Autor: Paul Adirex
Rating:

Noua capitală thailandeză

Cuvântul "Rattanakosin" denumeşte atât zona centrală a Bangkok-ului, o insulă împrejmuită de Râul Chao Praya şi numeroase canale, cât şi o eră din istoria Thailandei (pe atunci Siam) care s-a întins între 1782 şi 1932. Aceste două date sunt de o importanţă majoră în istoria Thailandei: în 1782 este mutată capitala Regatului Siam de la Thonburi la Bangkok, iar în 1932 este abolită monarhia absolutistă thailandeză. Rattanakosin este de asemenea şi unul din numeroasele cuvintele care formează denumirea oficială a Bangkok-ului.

Dar romanul istoric Rattanakosin. The Birth of Bangkok de Paul Adirex (al cărui nume real este Pongpol Adireksarn) nu se ocupă de această perioadă decât spre sfârşitul cărţii. În schimb, romanul urmăreşte aventurile lui Bunma, un tânăr paj aflat în slujba regelui din Ayutthaya, şi bătăliile la care acesta ia parte alături de cei trei prieteni ai săi, un chinez, un thailandez din triburile karen şi un englez.

Acţiunea începe în anul 1767, anul în care gloriosa capitală Ayutthaya cade în mâna cotropitorilor birmanezi. Urmează o serie de bătălii împotriva Birmaniei, care sunt treptat câştigate de siamezi şi, astfel, ia naştere o nouă capitală, Thonburi, condusă de Regele Taksin. Devenind obsedat de religie şi meditaţie, Regele Taksin va fi mai apoi apoi destituit, locul pe tron fiind luat de Thongduang, unul din generalii lui Taksin, fratele mai mare al lui Bunma. Thongduang, sau Regele Rama I, este cel care mută capitala în Bangkok, punând astfel bazele dinastiei Chakri, din care face parte şi actualul Rege al Thailandei, Rama IX.

90% adevăr istoric

Rattanakosin. The Birth of Bangkok, scrisă de un politician thailandez educat în SUA, se citeşte uşor, având un limbaj simplu, nepretenţios. Dar, pentru cititorul nefamiliarizat cu numele şi titlurile oficiale ale curţii regale thailaneze (cum ar fi Somdej Chao Praya Maha Kasatsuk, titlul lui Thongduang sub Regele Taksin), personajele pot fi uşor confundate. Cu toate acestea, Paul Adirex se străduieşte mereu să reamintească cititorului care e rolul fiecărui personaj în parte şi, mai ales, care a fost numele cu care personajul în cauză a fost introdus la începutul romanului.

Criticii laudă faptul că Rattanakosin. The Birth of Bangkok este doar 10% ficţiune, restul fiind evenimente istorice reale din tulburatul trecut al Siamului. Astfel, romanul este o bună lecţie de istorie şi religie budistă, cu toate că uneori puţin cam stufos şi greu de urmărit. O pagină dedicată cronologiei evenimentelor prezentate în roman ar fi făcut lectura mai uşoară, răsplătind astfel cititorul pentru răbdarea de a parcurge o pagină cu numeroase nume proprii de origine sud-est asiatică.

Autorul deschide romanul cu vizita lui Milton, un membru al Ambasadei Americane din Bangkok, la Muzeul Naţional unde se sărbătoreau 200 de ani de la moartea lui Krom Pra Ratchawang Bovorn Maha Surasinghanart (adică eroul principal Bunma). Milton este acostat de un călugăr care, pentru restul zilei, îi povesteşte despre peripeţiile prin care a trecut Bunma. Povestea călugărul din muzeu este motivul pentru care Paul Adirex face un pas în trecut şi narează povestea capitalelor Thonburi şi Bangkok. Povestea autorului este mereu alimentată de întrebările naive ale lui Milton, care, cu toate că absolvise o facultate cu specializarea în studii sud-est asiatice, nu cunoştea elemente de bază ale budismului, în schimb era la curent cu detalii minore din istoria Thailandei. Bineînţeles, ignoranţa lui Milton a fost una necesară, altfel ce motiv ar fi avut călugărul să intre în detalii despre tehnicile de meditaţie din budism şi filozofia reîncarnării?

Două inconsistenţe

Oricărui cititor îi va fi clar că autorul s-a documentat intensiv despre cele două perioade acoperite în Rattanakosin. The Birth of Bangkok, încercând să redea cu cât mai mare fidelitate evenimentele care au dus la încoronarea şi destituirea Regelui Taksin. Exact din acestă cauză nu pot trece cu vederea două inconsistenţe istorice, care i-au scăpat lui Paul Adirex.

Având în vedere insistenţa cu care autorul a ţinut să folosească exact numele reale purtate de personaje în istoria Regatului, compromisul de a folosi "Thailanda" ca numele oficial al regatului este inacceptabil. Neologismul "Thailanda" nu a existat înainte de 1939, până atunci Regatul fiind cunoscut sub numele de Siam.

Cea de-a doua inconsitenţă pe care am observat-o este modul în care a fost executat Regele Taksin când acesta "înnebunise". Paul Adirex menţionează în Rattanakosin. The Birth of Bangkok că Regele Taksin a fost decapitat pentru a nu cauza probleme interne pentru noul rege. Tradiţia cerea ca sângele regelui să nu atingă pământul, iar astfel, izvoarele istorice descriu următoarea metodă de executare: regele era băgat într-un sac de catifea şi bătut până la moarte cu bâte din lemn de santal. Exact acceaşi soartă a avut-o şi Regele Taksin în 1782.

Recomand această carte tuturor celor interesaţi de istoria Asiei în general şi de cea a Asiei de sud-est în particular. Lectură plăcută!

Scrisă de Mihnea Voicu Şimăndan