Stalin's Ghost
Scris de Cristi Mitran • 16 iulie 2008 • in categoria Altele
Autor: Martin Cruz Smith
Rating: 
(ediţia în limba engleză)
Nu cred că există un decor mai potrivit decât Moscova pentru un thriller poliţist modern. Viscolul permanent, cadavrele care se dezgheaţă primăvara şi criminalii aflaţi de multe ori de partea neaşteptată a legii oferă posibilităţi nelimitate, posibilităţi de care Martin Cruz Smith profită din nou în cel mai nou roman al său, Stalin"™s Ghost.
Fiind complet ignorant în privinţa romanelor anterioare ale autorului, dintre care multe îl au ca protagonist pe Arkady Renko, investigatorul moscovit care ţine şi capul de afiş în acest roman, am fost plăcut surprins de umanitatea cărţii. Naratorul neomniscient (probabil personajul principal reflectând retrospectiv asupra evenimentelor) îl urmăreşte pe Renko pe străzile întunecate ale Moscovei, prin staţiile de metrou bântuite de fantome şi peste solul îngheţat din Tver, sub care aşteptă alte năluci.
Cu riscul de a spulbera nişte iluzii, aceasta nu este o poveste cu fantome. Este un roman poliţist pursânge, bântuit de fantomele trecutului şi de problemele personale ale protagonistului. Titlul romanului vine de la apariţia neaşteptată a defunctului dictator sovietic într-o staţie de metrou din Moscova, apariţie pe care Renko, căzut în dizgraţia şefului său, este trimis s-o investigheze. În acelaşi timp el trebuie să-şi găsească fiul adoptiv dispărut şi să rezolve situaţia cu prietena lui, care îl părăseşte pentru detectivul Isakov, un erou al războiului din Cecenia.
Fantomele cele mai periculoase se află însă în trecutul lui Renko, al cărui tată fusese unul dintre generalii preferaţi ai lui Stalin. Drama interioară a protagonistului este împletită perfect cu evenimentele din lumea exterioară, invesigatorul părând să păşească oriunde s-ar duce pe urmele dictatorului. Înainte de orice, cartea vorbeşte despre o Rusie nouă care alunecă tot mai mult spre dreapta, dar nu poate să scape de trecutul ei comunist. Într-o ţară în care milionarii apar peste noapte, chiar şi fantomele devin instrumente pentru profit ale mass-mediei. Asta îi şi spune un regizor lui Renko, pe platforma de metrou unde fusese văzută fantoma lui Stalin:
Well, I"™ll tell you something I bet you didn"™t know. When the Germans bombed Moscow, when this was called Kirov Station, this was where Stalin came, deep underground. He slept on a cot on the platform and the General Staff slept in subway cars. They didn"™t have a fancy war room like Churchill or Roosevelt. They put plywood up for walls and every time a train came through, maps and papers would fly around, but they put together a strategy that saved Moscow. This place should be like Lourdes, with people on their knees, plaster Stalins for sale, crutches on the wall. Can"™t you see it?
Această investigaţie neobişnuită va fi dublată de obsesia lui Renko pentru detectivul Isakov, care încearcă să scape de crimele sale din timpul războiului, candidând pentru parlament. Culmea este că platforma sa este tocmai reîntoarcerea la trecutul glorios al Rusiei, iar campania este condusă de doi americani, care erau la metrou când apăruse Stalin. Coincidenţele se leagă şi se lipesc sub gerul Moscovit, iar în a doua jumătate a cărţii povestea se mută la Tver, unde brigăzi de căutători de comori sapă după vestigii din Al Doilea Război Mondial şi fiecare palmă de pământ întoarsă dezvăluie alte fantome.
Lucrul care m-a încântat la acest roman este că fiecare capitol îl urmăreşte pe Renko şi suntem blocaţi în capul lui, primind doar o perspectivă limitată asupra situaţiei. Nu există capitole de umplutură, fiecare paragraf e un pas în faţă în investigaţie. Arkady Renko este un protagonist excelent, un detectiv care nu vrea să poarte pistol, un poliţist de şcoală veche care lucrează pe intuiţie, bravând orice situaţie şi scăpând de multe ori prin noroc chior. Lucrul şi mai remarcabil este felul uman în care este arătat Renko. Martin Cruz Smith spulberă mitul detectivului perfect, schiţând un protagonist failibil şi uneori nesigur, un om obişnuit prins în situaţii neobişnuite.
Autorul creează personaje credibile şi bine definite, fiecare dintre ele având ciudăţeniile sale. Dialogul curge într-un ritm perfect, scenele de acţiune sunt temperate de scenele de introspecţie. Povestea este dezvoltată foarte bine, dând mici rateuri doar spre final. Este prezentat şi un turneu fictiv de şah, iar unul dintre personaje este un mare maestru sovietic, lucru care mi-a plăcut foarte mult şi mi se pare foarte potrivit pentru Rusia.
Stalin"™s Ghost este un triumf al romanului poliţist modern. M-a făcut să vreau să citesc romanele anterioare cu Arkady Renko, m-a plimbat într-o Ladă veche prin Tver, m-a dus în metroul din Moscova. Iar fantomele pe care le trezeşte au fost acolo dintotdeauna, Stalin"™s Ghost doar le arată cu degetul.
Scrisă de Cristi Mitran
Citeste cele 29 COMENTARII si spune-ti parerea!
-
emma spune:
primul cometariu este inca in stadiul de moderare sau cum se cheama procedura . doresc sa stiu de ce ?
atat ! -
emma spune:
andrei rosca : tu esti boss-ul aici – de aceea iti spun scurt : leck mich doch … ! asta e in exasperanto !
-
emma spune:
oh, adica fixed , jeny ? asta este linguajul pe intelesul majoritar ? ah, sunt coplesita ! sper ca nu ti-ai luat libertatea de a fi subtil-ironica ? sa nu sesizez nuantzurile m-ar intrista.
nu te pup astazi . -
emma spune:
na ! vreau sa se interzica urgentamente rom-inglishul pe blogul asta . ne-am inteles ? se pare ca doici-ul este discriminat . inca nu sti ca hitler este o mumie ?
p.s. daca nu reusesti sa ma intelegi poate ca nu esti atat de inteligenta ca si mine.
iarta-mi sinceritate . sunt sigura ca totusi reusesti sa ma gasesti sharmanta . nu-i asa ?ei, acum te pup !
-
Andrei Rosca spune:
emma: uite, tocmai am rugat-o pe Jen sa nu iti mai aprobe decat comentariile scrise in limba romana. Poti sa imi scrii ca ma iubesti pe andrei[la]bookblog[punct]ro.
Te avertizez insa ca si acolo s-ar putea sa astepti putin. Vezi tu, nu esti singura dispusa sa ofere caldura sufleteasca iar eu nu pot primi decat o cantitate limitata in fiecare zi. N-as vrea sa mor de supradoza de satisfactie.
-
emma spune:
biiiine ! dar cand te citesc pe undeva si vad ca scoti un cuvintel in engleza ne-am despartit. da ? si de unde sa fi stiut eu de “non-moderatu`” asta , aaa ?
pe-es : ei, si nu mai fi atat de serioasa ca doar nu mergi in fiecare seara la opera !!!
pe-es-doi : eu scriu ceea ce simt – senzorial cand citesc – adica- ce starneste o carte in interiorul meu , da ?
pa ! -
emma spune:
dragul meu , doar ca romanul a devenit atat de “globalizat” si … ah, lasa-ma sa nu devin frivola .
uite, inca un pupic !
jenicutza , vezi ca celalalt comentariu inca imi sta in moderarea . fi amabila . te imbratzisez!
pa ! -
mvs spune:
1. Moscova e un loc pe care vreau sa-l experimentez in viitorul indepratat.
2. Eu pot scrie in thailandeză (cu propriul meu sistem de transcriere fontetica, ca astia inca nu s-au hotarat asupra unuia oficial)?
3. Emma, nu te panica, mie imi intra aproape toate comentariile in SPAM. Si asta ca membru bookblog.ro (cu drepturi depline). -
billy spune:
Andrei, Jen, dacă banarea emmei e doar o glumă, e-n regulă. Dacă nu e glumă, nu e bine de loc. După criteriul folosit de voi un Joyce contemporan n-ar avea ce căuta pe blogul vostru. Eu văd valoarea blogului tocmai în diversitate. emma dansează jucăuş pe o graniţă subţire, dar atât cât am urmărit-o nu alunecă în vulgar. Şi de câteva ori am găsit puntum-ul discuţiei în glumele ei mai repede decât în alte comenturi scorţoase.
Oricum, până nu mă conving că emma are acces liber la comentarii, mă opresc şi eu. -
emma spune:
maaai, bilule … iaca ! incerc . tu nu vezi ca pe andrei il loveste cenzuristica ? ei, da tu cum iti permiti sa scri cu un “i” numele lor asa si nu altfel – si pe mine asa si nu altfel – aaa ?
dar de ce sunt eu pe blogul asta atat de discriminata ?
iar daca astepti comenturi savante – du-te-n universitate .
nu-ti plac oamenii de rand ca mine care vor sa se culturizeze?
pai, nu spune mesteru` andre` ca d`aia a fost blogu` asta fiintat sau infiintat?pa!
eu chiar nu vreau sa fiu moderata . ma oripileaza . daca era de la bun inceput asa – era bine !
dar acum ? nu pricep ?! am si eu cateodata sclipiri de inteligenta . ca o femeie. uneori.
atat !
na sa vad acum ce vine ?p.s. Mihnea – te puuup! vezi ce dragut devine omul roman cand traieste in tara zambetelor ?
andrei ? ar fi ceva de tine ?
jen, tu nu sti inca ca exista un sindicat si oraganizatia femeilor? nu mai trebuie sa accepti sa iti spuna un barbat ce ai de facut . punct . poti sa il refuzi . incerca . pliz. adica te rog pe romaneste .
-
emma spune:
n-am acces liber ! gata ! am terminat ! trebuie sa fiu rugata sa comentez aici . e chiar culmea . doar sunt draguta si decenta. ce tre mai mult ? romana ?
-
Andrei Rosca spune:
billy, eu intotdeauna ma intreb urmatorul lucru: daca un comportament in momentul de fata izolat ar deveni unul general, ar mai fi bookblog ce vrem noi sa fie?
In ceea ce priveste “Ban”-ul, nu imi amintesc sa fi spus ceva de genul asta. Dar spun acum: daca injura sau jigneste pe cineva, ia Ban. Pana una-alta n-a facut-o.
emma: “ce tre mai mult? romana?”. Da, ar fi dragut ca pe un blog in limba romana sa incercam macar sa scriem in limba aia.
Iar daca aruncarea unui cuvant in germana ici-colo nu ar fi neaparat o problema, in momentul in care incepi sa pui desinenta de plural in paranteza si jumatate din cuvintele pe care le folosesti nu exista in nicio limba, eu incep sa am dubii ca stii limba romana.
-
emma spune:
1.mie nu mi-a dat ban nimeni . nici macar atunci cand am rugat pe cineva respectuos.
2.eu nu injur in general ca ma inteleg a fi educata si civilizata.
3.nu incepe sa ai dubii . exactement . nu stiu limba romana. nici nu ma preocupa sa o studiez pentru ca nu imi foloseste la absolut nimic in viata cotidiana doar small-talk-ul pe care il am din cand in cand. dar daca as vrea sa scriu in limba romana dupa “tiparul” pe care-l pui drept conditie – este foarte probabil sa te inseli in privinta mea.
4.esti un tip destul de sec si plin de prejudecati . sper ca nu obisnuiesti sa frecventezi alte seit-uri internationale – ca s-ar putea sa ai cateva chestioare de invatat . dar cum tu le cam sti pe toate – este absolut irelevant sa iti dezvolti “personalitatea” .
5.nu imi sunt sigura de un lucru . blogul tau si reminiscente de tip comunist . imi pare rau ca torpedezi dreptul de libera exprimare incepand sa restrictionezi si sa croiesti pareri dupa sablonul de tip atat de liberal impus .
6.regret ca trebuie sa te intampin cu multa critica insa eu ma razvratesc ca nu accept sa ma las introdusa intr-un sertar.
7.sper ca blogul tau romanesc sa intre candva in europa . si tu la fel . si da ! sper ca este comentat cu pasiune doar de romanii din romania .la revedere .
p.s. daca tot ma vei modera te rog sa imi corectezi potentiale greseli atat de exprimare cat si cele de ordin ortografic.
p.s.2. vaaai ce m-am inrosit ca un barbat galant si-a luat libertatea de a brusca o femeie.
p.s.3. eu am comentat pe blogul unui mare poet roman cu o cultura vasta si de mare calitate si nu si-a permis niciodata un asemenea gest.
ne vedem sper mai tarziu . sa vad ce carte imi place .
pa! -
emma spune:
sper ca nu iti vei permite sa stergi comentariul anterior deoarece ar fi fair sa imi publici si pozitia mea provitoarea la postul tau prin care ma iei de guler.
-
Jen spune:
cata vreme scrii in romana si cat de cat coerent, nu se sterge nimic, doar ca n-o sa mai apara instant.
e nevoie sa repet inca o data ca nu andrei se ocupa de moderare?
a, si ca sa evitam multe comentarii offtopic: vineri si sambata o sa fiu plecata, deci moderararea se va face mai rar. adica ce intra in moderare/spam o sa apara pe site mai greu decat pana acum, nu inseamna ca se va pierde sau sterge ceva.
-
billy spune:
Andrei, s-o lăsăm puţin deoparte pe emma (uau, ce de proteste vor urma !) şi să discutăm despre „cazul emmaâ€.
Când aţi deschis bookblogul, netul şi blogurile erau un fel de supă primordială în care tot soiul de protozoare îşi băgau şi îşi scoteau excrescenţele. Era normal să vă protejaţi cu dinţii insula de civilizaţie pe care încercaţi să o scoateţi din ape.
Lucrurile au evoluat, apele au început să se separe. Protozoarele n-au dispărut şi nu vor dispare dar vor rămâne în apele sulfuroase unde se simt mai bine. Vorbesc despre regulă, nu despre excepţii.
Blogul vostru are deja un anumit public. Aş spune că este capabil să se autoregleze, să elimine intruşii scatologici mai elegant şi mai eficient decât o pot face administratorii. De pericolul ăsta cred că aţi scăpat; dar vă pândeşte altul.
Voi încercaţi să induceţi o anumită linie, politică, cum vrei să-i spui, lucru folositor la început. Dar acum asta poate aduce monotonie, uniformizarea discursului, pe scurt, plictis.
Si ca să fiu mai concret revin la „cazul emma†(hourray emma, you’re back in bussiness !). Mă întrebi ce s-ar întâmpla dacă s-ar generaliza un comportament de tipul emma. Ai răspunsul în faţa ochilor. Nu se generalizează. Pentru că cei care frecventează bookblogul sunt oameni cu personalitate. Se amuză, o ignoră, găsesc frânturi de idei în galimatiasul ei. Atât. Aa, doar eu m-am jucat puţin de-a emma, dar eu am ludicul mai dezvoltat.
Nu cred că va mai apare o a doua emma. Dar „ingenioşi bine temperaţi†sper să mai văd.ps:emma să nu fi rea cu bilu, bilu nuvre să fi rău cu emma.
-
Andrei Rosca spune:
billy, de acord ca prost gestionate situatiile de genul asta pot duce la o anumita monotonie. E un pericol pe care il constientizez (eu, fiindca “vina” pt aceasta “politica” imi apartine in totalitate, sunt singurul care trebuie injurat pt asta).
Il constientizez, zic, si imi voi asuma un eventual esec pe termen lung. Fac ceea ce cred ca este bine pentru bookblog pe termen lung, intelegand si acceptand faptul ca ar fi extrem de greu ca din 1500 de oameni care intra aici zilnic, sa reusim sa ii multumim pe toti.
Deci, oricat de mult mi-ar displacea sa fiu injurat si judecat gresit, am de facut niste alegeri. Le fac cum mi se pare mie ca e mai bine. E posibil ca uneori sa gresesc.
-
emma spune:
bilu : cat cuget . uau ! sunt impresionata . tu si radu iliescu – monumente de intelepciune . ai reusit sa fi subtil :) si un picutz chiar ironic :) dar inainte de toate am fost amuzata de seriozitatea cu care vorbesti despre “insula” . senchiu bilu.
p.s. crezi tu ca ai realizat ceva prin comentul tau plin de duh ? raaaaule . miaaaaau :)
-
emma spune:
aaa :) sa fi avut tu meschina intentie :) de a ma , hmm, cum sa ai spun ? …da :) de a ma “minimaliza” ? oh :) cate stii si tu despre personalitatea unui om ?! nimic ! absolut null.
paaa :)
-
emma spune:
e? :) pardon. adica bil .ups ! nu doresc sa te confund :) dar vreau sa te intreb cu seriozitate : chiar am fost ignorata ? adica daca stau si ma gandesc un pic mai profund la relatia dintre a provoca si la feed-back-ul “scontat” – eu spun ca analiza ta psihologistico-fantastica este din nou ca si pe celelalte bloguri absolut pe langa target :) dar mai incearca . am pacienta sa vad cu cata pasiune ma urmaresti pe reteaua internautica :)
te pup !
emma spune:
16 iulie 2008 | 3:58 pm
un picutz e cam greu romanu` politisto-beletristic , asa-i ? cand am citit de stalin – m-am gandit fara sa vreau alan-dalan – la tzaru` nikolaus II -lea , la i.lenin si taranii bolschewiki din 1918 pana in 1922 si la federatia sovietica .
apoi /inainte – un pic la kaiser wilhelm II -lea pana la kanzler prinz max von baden si in final la weimer republik undeva printr-o februarie friguroasa la o adunare nationala. na ja…
rusii au vreo 55 miliardari . chiar este tradusa (necenzurata ) si publicata aceasta carte ?!
mi-a placut !