Autor: Florian Bichir
Rating:

Paradoxal, in cazul d-lui Florian Bichir, inteligenta si bunul simt si-au gasit drept camp de manifestare tocmai cloaca jalnica a presei romanesti contemporane, herghelie omogena de prosti, toape, frezati descurcareti si analisti ai nimicului. Mai mult, dl. Bichir isi foloseste aceste calitati pentru a vorbi mai cu seama despre religie intr-o vreme din care nu aflam decat ca Dumnezeu e valuta electorala forte, preotul - neaparat un fost securist sau spagar patentat, Biserica - un etern si malefic instrument de manipulare publica, credinta - un accesoriu prostesc si dispensabil al sufletului.

Imaginarul contemporan ne obisnuieste sa credem ca orice partizan al credintei nu e decat un incult, neaparat habotnic, gata de a tranti cruci in cap oricarui amator de discutie, izvor de anateme si clisee religioase, opac si rupt de vremuri. Existenta in "peisajul editorial" a unor oameni precum Florian Bichir nu face decat sa infirme acest portret stramb si sa demonstreze ca la Dumnezeu pot ajunge chiar si cei cu studii superioare. Dl. Bichir e interesat de lume, traieste in ea, dar nu se lasa rapit de non-sensurile si ispitele ei.

Daca in articolele d-sale (din care mentionez : Rusia ante portas, Senzational: dejectii in direct, Voi nu aveti tinerete, Nevoia de "baieti prosti", Invierea e un Fapt istoric) descoperim un ton deseori taios, taxand virulent raul si punand binele la locul sau fara a uita sa nuanteze si cautand mereu dreapta masura, in Reporter in taramul minunilor..., avem de-a face cu un Florian Bichir mult mai pasnic, duios, uneori patetic, sfios in fata preotilor si calugarilor, mirat de miracole si dornic de inavutire sufleteasca.

Cartea de fata este o culegere de 25 de reportaje insorite despre oameni, locuri si minuni din toata tara. Titlul nu pare exagerat cand citesti, cu ochii mari, despre pustnicul Onufrie, care traieste de 7-8 ani de unul singur pe la 1.800 de metri, prin masivul Postavaru, povestind cu senitatate cum "chiar langa chilie, mai incolo, e barlogul unui urs. Acum hiberneaza, dar vara ii mai dau cate un colt de paine, si ii vorbesc, asa, ca unui om." Sau despre parintele Teofil Paraian de la Manastirea "Constatin Brancoveanu" de la Sambata de Sus, in varsta de 82 de ani, orb de la varsta frageda, dar stiutor a 8 limbi straine (!), autor a peste 20 de carti si alte cateva in pregatire, "un batran cu chipul rumen si cu pletele dalbe [...] cu pleoapele usor stranse, cu capul plecat, ca si cum l-ar fi deranjat o lumina prea puternica. Dar surazator totodata.", a carui prezenta il face pe reporter sa se simta ca "Adam care se ascundea in tufisuri, ca un copil prins la furat de cirese, ca si cum parintele privea prin noi".

Ceea ce face aceste intalniri fascinante nu e doar calitatea oamenilor cu care drumetul-autor a stat de vorba sau a locurilor unde poti in sfarsit sa-ti linistesti sufletul chinuit de spaime si mintea asurzita de preamultul prezentului, ci si capacitatea d-lui Bichir de a recepta faptul religios cu toata fiinta, de a fi modest (ceea ce, pentru reporterul clasic, de tip dobermann, ar fi imposibil), de a nu-si expune vanitos cunostintele (deloc putine, vorbim de un licentiat in filologie, masterand in comunicare si doctor in teologie), de a se bucura de fiecare din aceste calatorii ca de niste experiente superbe care imbogatesc spiritul si nasc o constiinta superioara a propriei fiinte.

Reporter in taramul minunilor... dezvaluie faptul ca adevaratii slujitori ai Bisericii sunt deseori oameni de care noi, latifundiari ai televizoarelor si internetului, habar nu avem. Ca nu trebuie sa stam insurubati in fotolii asteptand alinarea si mantuirea. Ca nu trebuie sa ne multumim cu modelele standard de viata de care suntem sufocati. Ca trebuie sa invatam sa cautam singuri oamenii adevarului, sa reinvatam ascultarea, iar nu supunerea idioata sub matrice sociale. Ca, doar la o calatorie distanta, se poate redescoperi bucuria.

O recenzie de: Silviu Man