bookblog.ro

Cartepedia
---
...

Rob Roy

Scris de • 24 July 2007 • in categoria Altele

Autor: Sir Walter Scott
Rating: Sir Walter Scott - Rob Roy rating - recenzii carti

Sir Walter Scott - Rob Roy - recenzie cartiVara asta am ales sa citesc o serie de romane clasice pe care nu am avut ocazia sa le deschid pana acum. Unul din autorii clasici despre care vreau sa vorbesc este Sir Walter Scott, iar romanul care intra aici in discutie, desi nu este poate cea mai buna lucrare a sa (cum ar fi Heart of Midlothian sau Ivanhoe), este una din cele mai cunoscute.

Rob Roy a fost scris la 1817 si prezinta o serie de evenimente petrecute cu o suta de ani in urma, in perioada rascoalei Iacobitilor din Anglia, la care a luat parte si personajul al carui nume da titlul romanului.

Figura istorica a lui Rob Roy a ramas cea a unui Robin Hood al scotienilor, insa este evident diferita de cea din roman.
Pentru cine este interesat si de partea istorica, miscarile Iacobitilor au fost o serie de rascoale si rebeliuni intre 1688 si 1746, cu scopul de a-l aduce pe tronul Angliei si al Scotiei pe regele Iacob al II-lea (in engleza James) si apoi pe descendentii sai din casa Stuart.

Rob Roy, care facea parte din clanul MacGregor, a reusit sa stranga in jurul sau mai multe clanuri, cu ajutorul carora a luat parte la a cincisprezecea rascoala Iacobita din Scotia.

Desi titlul romanului este numit dupa el, personajul Rob Roy MacGregor nu este prezent decat intr-o serie de situatii si nu este personajul central al operei (motiv pentru care romanul a fost criticat la vremea respectiva pe motiv ca Rob Roy nu a fost prezentat ca o figura mai importanta in cadrul actiunii).

Firul narativ urmareste povestea relatata la persoana I sub forma unei destainuiri a lui Francis Osbaldistone, fiu de comerciant, care este trimis de tatal sau in nordul Angliei. Francis este practic dat afara de tatal sau pentru ca acesta nu doreste sa urmeze cariera parintelui sau in comert, fiind trimis la rudele sale din nord, cu datoria de a gasi un inlocuitor pentru el insusi la firma tatalui. Aici intalneste pe Rashleigh, varul si viitorul sau inlocuitor, precum si pe Diana Vernon, o tanara foarte liberala.

Povestea lui Francis il va duce ulterior in Scotia, pentru a gasi actele de avere ale tatalui, furate in lipsa acestuia. Daca actiunea pare usor grabita si putin nelegata, trebuie spus totusi ca personajele sunt usor superficiale. Francis este tipul personajului de tip cavaleresc, tatal sau este modelul rigiditatii, iar domnisoara Diana Vernon reuseste sa fie stereotipa tocmai prin incercarea ei de a iesi din tipar.

Personajul care reuseste sa impresioneze cel mai mult este tocmai Rob Roy, in special datorita aparitilor sale fugitive, reusind sa fie un personaj misterios, atat pentru englezi cat si pentru scotieni. In opinia mea, Rob Roy este un personaj interesant datorita aurei de mister conferite de statutul sau de personaj episodic.

Bijuteria acestui roman este insa limbajul. Sir Walter Scott da nastere unui recital de descriere a locurilor si a oamenilor si de dialog britanic asezonat cu acel dialect scotian, care desi este dificil de citit, creeaza tot farmecul de limbaj (cu toate ca un dictionar de termeni de limbaj la finalul cartii ar ajuta mult pe cititor).

Dialogurile intre scotieni sunt practic imposibil de tradus in alta limba, ceea ce face ca acest roman sa fie citit in original pentru a fi apreciat pe deplin (am rasfoit si o versiune tradusa in romana si am constatat ca dialectul scotian este tradus prin uz de perfect simplu si regionalisme, care ii fac sa sune mai degraba a oameni din muntii nostri).

O recenzie de: Alin Gogan

Citeste cele 2 COMENTARII si spune-ti parerea!

  1. cristian spune:

    Recomand citirea acestui roman în ungureşte. Pentru a-i da un plus de originalitate. De preferinţă, toamna, pe la opt jumate…

    raspunde

  2. cristian spune:

    “Daca actiunea pare usor grabita si putin nelegata, trebuie spus totusi ca personajele sunt usor superficiale.”

    E formulat ca şi cum una ar fi în opoziţie cu cealaltă…Ca şi când acţiunea grăbită, în mod normal, ar impune prezenţa unor personaje mai puţin superficiale. Ceva de genul: “Deşi acţiunea pare uşor grăbită, personajele sunt uşor superficiale”. Adică, deşi deşi umblu de două zile prin Sahara, nu am avut ocazia să întâlnesc nici o pisică.”

    Aştept cu nerăbdare, reîntâlnirea cu Alexandre Dumas.

    raspunde

Lasa un comentariu

Adresa de email nu va fi facuta publica. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

Copyright ©2011 Bookblog.ro