Esti aici: bookblog.ro » Altele, Zeeny » The Doors of Perception

The Doors of Perception

Autor: Aldous Huxley
Rating:

„Daca usile perceptiei ar fi destelenite,
lucrurile ar aparea omului asa cum sunt,
adica infinite.” William Blake

Acest concept se regaseste in studiul Portile perceptiei (The Doors of Perception), scris de Aldous Huxley in 1954, si de aici a influentat, 10 ani mai tarziu, denumirea grupului „The Doors”.

Portile Perceptiei nu este un roman, ci un studiu cvasi stiintific al scriitorului, deja in varsta de 60 de ani la vremea aceea, asupra posibilitatii de rafinare a constiintei si de accesare a unor capacitati cerebrale care in mod obisnuit sunt inaccesibile.

Daca se reduce aportul de glucoza in creier, acesta reactioneaza transformand perceptia intr-o lupa. Se „vede enorm si simte monstruos”, dar fara naturalismul caragialesc. Spatiul si timpul vor fi ignorate, in schimb se va mari semnificativ perceptia vizuala. Huxley a elaborat acest studiu pe propria persoana, cu ajutorul unui compus chimic (mescalina) obtinut dintr-un cactus (peyote). Aceasta se utiliza in timpul ceremoniilor initiatice si religios-spirituale ale indienilor din America de Nord, si dupa furtunosii ani 50-60, consumul ei a fost interzis in Statele Unite.

Cartea lui Huxley a fost denumita chiar „biblia hippiotilor” pentru preceptele cu titlu aproape de recomandare privind „deschiderea mintii” si nu s-a bucurat de prea mare aprobare din randurile bisericii, deoarece s-a subinteles ca ar sugera ca extazul mistico-religios nu ar fi altceva decat o excitatie a creierului sub influenta drogului.

Ipoteza lui Huxley, care provine dintr-o familie de biologi si fiziologi, era ca in stadiu natural creierul actioneaza ca o supapa cu functie epuratoare, care retine si cuantifica informatia intr-un anumit moment dat, impiedicand omul sa fie coplesit de ea si permitandu-i sa se incadreze in mecanismul mare al lucrurilor. Potential pentru „deschiderea mintii” exista in oricine. Acesta poate fi usor atins, sustine Huxley, prin utilizarea acestui compus chimic, care nu numai ca ar lasa libere aceste porti ale perceptiei, dar prin aceasta ar oferi individului o alta cunoastere a lumii.

Experimentul lui Huxley a fost facut sub supraveghere medicala si i s-au inregistrat audio conversatiile si reactiile verbale. Tot studiul a fost scris pe baza acestor inregistrari. I s-au testat reactiile la muzica, pictura, natura, obiecte familiare si necunoscute.

Spre sfarsitul lucrarii se avanseaza o ipoteza a posibilitatii iesirii din cotidian cu ajutorul mescalinei. Sunt ecouri ale romanului sau Minunata lume noua (Brave New World), scris cu peste 10 ani inainte, in care societatea viitorului lua o „vacanta de la viata” cu ajutorul unor pastile numite soma. Argumentele sale sunt destul de practice, subliniind faptul ca omul isi va cauta mereu iesirea din sine prin diverse substante intoxicante: alcool sau drog. Mescalina ar fi un substituent potrivit, spune Huxley, deoarece nu da stari iresponsabile, nici nu reduce inhibitia, nici nu sedeaza, nu este toxica si nici macar nu produce dependenta.

Sub influenta mescalinei, lumea capata o noua dimensiune si fiecare detaliu incepe sa existe in sine, capatand noi intelesuri, care pot aduce o stare de iluminare, pot transcende realitatea comuna sau, dimpotriva, pot fi dureroase si insuportabile pentru bietul mecanism fragil care suntem, neobisnuit sa priveasca in ochi tainele universului sau fata lui dumnezeu.

Reviewer: Zeeny