poţi ridica decât printr-o neatenţie a sorţii.

Detectivul ca un medic chirurg

După primele întâmplări povestite, fiind atât de scurte fiecare, mi-am imaginat o comparaţie între detectiv şi medic chirurg. Medicul are şi el un caz - o persoană bolnavă, un scop iniţial - acela de a pune un diagnostic şi un scop final - acela de a o ţine în viaţă, de a o însănătoşi. Detectivul, în mod similar, are un caz - o crimă, scopul de a găsi criminalul şi scopul de a face dreptate.

Elementul central pentru amandoua meseriile este responsabilitatea pe care o au şi ambiţia de a reuşi, redând starea de echilibru. Iar modul în care "operează" fiecare, este asemănător. Cercetare amănunţită şi decizie tranşantă. Singura diferenţă este că medicul are grijă de o viaţă, iar detectivul de amintirea unei vieţi.

Andrei Zavera este un detectiv detaşat, dur, însă în acelaşi timp introspectiv şi sensibil. Vorbeşte despre cazurile sale la timpul trecut, spunându-le ca pe nişte poveşti terifiante, aşa cum îşi propun tinerii să-şi spună atunci când sunt noaptea la munte, într-o pădure, în faţa unui foc de tabără. Ne spune şi despre el că are un aer domestic, că este blond, gurmand, boem şi vânător de criminali. Iar fiindca detectivul nu este niciodată suspectat, îl putem suspecta noi de o asemănare perfectă cu autorul, aşa cum apare în fotografia de pe copertă.

Pretul tăcerii conţine, aşadar, mai mult decât o serie de scenarii poliţiste ce te pot transpune într-o lume îndepărtată, lectii de viată pe care le poti aplica imediat. Este o carte despre oameni, cu accent pe latura lor negativa. Este totodata o carte ce iti da libertatea de a-ti imagina singur culorile şi detaliile fiecărei întâmplări, deoarece acestea, fiind scurte, decupează doar conturul şi trasează câteva linii mai mult sugerate.

Iar în încheiere, fiindcă mereu am simţit că recenzia pe care o scriu este un fel de cadou simbolic pentru autor, fiindcă şi el mi-a făcut cadou ceea ce a scris, chiar dacă indirect, o să dedic această recenzie lui Olimpian Ungherea, a cărui zi de naştere am aflat că este astăzi. Mulţumesc.

Scrisă de Gia Codrescu