Tu unde citeşti?
De citit ştim că se citeşte. Editurile scot titluri peste titluri, librăriile au un raft special cu noi apariţii, se mai face si câte-o lansare, două, iar la târgurile de carte de-abia ai loc să te mişti dintr-o parte în alta.
Pentru că tot s-a discutat despre dacă se citeşte şi de ce, dar şi despre cum aleg unii cititori cărţile pe care le cumpără, mi-au mai rămas totuşi câteva curiozităţi nesatisfăcute, printre care şi unde citeste lumea?
Cei mai mulţi cred că preferă propria casă atunci când vine vorba de a savura o carte. Întinşi în pat, tolăniţi în fotoliu, poate chiar la birou, iar unii chiar şi pe tron (mă scuzaţi, dar ştiu multe astfel de cazuri!), cu un ceai in faţă, o pisică somnoroasă în poală, cu muzică în surdină, au ambianţa perfectă pentru citit.
Bun, dar ce se întâmplă cu cei care nu gusta astfel de scenarii idilice? Ei unde citesc? Păi, după cum sunt categoriile de pe Cartea din geantă, se pare că se citeşte în: metrou, autobuz, tramvai, troleibuz, tren şi avion; la facultate şi pe stradă, dar şi în alte locuri.
Abia acum începe să fie interesant: sintagma în alte locuri poate să însemne orice de la vârful unui munte, plutind pe o saltea în mare, într-un restaurant aşteptând să ţi se servească masa, într-un bar, în sălile de aşteptare, la şcoală în vestiar, că doar ai scutire de la edu"™, în parc etc, etc, etc.
Cel mai, hmmm, alt fel în care am citit până acum a fost în pasajul de la Universitate. Trebuia să mă întâlnesc cu cineva, iar acel cineva a întârziat aproape o oră!!! Ca să nu stau degeaba, m-am aşezat jos, cu spatele la o vitrină, şi am citit. Nu ştiu dacă cei care au trecut pe lângă mine au zâmbit sau dacă au ridicat ironic din sprânceană, cert este că mi-a plăcut la nebunie în acel du-te-vino.
Dar cele mai ciudate alte locuri mi le-au spus nişte prieteni. O ea spunea că îi plăcea foarte mult să citească în Gara de Nord, sub panoul care anunţă la ce linie sosesc trenurile, iar un el mi-a spus, mai în glumă, mai în serios, că atunci când e în Galaţi, citeşte într-o catedrală catolică, dar doar până când începe slujba de la ora 17 :)
Iar voi? Prin ce alte locuri citiţi? :)
Ionuca
Citeste cele 39 COMENTARII si spune-ti parerea!
-
De obicei citesc acasa, in pat sau pe jos. Cel mai placut insa este sa citesti in mijlocul naturii; vara, pe iarba, la marginea padurii cand miroase a soare si e foarte cald, si din cand in cand adie vantul… Uf abia astept sa fie vara din nou.
E destul de frumos cand citesti pe malul marii, insa atunci e cam riscant, ca poti sa te prajesti foarte repede daca e prea interesanta cartea… -
Se intampla ca sa cumpar carti si sa le las pe timpul verii. Chipurile, sunt student la Litere si am ajuns la concluzia ca in timpul semestrelor nu pot sa citesc decat bibliografia obligatorie pentru cursuri. Restul… la vara. Desi am aplicat rar lectura in natura sau in timp ce merg, adopt sala de lectura sau banca din parc.
-
De obicei citesc acasa, pe podea cu cartea in mana, sprijinita de perete, alteori pe scaun, alteori la calculator…Car si eu dupa mine o carte…daca se intampla ceva neprevazut sa imi ocup timpul cu ceva…asa ajung sa citesc pe autobuz, in parc la faculta, sau chiar pe o banca in faculta, pe strada nu pot citi, trebuie sa fiu atenta in jur + ca imi place sa ma uit la fetele oamenilor :D citesc si pe afara in curte, asta vara!
-
citesc rar si atunci citesc banal, simplu, pe canapeaua mea portocalie, nu am citit niciodata in parc, in cafenele, in tren, in locuri publice ca si cum vreau mereu un fel de singuratate a lecturii, o intimitate, o retragere fara straluciri in cochilia cartii… cind eram copil citeam insa intr-o lume a verii, vegetala, fie in camera mea, fie in gradina, apoi citeam pe dealuri, in padurile acelea pline de fosnet si racoare, unde apoi adormeam asteptind mereu sa izbucneasca din alchimia razelor si ierbii lumea lui Pan, acum sunt batrin, sau asa ma simt, si uneori ma bucura asta, alteori ma surprinde, e un copil adincit in mine, ghemuit, care ar vrea sa regaseasca ceva pierdut, citesc sperind sa regasesc Calea, fosnetul, citesc simplu, uneori la cafea, in bucatarie, primind pe fereastra un soare mereu svelt, in aburii cafelei si n narcoza tigaretei, citesc apoi, in fuga, stingherit uneori, in librarii, caut formule, pagini, cuvinte care simt ca ma pot conduce undeva, mereu caut, ceea ce nu gasesc in mine caut acolo, astept de la ceilalti, de la cartile lor, privesc copii cind deschid o carte si lumina adinca a chipului lor se pierde in desisul cartii…asta e, citesc simplu de tot
-
si eu citesc seara pe sub plapuma cu lumina de la telefon..nu de alta dar ziua scoala si problemele cotidiene imi ocupa mai tot timpul .Asa ca daca vreau sa ma mai destind mai pun amna pe o carte si incep.Numi place sa las cartile neterminate asa ca citesc pe nerasuflate cate 4-5 ore incontinuu fara sa tin cont de ce forma de viata mai trece pe langa mine sau daca sorele mai exista pe cer.Ei na acum va las …am un john fowles care imi face cu ochiul :D
-
Citesc mult si nu ma despart de cartea momentului nici un moment. O port in geanta tot timpul si uneori e chiar cumplit in cazul cartilor mai voluminoase. Si se intampla sa nici nu apuc sa citesc din ea, dar nu regret nici un moment “greutatea” pe care am avut-o cu mine! Dar prefer canapeaua de acasa in timpul iernii, iar vara natura.
-
@ Fly : Si totusi, mi se pare cam greu sa citesti in timp ce mergi pe strada, nu de alta dar exista o sumedenie de pericole si mici capcane pe trotuar( gropi, guri de canal descoperite, etc). Nu ai avut niciodata vreun incident nefericit din cauza asta?
-
Pâna acum un an,citeam clasic,în pat,pe fotoliu,în curtea bunicii,sprijinindu-mă de o pernă în faţa uşii casei,pe o pătură întinsă, bucurându-mă de soare…clasic după cum spuneam.De când am venit în Bucureşti,am observat în metrou mai multe persoane cu o carte în mână.Iniţial nu mi-am putut explica…zgomotul metroului,manelele,discuţiile despre nimicuri zilnice nu-i deranjau pe acei oameni?Lipsa timpului m-a împins şi pe mine să încerc să câştig minutele destinate deplasărilor zilnice.Şi cum nu avem de gând sa renunţ la cărţi,iar în cămin nu reuşeam să citesc, din acea zi am devenit şi eu o împătimită a lecturilor din metrou.
Dacă n-ar trebui să fiu în oraşul ăsta zi de zi, aş citi într-un loc liniştit sau în natură, departe de orice atingere umană. Am citit în parc,pe dealuri vara, în staţia de la metrou,pe scara facultăţii,în pauze,noaptea şi ziua. -
Orinde se iveste o fereastra de cateva minute. Poate sa fie in cancelarie la scoala, in metrou, pe trenul suspendat, la restaurant (aici nu prea gateste lumea!), in cofetarie + acasa in pat sau in fotoliu.
-
Nu stiu cata lume a observat, dar, aruncand o privire pe toate commenturile observam un fapt concret: lectura a devenit o activitate ce tine de solitudine. Si e bine sa ne gandim ca inainte se practicau lectura publica sau, de ce nu?,lectura in doi. Aceasta activitate avea rolul de a cizela o relatie. Poate suna ciudat dar cartile au adus oameni impreuna. Si acum, intrebarea mea: tu de cand nu i-ai mai citit cuiva drag?
-
Mă cam oripilează lectura în public. Mi se pare că îi este greu să scape de anumită o latură ostentativă. Adică, dacă ajungi să te întrebi oare ce cred cei care trec pe lângă mine, care şed aci şi citesc, în Piaţa Operei, e clar că nu mai ţi-e tocmai indiferent.
De aceea, mai bine acasă la tine, în pat, în fotoliu, pe canapea, pe scaun, în baie. ETC. În singurătate, în linişte, într-o lumină care să nu te orbească, neagresat de mirosuri mcdonalds, praf, claxoane, soare orbitor, fete frumoase.
Şi mai este un fel de a citi pe care îl îmbrăţişez, semn că nu sunt chiar un mizantrop: împreună cu ea, pe muzică uşor ignorabilă, dar plăcută. Kundera pe compilaţia St.Germain-Des-Pres şi pe Chopin. Sorin Delaskela pe deep minimal şi funk.
În natură, mă simt ademenit de mişcarea din jur. Polenizare, adieri de vânt, ţârâit de lăcuste, jocul umbrelor şi al petelor de lumină. Este mult mai frumos să urmăreşti asta decât să citeşti atunci când eşti afară.
-
Îmi place părerea lui DSKLA despre citit: “asta e, citesc simplu de tot”. Aşa şi trebuie. Nu cred că şi felul de a citi trebuie să devină motiv de autoadmiraţie şi o altă formă de angajare şi militantism. Cred că nici măcar nu ar trebui să ne punem întrebarea, nici să conştientizăm cum citim. Pentru că, după aceea, apare realul şi detestabilul pericol al căderii în poză.
-
@ Buchwald: pai, din moment ce citim in atatea locuri prublice, nu prea vad lectura ca pe o activitate solitara :) Bine, nu interactionezi cu cei din jur, dar sunt acolo.
Andrei are dreptate: imi place la nebunie sa citesc in 2. Acum incerc sa-mi conving prietenii sa citim impreuna. Din pacate, nu prea am noroc :))
@ Cristian: Sincer, imi place mult mai mult sa citesc cu oamenii in jurul meu, decat singura. Asa impac 2 chestii in acelasi timp: citesc si “socializez” :)
-
Hai sa reflectam (impreuna :P) ceea ce nea’ Eco spune: “Nu-mi fac griji. Cartea va dainui. Citesti tot timpul: citesti in tren, in autobuz. Citesti in parc. Citesti cand te plimbi si chiar cand faci dragoste poti sa citesti. Cu computerul e mai greu.”
Pentru cei ce doresc o varianta grafica la citatul de mai sus (si nu vreau sa imi fac publicitate) pot sa o ia de la acest link: http://christafan.deviantart.com/art/Read-Manifesto-73671290
Lectura placuta in continuare!
-
Mie mi-a placut ce-a spus Ionuca pe blogul ei … cum ca citeste oriunde este putin lumina sau cam asa ceva. Foarte frumos. Si eu sunt tentata sa spun ca citesc oriunde asta pentru ca am mai tot timpul o carte in geanta. Mi-am educat citirea in autobuz, nu ma mai petrurba nimic si e singurul motiv pentru care caut sa ma asez pe scaun sa-mi fie comod la citit ar trebui sa fie scaune rezervate cititorilor in autobuze :) Dar cel mai mult imi place sa citesc acasa, in liniste, cu-n mic pagar de vin dulce alturi si cu pisica in poala pe care n-o invit eu la lectura. Mai imi place sa citesc trei pagini pe fuga dimineata la cafea inainte sa plec la serviciu. Si m-am desprins de obiceiul de a citit mai multe carti in acelasi timp.
-
Brr, lectură şi socializare. Aici se impune o opţiune tranşantă. Lectura şi componenta ei socială. Pare titlu de curs de învăţământ politic.
În doi e cu totul altceva. Dar nu mi-e lipsă să stau cu cineva la braţ când citesc. Adică, dacă doamna carte nu mi-e îndeajuns, să-mi iau şi un om lângă mine, just in case. Distincţia trebuie să fie clară între cele două. Mă şi văd cu Muntele vrăjit în P-ţa Romană, neştiind ce să fac, să întorc pagina sau să flirtez cu sânii neliniştiţi ai vecinei de bordură.
-
@ cristian: :)) Poate ca unii pot sa intoarca linistiti pagina cand sunt in Romana si sa se ocupe de altele cand sunt acasa :D
-
Eugen si Alina: Bine, ca eu citesc pe strada doar cand merg acasa si drumul e drept, trec si printr-un parc, e liniste. Cum stiu deja traseul pe din afara, n-am incidente suparatoare.:)
-
acasa, in pat, seara, dupa o zi de lucru la birou.
-
a! si mai citeam in autobus, in drum spre servici, cand prindeam loc. :) acum ma duc cu masina unei colege la lucru, asa ca…
-
@Fly. Ai dreptate. Daca stii traseul atunci poti sa practici asa ceva cu usurinta. eu mai aveam dificultati cu stalpii :P
-
Simona Sora are un articol interesant abordat pe această temă în Dilema Veche, numărul recent. “Patul şi cartea.”
“Sîntem de acord, în mod spontan, că există o intimitate a lecturii. Că nu citim oricum, oricînd, oriunde. Şi mai ales că cititul, cu tot haloul lui de gîndire-reverie-(re)trăire, e ceva care ne defineşte intim, adică prin partea „cea mai lăuntrică“, mai sustrasă împrejurărilor de tot felul. Cititul ar avea nevoie, ca urmare, de mai multe lucruri exterioare, printre care spaţiul, locul precis (la limită, „mobilierul“ folosit) nu ar fi deloc de neglijat. Ca puţine alte lucruri, cititul presupune retragerea într-un cocon protector, o delimitare de spaţiile tranzacţionale ale vieţii, o încapsulare, cum ar zice un poetician al spaţiului.”
Şi cu asta, mi-am spus părerea pe aces subiect. Baftă, Ionuca! :) -
@cristian sarb. vai, cristian esti colosal. hai, c-am ras cu pofta! da’ cum te-ai gandit tocmai la “Muntele vrajit” ?!? ca intre noi fie vorba cartea asta are momente in care predispune la … lectura comuna! apropos cat ti-a luat sa-l citesti ?
-
@ Cristian: Exista cititori si cititori… :)
-
Mi se pare ca spatiul asta intim de lectura ti-l faci si singur cand te lasi “bagat” in carte si nu te mai distrage absolut nimic nici macar in metrou. Eu traiesc tot asa intens cartea pe care-o citesc in tramvai ca si acasa.
-
e foarte buna intrebarea pusa de tine…cu “unde citim?”
cand eram mica..uram sa citesc, mi se parea o activitate fara sens, extrem de plictisitoare, dupa care de fiecare data ma lua somnul.
faceam glume cu mama k sa scap de anumite treburi spunand k mi-e somn citind 2 pagini din care adormeam instantaneu.
de vreo catziva ani, de cand am inceput sa ma trezesc din somnul provocat de lecturile mele “plictisitoare” mi-am dat seama k locul in care citeam era cel de vina pentru somnolenta acuta.asa k va sfatuiesc”NU CITITI IN PAT”(in cazul in care nu vreti sa adormitzi.:D::D
cel mai ciudat loc in care am citit..a fost scaunul de lucru al dentistului in care asteptam sa isi faca efectul anestezia, sub sentimentul unei frici imense.aproape o jumatate de ora in care dentistul meu a spus k sunt cea mai “nebuna”persoana de la cabinet -
Nu e prea târziu să răspund la întrebare, nu?
Că acum am descoperit-o :)
Am citit o dată la Adm. Financiară, stând la coadă, o oră… parcă era Raymond Carver, “Catedrala”, din păcate n-am rămas cu nimic de pe urma acelei lecturi, din cauza forfotei din jur, dar totuşi a avut un efect calmant, pe moment.
Pe lângă că citesc acasă (nu în pat, ci în puff), în autobuz, metrou, tren (în avion n-am reuşit, era prea captivant peisajul văzut pe geam!), citesc şi la serviciu. Dar lucrez într-o bibliotecă, deci nu se pune, nu?
Foarte interesantă discuţia de mai sus, sper să continue…
Fly spune:
24 February 2008 | 11:06 am
Aaah, eu citesc la scoala in pauze (sau nu:D) aproape tot timpul, in sala de asteptare la doctor si -cel mai fain- pe o banca in parc.
Eh, si se mai intampla sa merg pe jos cu cartea in mana, citind. Asa am terminat Mendebilul lui Cartarescu- in doua zile de mers acasa pe jos (la un mom. dat, ma oprisem din mers fara sa-mi dau seama). :D