bookblog.ro

---
...

Rosu si negru

Scris de • 7 April 2006 • in categoria Altele

Autor: Stendhal
Rating: Rosu si negru Stendhal Rouge et Noir

(sau cumpără aici ediţia în limba engleză)

Stendhal Rosu si negruDespre ,,Rosu si negru" se poate spune ca este un roman de fictiune istorica. Aceasta inseamna ca cineva s-a gandit sa inventeze o poveste care este plasata intr-un moment foarte exact al istoriei, si ca pe tot parcursul desfasurarii actiunii vom intalni numeroase referiri la acel moment, la cauzele si efectele anumitor intamplari, si nu in ultimul rand la societatea acelui moment.

Romanul de fata isi anunta apartenenta la acest gen literar inca din subtitlu: ,,o cronica a anului 1830". A anului 1830, pentru ca in luna iulie a acelui an a avut loc Revolutia care a instaurat monarhia constitutionala, si care a marcat revenirea la valorile ,,napoleoniene", prabusind astfel Restauratia dinastiei Bourbon.. Ce ar mai fi de mentionat in introducere este faptul ca Stendhal a fost un sustinator al lui Napoleon la fel de aprig ca si personajul principal al cartii sale.

Actiunea nu este complicata si poate fi urmarita cu usurinta. Ba chiar s-ar putea sa va distreze gandurile si problemele pe care si le face Julien Sorel, personajul principal, si care sunt descrise amanuntit, aproape ca intr-un roman psihologic.
Julien este fiul unui tamplar dintr-un orasel din Franta care viseaza la o cariera militara si sa fie important, ca si eroul sau, Napoleon. Dar cum singurul mod de a ajunge cineva era prin intermediul Bisericii, acesta se pregateste sa devina preot. Punctul de cotitura este momentul in care primarul orasului, Dl de Ríªnal il angajeaza pentru a fi profesorul particular al copiilor sai. Acolo o cunoaste pe sotia primarului, Dna de Ríªnal, in privinta careia ajunge la concluzia ca este de datoria lui sa o seduca, ceea ce se si intampla; din pacate pentru mandria bravului erou romantic, care se considera un as in cucerirea femeilor, Dna de Ríªnal il accepta pe Julien numai dupa ce acesta incepe sa planga. Astfel, relatia lor dureaza pana cand adversarul politic al primarului afla si incepe sa imprastie zvonurile. Dna de Ríªnal reuseste sa il convinga pe sotul sau ca zvonurile nu sunt adevarate, iar pentru a evita alte scandaluri, Julien este trimis la o scoala de preoti, unde prin ipocrizie castiga admiratia directorului dar gelozia colegilor. Drept urmare este recomandat ca secretar personal al unui marchiz in Paris.

Julien nu reuseste sa se integreze in societatea pariziana care il ,,condamna" inca de la inceput din cauza originii sale umile. Reuseste insa sa o faca pe Mathilde, fiica marchizului sa se indragosteasca de el, si chiar o lasa insarcinata. In mod evident, cei doi urmeaza sa se casatoreasca, dupa ce marchizul il innobileaza pe Julien, acesta din urma obtinand in sfarsit rangul ravnit si puterea politica ce ii urmeaza. Totul ar fi fost bine daca Dna de Ríªnal nu ar fi trimis o scrisoare marchizului in care sa ii spuna ca noul nobil este de fapt un afemeiat si un manipulator. Astfel ca casatoria este anulata, si pentru a se razbuna, Julien o impusca pe fosta lui amanta; acesta nu moare, dar tanarul este totusi condamnat la moarte.
Nu am sa va spun daca acesta moare sau nu in final. Pana la urma este important numai pentru actiunea in sine.

Ce subliniaza Stendhal este ca Julien s-a pierdut in alegerea rosului armatei, sau negrului Bisericii. In acelasi fel si societatea, in special aristocratia acelei vremi este pierduta in alegerea valorilor napoleoniene sau a celor de dinainte de Napoleon pe care incearca sa le readuca la viata Restauratia. Si pana la urma, viata este un lung sir de alegeri, care iti dicteaza reusitele, sau, si mai grav, esecurile, nu?

Cat costa cartea Rosu si negru?

O recenzie de: Raluca Alexe

Citeste cele 57 COMENTARII si spune-ti parerea!

  1. Yumi Yabiku spune:

    Buna. Sunt din Brazilia si imi place blogul tau foarte mult. La revedere.

    raspunde

  2. Ionuca spune:

    Am citit carte asta cu secole in urma. Desi mi-e rusine ca trebuie sa recunosc asa ceva, detalii despre carte nu mai tin minte. Ce stiu totusi este ca, la momentul respectiv, mi-a placut foarte mult cartea.

    raspunde

  3. cristinikaaa spune:

    si mie mi’a placut. mult.

    raspunde

  4. danna spune:

    Am terminat cartea de citit de curand.Mi-a placut foarte mult.mi-a parut rau de mathilde..

    raspunde

    • Paul Tanasescu spune:

      Intr-adevar, spre sfarsit, Mathilde starneste multa mila, dar… sa nu uitam cat de infumurata era si ce conceptii avea inainte! Ea amesteca sentimentele umane cu pozitia sociala; sunt doua chestii independente, desi societatea dintotdeauna a cautat sa le imbine armonios. Armonia asta uneori se pastreaza, uneori nu… Se zice ca dragostea e oarba… :D

      raspunde

      • Diana spune:

        Haha, Mathilde si-a cerut-o. Eu cred ca era doar o domnisoara plictisita si visatoare care a vrut putina drama in viata ei, ceea ce a si capatat. Dar banuiesc ca asta a facut-o fericita, in ciuda finalului. :p

        raspunde

    • Dan spune:

      De ce?Asta isi dorea: un iubit mort

      raspunde

  5. diana spune:

    Si mie mi-a placut cartea. Foarte interesant dialogul lui Julien cu egoul sau. La vremea respectiva am trait destul de intens aceasta drama a tanarului aflat la rascrucea propriei gandiri.

    raspunde

  6. cristina spune:

    O carte superba-o capodopera a literaturii universale.

    raspunde

  7. Viorel spune:

    Cartea asta a venit ca un final apoteotic pentru seria de carti citita in vara lui 2002, serie care incepea cu Eliade si Poe (proza scurta de amandoi) si se termina cu patru romane de aproximativ aceeasi factura… Padurea Spanzuratilor (Rebreanu), Procesul (Kafka), Crima si Pedeapsa (Dostoevsky) si Rosu si Negru (Stendhal).

    Am fost oarecum sufocat. De atmosfera, de finalitatea similara, nici eu nu-mi pot imagina cum le-am ales pe toate in ordinea asta…

    Oricum, e o carte buna. Dar merita citita intre doua carti “usoare” sau “fericite” pentru a fi savurata la maxim.

    raspunde

  8. bogdan spune:

    Manastirea din Parma nu este pe blog?

    raspunde

  9. cora spune:

    superba carte !! una dintre cartile mele preferate ! pacat de finalul tragic…dar poate daca urmarile ar fi fost cu totul altele , nici nu mi-ar mai fi placut atat de mult ! merita citita ! pacat ca la scoala se batatoresc atatea carti plictisitoare de ani si ani, iar carti super frumoase, precum aceasta, se specifica doar la “literatura universala” sau chiar deloc in cadrul anumitor profile..

    raspunde

  10. ela spune:

    foarte interesant modul cum este realizata analiza psihologica; exista o descriere interioara care nu este foarte detaliata, dar care ne ofera anumite sensuri ascunse. o recomand cu placere!

    raspunde

  11. borro spune:

    pentru liceeni ………….e bestiala……asa ceva doar odata la un secol apare.
    ……kp…borro……

    raspunde

  12. andreea stan spune:

    super carte!

    raspunde

  13. iubytzyk spune:

    foarte originala cartea…………am citit-o de curand si e….super

    raspunde

  14. alina spune:

    …o carte deosebita… dupa prima parte am crezut k o voi lasa de plictiseala si ca totul se va reduce la mici amanunte banale din viatza lui Julien (exemplu `seminarul`)… dar surpiza pt me:D… totul abia atunci incepea sa devina interesant… cel mai mult mi`a placut `lupta` dusa pt cucerirea Mathildei ca in final eroul sa se intoarca la iubita lui,doamna de Renal… `schimbatoare` nu este Mathildee,ci insusi eroul…cartea o recomand tuturor…

    raspunde

  15. Raluca spune:

    Alina, intr-adevar, la inceput e un pic… hmm, plictisitoare, dar trece repede partea aceea :D .

    raspunde

  16. myutzza spune:

    n`am citit`o da`vreau akum…mi se pare interesanta…

    raspunde

  17. alina spune:

    super cartea, ancorata bine in istorie, ce sa mai spunem de mathilde?!

    raspunde

    • Paul Tanasescu spune:

      Mathilde e o figuranta, ca multe altele din ziua de azi, care se “frige” candva si isi mai schimba conceptiile :)

      raspunde

  18. emanuelcoza spune:

    super faina cartea. finalul m-a impresionat mult. daca nu avea un final atat de tragic, nu avea cum sa ma impresioneze asa mult.
    cei care nu au citit-o, neaparat sa o cititi.

    raspunde

  19. Intradevar este o carte frumoasa insa, dupa parerea mea pur subiectiva, are cateva momente cand devine tare plictisitoare. Este singura carte, din cele care mi-au placut, pe care am citit-o pe bucati. Adica faceam pauze si citeam altceva… apoi reveneam la ea. In plus, m-a enervat atitudinea de parvenire a personajului principal, dar, tocmai asta era ideea cartii si mi-a palcut felul cum a reusit Stendhal sa contureze acest personaj.
    M-a fascinat, de asemenea, si personalul doamnei de Renal precum si deciziile ei.
    Interventia mea se incheie cu inca doua lucruri (motivul principal al interventiei):
    1. Iti multumesc ca m-ai dumirit si pe mine de la ce vine titlul, Rosu si Negru. Eram aproape frustrat ca nu intelegeam :)
    2. Suna tare urat aceasta alaturare de cuvinte “Astfel ca casatoria…” :)

    Viata este un lung sir de alegeri si fiecare dintre noi va trai cu efectul propriilor lui alegeri. ;)

    raspunde

  20. Un roman foarte bun si captivant.Pacat de Julien care dupa mine pare prea infumurat si are o conceptie prea trista despre oamenii care-l inconjoara.Insa el traieste sentimentul de dragoste la maxim atunci cand il simte si nu-l mai intereseaza consecintele.Este acel om care in momentul in care isi doreste ceva ii place sa obtina acel ceva prin orice mijloc.Este un un geniu as putea zice pentru ca reuseste sa-i impresioneze pe toti cei care-l inconjoara nu neaparat prin inteligenta lui cat prin faptele lui.Cat despre idila dintre el si Doamna de Renal pot spune ca nu ma asteptam,el este privit cu dezinteres la inceput ca mai apoi sa fie motivul pentru care ea mai traieste(la final Doamna de Renal moare in bratele copiilor ei)la fel si cu Mathilde care la inceput nu este interesata de el,apoi urmeaza 2 momente in care ea simte o iubire profunda pentru el care dureaza foarte putin si asta-l bulverseaza pe erou.Insa cu ajutorul printului din Rusia prin sfaturile primite si scrisori el reuseste sa-o recapete,Mathilde isi da seama ca ea este indragostita peste masura si vrea ca Julien sa fie “stapanul”ei.Marchizul de La Mole cand afla despre relatia celor doi si despre copil,are o atitudine fireasca si este foarte indignat avand ganduricriminale.Insa cu ajutorul Mathildei el parca este sensibilizat asa ca el este innobilat prin titlul primit si prin numele lui De Reviere devenind conducatorul unei osti de ….in acel moment el isi vede visul implinindu-se.Interventia aceasta fatala a Doamnei de Renal cu acea scrisoare care-l compromite pe Julien da o intorsatura neasteptata acestui roman,Julien furios trage 2 focuri de arma …unul trece prin palarie si un al 2-lea trece prin umarul acesteia care este sfaramat.Prins de jandarmi este aruncat in inchisoare ,aici isi fac aparitia Mathilde si Doamna de Renal,……………finalul sa-l aflati singuri.Un roman zic eu foarte bine inchegat insa cu un final tragic neasteptat.

    raspunde

  21. supastaru spune:

    incredibil de proasta recenzia.

    – incepe cu “se poate spune ca este un roman istoric” si cu 2 paragrafe in care se lungeste ideea.
    – continua cu fraza de mare angajament “Actiunea nu este complicata si poate fi urmarita cu usurinta”. wow! ce bine!
    – se dovedeste ca actiunea nu este complicata prin prezentarea rezumatului.

    – si aici intervine marea greseala: tu nu rezumi ce se intampla, ci cum ti se pare tie ca se intampla!
    – n-ai inteles mare lucru despre Julien Sorel, desi te-ai prins ca este “aproape ca intr-un roman psihologic”

    O asemenea recenzie mi se pare daunatoare!

    raspunde

  22. Raluca Alexe spune:

    Supastaru: multumesc pentru argumentarea parerii despre recenzie. Voi raspunde la asta cu o intrebare: era mai frumos sa sterg recenzia, doar pentru ca a fost printre primele pe care le-am scris :) ?

    Cat despre “marea greseala”, ea nu exista de fapt: eu rezum cum mi se pare ca se intampla, tu o vei face cum ti se pare tie, altcineva o va face altfel. Suntem persoane diferite, cu pareri diferite si nu cred ca tu (sau altcineva) detii adevarul absolut despre “Rosu si negru”.

    Si ca tot veni vorba despre pareri, corect ar fi sa spui ce ai inteles tu despre Julien Sorel, nu doar sa decretezi ca eu nu am inteles mare lucru. Cine stie, poate imi schimb parerea despre el :) .

    raspunde

  23. supastaru spune:

    nu trebuie sa o stergi, dar cu siguranta o poti imbunatati.

    sustin in continuare ca (marea) “greseala” exista. daca tot vrei sa rezumi firul narativ (ceea ce mi se pare unul dintre minusurile recenziei), fa-o cat de cat obiectiv. tu nu asa ai invatat la scoala ca se fac rezumatele?

    in particular ma refer la sintagme de genul “considera ca e de datoria lui”, “se considera un as in cucerirea femeilor”, “unde prin ipocrizie castiga admiratia”, “reuseste sa o faca […] sa se indragosteasca de el.”

    la o adica e treaba ta cum iti scrii recenzia, dar pentru a evita manipularea cititorilor, consider ca e corect ca rezumatul firului narativ, daca tot tii mortis sa fie prezent (eu sustin ca poate lipsi fara probleme!), sa fie separat de judecatile pe care le emiti tu referitor la psihologia personajelor sau semnificatia intamplarilor.

    abia atunci putem invoca “persoane diferite, cu pareri diferite”…

    raspunde

  24. thomson spune:

    naspa cartea

    raspunde

  25. dudi spune:

    si mie mi-a placut foarte mult….de la inceput de fapt mi s-a parut plictisitoare si am cicit-o destul de mult timp, citesc cu mai multa placere pe dostoievsky sau gogol….insa am ramas surprinsa de modul in care se derulau actiunile apoi….chiar pot spune ca taie respiratia, actual, intr-adevar

    raspunde

  26. mishu psc spune:

    super carte;x kiar astazi am terminat’o de citit … si mia plakut foarte mult e bestiala :D

    raspunde

  27. mihaela spune:

    chiar m-a facut si pe mine curioasa cartea asta si din cate imi dau seama pana acum este chiar o carte bune.asa k o sa o iau si eu

    raspunde

  28. castalia spune:

    super carte, am citit-o in vara 2007 si mi-a placut la nebunie. a fost printre putinele carti citite in ultimul timp pe care nu am putut-o lasa din mana pana la final…acum tre’ sa fac un eseu despre sociocritica romanului…normal ca am ales Rosu si Negru….

    raspunde

  29. Elena M. spune:

    Un singur lucru pot sa spun despre aceasta carte: la 16 ani mi s-a parut deosebit de plicticoasa iar la 25 de ani am mai dat o sansa carti si nu am putut sa o las din mana. O carte deosebita, merita citita.

    raspunde

  30. cosmin spune:

    Eu cred ca avea in instinct rolul de cuceritor al femeilor, daca ne gandim ca, inaintea doamnei de Renal, el nu mai avusese niciun fel de relatii cu persoane de sex opus.
    In cazul Matildei, Julien, prin aerul sau demn si total diferit de al altor tineri mult superiori doar prin blazon, a reusit s-o cucereasca. Episodul asta mi-a parut un fel de joc de volei, dragostea luand rolul mingii. Acest Julien se aseamana cu Julien din <>, prin provocarile facute pentru a obtine dragostea Matildei. Odata obtinuta, aceasta nu mai insemna nimic pentru el.

    raspunde

  31. gabriel spune:

    mie mi se pare o carte submediocra. pot enumera cel putin 10 carti romanesti mult mai bune decat asta. cel ce spune ca e o supercarte sau ca e o capodopera universala inseamna ca n-a citit nimic de hugo, dostoievski, tolstoi, dumas, si altii….povestea in sine e dramatica si cred ca daca ar fi fost scrisa de un scriitor mai talentat ar fi fost o capodopera….dar asa…nu e. am citit-o in sila, pe bucati, pe parcursul 6 luni….cel mai mult m-a enervat lipsa ordinei in idei, limbajul usor pueril si redactarea foarte slaba…in fine… nu am pretentia ca sunt un critic bun si nu vreau neaparat sa fiti de acord cu mine. Parerea mea e ca daca vreti sa cititi o carte senzationala cu un limbaj ales si cu o ordine in idei perfecta trebuie sa cititi Contele de monte cristo sau mizerabilii. Alea da capodopere…

    raspunde

  32. elennaaa spune:

    o carte foarte buna, am citit-o la 16 ani si mi-a placut enorm de mult

    raspunde

  33. lizy spune:

    autorul e tare, dar actiunea in sine km slaba, sincer…:P

    raspunde

  34. C.SÎRB spune:

    Am o curiozitate, Lizy: autorul e “tare” în sensul de “tare ca piatra”, “ca lemnul”? Sincer… Ce înseamnă că un autor ca Stendhal e “tare”? Pe încercate?

    raspunde

  35. dhruva5568 spune:

    e tare. adică e mort…

    puke…

    raspunde

  36. Petr spune:

    Dar ce-ar fi dacă roşul din titlu face referire la iubirile lui Julien, pe când negrul simbolizează perspectiva morţii – analizată în finalul cărţii..

    raspunde

    • Raluca Alexe spune:

      E posibil si asta, insa varianta “acceptata” in analize e cea pe care am spus-o eu mai sus. Nu zic si ca e cea mai buna/ corecta etc, insa aia este cea “oficiala”- cel putin asa imi amintesc eu :)

      raspunde

  37. Pingback: Eu si cartile mele « Banalitati deosebite

  38. Pingback: Critici Stendhal ? - Console Games Forum

  39. Iulian spune:

    Rosii si negre erau si rochiile Dnei Renal, respectiv Mathildei, in rest mi s-a intamplat inca o data sa aud despre o carte din toate directiile ca fiind cartea cartilor, iar pt mine sa se dovedeasca doar o carte bine scrisa, dar cu destule puncte moarte, si nu ma refer la lipsa actiunii ci la punctele in care simti o lipsa de inspiratie deghizata in amanuntirea detaliilor nesemnificative.

    raspunde

  40. alexandra spune:

    eu cred ca voi exagerati…mathilde este cea care i-a fost alaturi si atunci cand i-a trecut teama ca ar putea fi indragostita de unul ca el..i-a fost mereu alaturi si a incercat sa ii demonstreze asta si gestul ei de a nu se ascunde de restul lumii incercand sa faca actiuni curajoase ar fi trebuit sa ii arate lui julien ca ea era cea care il iubea la fel si doamna de Renal care totusi avea indoieli mari si temeri si in timpul in care a stat el la verrieres din cate imi aduc aminte o mare parte din discutiile lor includeau teama doamnei de Renal de a continua relatia cu el.In schimb Mathilde de cand si-a “reglat” sentimentele si mai ales afland ca este insarcinata a vrut ca toata lumea sa stie ca este doamna Sorel si ca vrea sa traiasca cu el ptr tot restul vietii.Curajul pe care l-a avut doamna de Renal a fost atunci cand el s-a urcat la fereastra ei si nu ii mai pasa de nimic…in rest nu imi aduc aminte…El in inchisoare avea nevoie de o dragoste simpla si nu de tot ceea ce vroia Mathilde sa ii ofere de aceea a preferat-o pe amanta sa din verrieres.Sund de acord ca amandoua l-au iubit dar cred ca Mathilde a fost mai curajoasa vrand fara sa ii pese ca nu va mai deveni ducesa sa fie nora unui cherestengiu…El le-a iubit pe amandoua in felul lui si in anumite momente din viata lui cand vroia a simte ceva mai smplu sau ceva mai inaltator le iubea in paralel…parerea mea doar stiu ca amandoua l-au iubit pe el foarte mult si ca el a avut pasiuni mari pentru amandoua dar depinde de starea pe care o simtea….a si inca ceva..dragostea pe care i-o purta domana de Renal putea fi prevazuta dinainte de a se intampla dar cea pe care i-a oferit-o mathilde era imprevizibila…cine ar fi crezut atunci cand ne-a fost prezentata fata asta orgolioasa si plina de rautati ca va ajunge sa i se alature pana la sfarsitul vietii lui julien.o carte foarte frumoasa si finalul a fost pe masura

    raspunde

  41. Pingback: Teodor Mincu: Jurnal de călătorie » Stendhal – “Roşu şi Negru”

  42. coco spune:

    Cartea este fantastica insa am fost dezamagit de modul in care se termina, moartea lui a fost descrisa intr-un paragraf si din punctul meu de vedere este prea putin in comparatie cu descriile amanuntite din capitolele anterioare..

    raspunde

  43. ALINA spune:

    mie imi place sa citesc si daca imi place ceva in mod deosebit nu las din mana .
    spre deosebire de alte carti , rosu si negru ,mi-a luat cam o luna si jumatate timp in care m-am plictisit ingrozitor. la fel cum spunea cineva mai sus nu exista ordine in idei , sau mai bine spus cele mai simple idei sunt exprimate in cel mai greoi mod sau mintea mea este greoaie .
    La fel este multa politica care imi displace ;
    Julien este insa un personaj interesant ,dragostea asta pentru Napoleon am mai intalnit-o si la Dostoievski (Raskolnikov )la fel si Mathilde este o fire ciudatica , dar se face bine pana la urma , a dat dragostea peste ea… In rest plictiseala mare de tot ( cel putin pentru mine ).

    raspunde

  44. alexandra spune:

    in multe pareri mi-am gasit propriile cuvinte…e o carte frumoasa dar nu extraordinara,plictisitoare, mult prea lunga pentru putina actiune pe care o are.este o incercare nereusita de a realiza un roman psihologic cu unul nonpsihologic pentru ca momentele de filozofie inserate, problemele existentialiste sunt intrinseci,extrapolate pentru nivelul de profunzime al lui Julien.El a fost un simplu parvenit care avand o minte agera a cazut in propria plasa , in amorul propriu ranit pe care si l-a consolat prin incercarea de seductie a celor 2 ipostaze feminine.A fost fals in replici si chiar in sentimente pentru ca niciodata nu a fost condus de vreun sentiment pur. mathilde a fost o alta masca a tipologiei umane ce a primit totul prin acccidentul de a se naste, iar avantajul asta i-a permis sa adopte o atitudine aroganta si falsa, intrucat tinea mai mult la aparentele actelor de curaj decat la sentimentul nobil si pur de iubire…

    raspunde

  45. Aurelia spune:

    Ieri am terminat si eu de citit cartea, si mie mi-a placut, ultimele capitole chiar le-am parcurs cu mare, mare interes, insa prima parte mi-a cam luat ceva. Dupa parerea mea este un roman bun, care merita citit cu siguranta, dar cel putin pentru mine, nu este una dintre acele carti pe care as reciti-o oricand cu placere.
    Si eu tot acum descopar semnificatia titlului romanului, si chiar mi-am propus sa mai citesc putin despre perioada acelor ani, pentru a ma dumiri mai bine ce si cum.:)

    raspunde

  46. Pingback: Leapsa cu carte. La propriu! | Fata din Port

  47. Nume spune:

    salut, am citit acest roman, mi’a plaut extraordinar de mult. as vrea sa aud niste pareri asupra denumirii romanului : De ce Stenhal a intitulat romanul anume : “Rosu si negru” ? dupa care principii…inca nu mi-am dat seama.

    raspunde

  48. Mary_88_13 spune:

    Rosu si Negru, titlul romanului, reprezinta simboluri pentru cele doua cariere intre care Julien Sorel a trebuit sa aleaga pentru a parveni: cariera militara (culoarea uniformelor militare din acea epoca erarosie) sau cea ecleziastica (negrul sutanelor).

    raspunde

  49. just me spune:

    Mie personal imi place foarte mult cartea, in pofida faptului ca la inceput, cand profa de romana mi-a spus sa o citesc, am cam stat pe ganduri.Intr-adevar, nici eu nu cred ca se compara cu Contele de Monte- cristo in ceea ce priveste ordinea ideilor. Cat despre titlul cartii, care si pentru mine a fost pana acum o enigma(de aceea am cautat pe net sa vad ce gasecs in legatura cu aceast lucru), in timpul lecturii eu am atribuit culoarea rosie iubirii cu doamna de Renal, iar cea neagra pentru cea cu Matilda, desi recunosc ca inca nu am termint cartea.Dar cel putin mie autorul mi-a dat de inteles din nararea celor doua iubirii ale personajului ca intotdeauna doreste sa faca o cumparatie intre ele, intrucat mai mereu intalnim citate de genul:”nu este la fel ca doamna de Renal”, nici pe departe nu ar fi facut astfel doamna…”etc.:D In fine, asta e doar parerea mea,pentru ca eu am acordat mai multa importanta personajului principal si relatiilor cu celelalte personaje, in special cu cele doua amante, plictisindu-ma ingrozitor politica…:D

    raspunde

  50. elabela spune:

    Hey, blogul tau este super, mi-a fost de mare ajutor. Cat despre carte, nu prea este genul meu, o voi citi mai mult din obligatie! ;)

    raspunde

  51. tina spune:

    Am citit din articol pana unde am ajuns si cu cartea, eram curioasa de provenienta titlului. Despre acest lucru m-am lamurit dintr-un comentariu. Articolul mi se pare destul de slab, de exemplu puneti pe seama doamnei de Renal succesul in pacalirea sotului, dar in realitate a fost un complot, Julien contribuind din plin la minciuna. Aceasta idee schimba caracterul personajului principal vazut prin prisma articolului dvs.

    raspunde

Lasa un comentariu

Adresa de email nu va fi facuta publica. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

Copyright ©2011 Bookblog.ro