Comentarii la: Tăceri şi comunicări umane

De către: billy

billy — Mon, 31 Dec 2007 10:49:33 +0000

Comunicare
16 februarie 200..Pe internet apare poemul ”Lumea interioară” semnat cu pseudonimul Odiseu. In următoarele trei zile poemul este preluat de de majoritatea paginilor de cultură din România.
24 februarie. Apar primele traduceri în franceză, engleză şi spaniolă.
3 martie. Odiseu lansează pe internet cele 18 poezii care aveau să îl facă celebru. Capela Sixtină şi zgârie-norii din Capetown, trestia de bambus care s-a frânt ieri dimineaţă intr-un sat din Punjab, bursa de pe Wall Street şi răgetul unui măgar pe un câmp de lângă Feteşti sunt doar câteva din temele acestor poeme.
21 aprilie. Poeziile sunt deja traduse în aproape toate limbile globului. Critica declară că, de la Walt Whitman încoace, nu a existat un mesaj mai universal ca cel al lui Odiseu.
12 mai. Odiseu anunţă că vrea să rămână anonim şi că cedează drepturile de autor unei fundaţii care luptă pentru introducerea internetului în fiecare casă din lume.
26 septembrie. Dispută între marile agenţii de ştiri. Odiseu va lua anul acesta Premiul Nobel pentru literatură, pentru filosofie sau pentru pace ?

Evenimentul zilei, 14 octombrie 200…, faptul divers. Intr-o garsonieră din cartierul Titan este găsit corpul tânărului Tiberiu T., mort în urmă cu patru zile. Vecinii declară că nu mai ieşise din casă de aproape trei ani. Toate cumpărăturile şi le făcea prin internet. Anchetatorii au descoperit în memoria calculatorului trei poezii inedite semnate Odiseu.

De către: gabi mirea

gabi mirea — Sun, 30 Dec 2007 22:29:35 +0000

orice gandesti despre necomunicabil face parte din zona comunicabila. S-ar parea ca nu se pot interpreta decat acele semne pentru care avem cuvinte. Este in privinta asta ca orice fenomen din stiinta – el devine o problema in momentul in care a fost numit, intuit, conceptualizat.
Gesturile marunte de a fi cu ceilalti… stiu si eu. Ma gandeam ca azi un parinte nu ar mai trebui sa se planga daca e plecat in strainatate. Poate vorbi cat vrea si poate sa-si vada copilul cat de mult doreste prin intermediul calculatorului. Ii poate face lectiile fiind totusi la mii de km distanta. S-ar putea sa petreaca astfel cu copilul datorita liminarului dor de casa mult mai mult decat ar face-o acasa.
Si totusi – simt ca exista si o comunicare senzoriala, complexa, dar pe care nu stiu cum s-o numesc. Atingerea mainilor, mirosurile, gustul, placerea de a colinda prin tot felul de locatii. Din pacate comunicarea la distanta il transforma pe copilul real intr-un copil de la televizor. Poate asta e una din formele necomunicabile… toate nimicurile pe care le facem acasa si care nu pot fi transmise prin niciun mijloc.

De către: Mihaela Butnaru

Mihaela Butnaru — Sun, 30 Dec 2007 20:11:34 +0000

Mă întrebam dacă ce a spus Iluzionistuul: “forme înspăimântătoare care vin, ridică probleme, strigă cu tot fără trupul lor” nu înseamnă mai mult decît vrea să spună. Anume că formele astea ridică probleme numai pe de-o parte, pe de alta pot să rezolve probleme şi prin înspăimîntare să se facă înţelese.

Mai întrebam dacă din dialog reiese că a fugi de singurătate ar fi excelenţă în a evita necomunicabilul (care poate-i necomunicabil în mod raţional, dar găseşte alte căi să se “arate”)sau a-l ignora. Pentru că asta nu diferă mult de supremaţia conştiinţei – mă mai gîndesc, tot aici, şi la gesturile mărunte de socializare, un fel de disperare automată de a fi cu ceilalţi.