Esti aici: bookblog.ro » Altele, Ioana Ristea » Supa lui Kafka

Supa lui Kafka

Autor: Mark Crick
Rating:
Editura: RAO

Admit că am dorit să citesc această carte pentru că eram sigură că o să mi se facă poftă să mănânc lucruri delicioase. Mark Crick este practic un necunoscut în lumea literelor, iar despre prima lui carte spune că a fost amuzant de conceput. E adevărat că discuţiile cu scriitorii sunt presărate cu picanterii; de ce n-am şti deci cu ce se îndeletnicesc în bucătărie? Nu oricine cunoşte secretele Ars culinaria; nici în postura de gurmanzi nu ţi-i poţi închipui pe toţi cei prezentaţi în carte, dar este un exerciţiu bun.

În a sa Fiziologie a gustului, Brillat-Savarin spune că este o predestinare senzuală pentru gourmandise (termen intraductibil şi care nu are savoare decât în franceză). Nu ştiu câţi sunt cei care şi-l închipuiau pe Kafka mâncând cu poftă, darămite gătind. Este, probabil, explicaţia pentru care reţeta lui este cea care dă numele cărţii. Asemănarea conservei de supă de pe copertă cu cea a lui Warhol, fiecare capitol fiind însoţit, de altfel, de imagini din lucrări de Picasso, De Chirico sau Matisse pe care însuşi Crick le-a pictat.

Fie că este vorba de luxuriante coq au vin sau calcan ca la Dieppe sau mai laicele risotto cu ciuperci şi tartinele cu brânză, cele paisprezece reţete sunt un prilej de imitaţie pentru autor – Crick însuşi spune că i-a fost foarte greu să redea tehnica fluxului conştiinţei a Virginiei Woolf – şi o metodă originală prin care cititorul se familiarizează cu stilul unui autor necunoscut încă lui.

Reţetele nu respectă niciun fel de ordine, nici cronologică, nici alfabetică a autorilor, dar cuprind toate cele patru feluri de mâncare din cadrul unui festin, toate garantând buna stimulare a papilelor gustative a unui împătimit al mâncărurilor alese. Imaginaţia fiindu-mi îmboldită, nu pot să nu recunosc că poate mi l-aş fi închipuit pe Marcel Proust fascinat mai degrabă de un tort cu pere şi smochine, marinate în rom jamaican, decât de banalul tiramisu. De asemenea, destul de fragede şi aluziile senzuale din reţeta cu pui dezosat şi umplut à la Marchizul de Sade; or sunt indeniabile legăturile dintre apetitul sexual şi cel culinar.

Parodierea tehnicilor de expresie a scriitorilor respectivi nu înlătură în vreun fel maniera inovatoare prin care britanicul ni-i apropie pe cei 14. Este poate un precedent pentru cel ce se va încumeta să alcătuiască o antologie despre băuturile care îl influenţează pe un scriitor să scrie într-un anumit fel.

Scrisă de Ioana Ristea