Autor: Joseph Cardinal Ratzinger - Papa Benedict al XVI-lea
Rating:

Catolicismul, singura traditie veritabila ramasa in Occident, isi regaseste in aceste vremuri tulburi, unitatea spirituala in persoana celui pe care personal, il consider, cel mai luminat Papa dupa Leon al XIII-lea.

Traditionalist convins, anti-iluminist, ales in 1981 Prefect al Congregatiei romane pentru Doctrina Credintei, fosta Sfanta Inchizitie (cea care a pastrat timp de mai bine de 600 de ani credinta nepatata), apare in interviul luat de jurnalistul Peter Seewald ca o persoana modesta, puternic influentata de lumina Duhului Sfant, si bineinteles, dotat cu binecunoscuta rigurozitate germana.

Am fost placut surprins cand am aflat o sentinta regasita in ezoterismul Islamic, redata de Ratzinger: "Sunt atatea cai de a ajunge la Dumnezeu, cati oameni exista pe lume".

Patrunzand in cuprinsul cartii, aflam cat de multe probleme apar in cadrul bisericii, de la administratie pana la simplele parohii, si bineinteles credinta care insufleteste si cheama la celebrarea euharistica.

- Mai merita sa te imbarci pe aceasta corabie numita biserica?
"Da cred cu fermitate acest lucru. E o corabie incercata de multa vreme, si, totusi tanara. Tocmai diagnoza prezentului arata si mai clar ca e nevoie de ea ["]. Lumea crede ca Biserica ar fi un sistem foarte vechi si, intre timp sclerozat, care devine tot mai impenetrabil si dur, constituind, in acelasi timp, o armura care iti striveste viata. Aceasta este impresia multor oameni. Faptul de a recunoaste ca aici te asteapta ceva proaspat si chiar indraznet, generos care ofera o iesire din rutina fada a vietii, nu este la indemana oricui. Insa tocmai aceia care au trecut cu bine peste intreaga experienta a epocii moderne vad acest lucru"

- In ce consta pentru dumneavoastra personal elementul cel mai fascinant in a fi catolic?
"Fascinanta este aceasta mare si vie istorie in care intram, ceea ce strict omeneste vorbind este deja ceva deosebit. Fascinant este faptul ca aceasta institutie, cu atatea slabiciuni omenesti, cu atatea dezamagiri, isi pastreaza totusi continuitatea si ca eu, participand la viata acestei mari comunitati, ma stiu in comuniune cu cei vii si raposati; fascinant este si faptul ca eu gasesc in ea o anumita certitudine cu privire la esentialul din viata mea-si anume, la Dumnezeu care isi indreapta privirea spre mine-pe care imi pot intemeia viata, o siguranta cu care pot trai si muri".

Apropierea de religie, trairea si studiul ei pot si trebuie sa trezeasca in om posibilitatile lui de a intra in comuniune cu Divinitatea.
"Esentialul in religie este legatura omului, depasindu-si conditia, cu Necunoscutul, pe care credinta il numeste Dumnezeu, si capacitatea omului de a intra in aceasta legatura primara, iesind din tot ce poate fi cuprins si masurat".

In capitolul al II-lea al cartii, "Problemele Bisericii Catolice", regasim punctele critice dezbatute de mult timp, in special in cadrul Congregatiei, cum ar fi: problema celibatului preotilor, la care Ratzinger mentioneaza: "Eu renunt la ceea ce este de fapt, din punct de vedere uman, nu numai cel mai normal, dar si cel mai important lucru. Eu renunt la a da in continuare nastere la viata in arborele vietii, avand propria mea tara a vietii si traiesc cu credinta ca tara mea este intr-adevar Dumnezeu, facand prin aceasta, pentru ceilalti, verosimila existenta unei imparatii a cerurilor"; mijloacele anticonceptionale, "Marile probleme morale nu se pot rezolva prin mijloace tehnice, ci trebuiesc rezolvate pe cale morala, printr-un anume stil de viata"; avortul - copilul a ajuns "sa nu mai fie considerat o creatura a lui Dumnezeu, dupa imaginea lui, cu propriul lui drept la viata ci ca un dusman venit pe neasteptate asupra caruia pot sa decid eu insumi ["]In cazul intreruperilor de sarcina este aplicata pedeapsa cu moartea cuiva absolut nevinovat".

Din pacate lucrarea nu poate fi cuprinsa in cateva cuvinte, ea acoperind o multitudine de aspecte extrem de importante pentru omul actual, nu am decat speranta ca aceasta recenzie sa trezeasca interesul tinerilor mai ales pentru Universalitate, pentru cunoasterea celui care, fiind Pontifex, pastreaza tronul Regelui Christos pana la doua venire.

- Si ce vrea Dumnezeu cu adevarat de la noi?
"Sa devenim fiinte care iubesc, pentru ca doar atunci suntem create dupa chipul si asemanarea Sa. Caci asa cum spune Sfantul Ioan, El este iubirea si El doreste sa existe fapturi aidoma lui, care, prin aceasta, sa-I fie asemeni si sa-I apartina Lui prin insasi libertatea propriei lor iubiri, raspandind astfel propria sa stralucire".

Reviewer: Bogdan Scupra