Autor: Alain de Botton
Rating:

Desi titlul pare a sugera un nou tip (imbunatatit?) de self-help book, Sex, shopping si un roman nu este decat un manunchi delicios de povesti de cuplu, stropit din belsug cu "filozofii" intaritoare si imbatatoare. Pe considerentul ca filozofia se poate integra perfect in spunera unei povesti de dragoste, Alain de Botton trece prin secole de gandire pentru a explica toate chichitele indragostirii.

Alice, personajul feminin central al romanului, este un produs bovaric al societatii de consum, devoratoare (ca si corespondenta ei mai batrana cu mai mult de un secol) de romane si reviste; cuprinsa intre dorintele de iubire idealizate, la un pol, si cinism, la celalalt, Alice nu se lamenteaza totusi iar compromisul ii este strain inimii: "Ce poate fi mai respingator decat sa suporti limitarile altora ca alternativa disperata la contemplarea solitara a propriilor limitari?" Banalitatea vietii ei contravine flagrant fascinatiei exercitate de filme si carti. Personajul se zbate, frustrat, intre a doua si a treia treapta maslowiana, dorindu-se puternica si avand nevoie ca si o alta persoana sa se minuneze in fata acelorasi lucruri ca si ea.

Inserarile filozofice par a aduce un plus de greutate povestii lui Alice. Astfel, fruste intamplari cotidiene (pregatirea micului-dejun, vizionarea unui film, activitatile banale de la serviciu) capata un sens nebanuit. Platon, Nietzsche, Wittgenstein sau Proust se insereaza fara scrupul in viata protagonistilor. Aparitia Lui (Eric) aduce cu sine probleme de o cu totul alta natura. Puterea in dragoste, care "deriva din capacitatea de a nu-ti pasa", responsabilitatea, adorarea religioasa a celuilalt, diferite tipuri de a iubi : pentru trup, pentru contul din banca, pentru realizari, slabiciuni sau detalii, sunt tot atatea metode pentru observarea manierei in care este perceputa relatia amoroasa de catre cei implicati in ea.

Pe de o parte, Alice, "nesigura de ceea ce era sau ceea ce dorea sa fie", reprezentandu-le, mai mult sau mai putin, pe toate femeile din lume, cu dispozitiile lor schimbatoare, cu nevoile de tandrete in momentele cele mai "ciudate", cu permanenta dorinta de siguranta si stabilitate. Nesiguranta si autoamagirea sunt, in fapt, motoarele declansatoare ale tuturor angoaselor ei, ale incercarii disperate de a-i face pe plac iubitului indiferent si rezervat. Cert este ca toate incercarile ei par a se lovi in vid, ratiunea ii naste si mai multe intrebari in fata carora se gaseste slabita si secata.

Pe cealalta parte, Eric este mai expus si mai vulnerabil cand trebuie sa se dezvaluie din punct de vedere emotional. Respinge nuditatea emotionala, prin indiferenta ii este superior iubitei si nu face nici cel mai mic efort de a-si controla impulsurile egoiste. Activitatea de a te imbraca afectiv ne este, de altfel, caracteristica tuturor : "A fi imbracat inseamna a refuza sa te lasi pe mana altcuiva, pe care nu-l poti controla, cineva care prin definitie te poate rani sau scoate din minti neraspunzandu-ti la telefon sau flirtand cu cel de langa tine". Caracteristica femeilor de a diseca orice gand, de a gasi raspunsuri la nedumeriri, il face pe autor sa se intrebe lucid :"Oare Hamlet gandea atat de mult pentru ca avea probleme sau avea probleme pentru ca gandea prea mult ?"

Expunerea povestii de dragoste este asaltata cu desene si grafice care tind sa o explice si sa-i confere un dram de logica. Insa cititorului i se confirma la sfarsit, convingerea cu care, poate, a inceput sa rasfoiasca romanul: iubirea nu raspunde decat de propriile reguli si nu se inscrie decat in parametrii pe care ea insasi ii stabileste.

O recenzie de: Ioana Ristea